Despre Ziua Mondială a Mediului şi priorităţile Agendei 2030 privind schimbările climatice

Prima reuniune la nivel înalt a reprezentanţilor comunităţii internaţionale pentru a discuta problemele legate de dezvoltare cu accent pe protejarea mediului înconjurător a avut loc la Conferinţa de la Stockholm în 1972.

Începând cu anul 1972, Adunarea Generală a ONU a stabilit ca Ziua Mondială a Mediului să fie celebrată în fiecare an, pe data de 5 iunie. Încă de la primele pagini ale Raportului Naţiunilor Unite privind Mediul Uman, lansat cu prilejul acestei conferinţe desfăşurată sub egida ONU, se precizează că omul este atât un produs al mediului, cât şi creator al acestuia. Mediul înconjurător îi oferă omului resursele necesare pentru a valorifica capacităţile fizice şi psihice de care dispune, după cum omul are obligaţia ca prin tot ceea ce întreprinde să protejeze resursele naturale, mai ales resursele neregenerabile.

Protecţia mediului a devinit o problemă care preocupă deopotrivă comunitatea internaţională, statele, oamenii de ştiinţă, societate civilă, dar şi cetăţenii obişnuiţi. O ameninţare serioasă la adresa mediul înconjurător o reprezintă schimbările climatice. Acestea au consecinţe directe asupra mediului, asupra vieţii oamenilor şi animalelor, afectând buna desfăşurare a activităţilor sociale şi economice, amplificând costurile privind protecţia ecosistemelor. Toate acestea coroborate cu poluarea, aglomerarea urbană, infrastructura insuficient dezvoltată, managementul defectuos al deşeurilor afectează grav şi pe termen lung sănătatea oamenilor şi mediul înconjurător.

În România ultimilor ani se constată producerea unor fenomene naturale extreme (ploi abundente care produc inundaţii catastrofale, tornade, deşertificarea unor mari suprafereţe de teren) care pun la încercare rezilienţa autorităţilor, comunităţilor locale şi cetăţenilor, în special a celor din mediul rural. Schimbările climatice afectează sectoare ca agricultura şi dezvoltarea rurală, resursele de apă, transporturile şi furnizarea energiei. Fermierii care practică agricultura de subzistenţă sau semi-subzistenţă sunt cei mai afectaţi de schimbările climatice deoarece nu dispun de resursele şi capacitatea de reacţie în situaţii extreme.

Fără o planificare urbană care să integreze capacitatea de adaptare şi rezilienţă în faţa schimbărilor climatice, comunităţile urbane sunt luate pe nepregătite de multe ori. Uneori, chiar şi o ploaie torenţială cu o cantitate de precipitaţii ce depăşeşete 20 l/m2 poate bloca sistemul de canalizare şi evacuare a apei, traficul urban, activităţile economice şi sociale, testând capacitatea de rezilienţă a autorităţilor. În oraşele mari, problemele legate de schimbările climatice sunt amplificate şi de „zonele de căldură” formate de traficul aglomerat, poluare, insuficienţa spaţiului verde, impermeabilizarea solului urban.

În ceea ce priveşte aspectele statistice ale schimbărilor climatice, datele oferite de Administraţia Naţională de Meteorologie şi Institutul Naţional de Statistică, arată că media temperaturilor maxime din anul 1901 era de 15,2°C şi a crescut la 17,4°C în anul 2018 (o creştere medie cu 2 grade Celsius); media temperaturilor minime înregistrată în anul 1901 a fost de 5°C şi a urcat la 7°C în anul 2018. Dacă luăm ca exemplu judeţul Iaşi, în perioada 1901-2016 de măsurători climaterice, au fost ani în care s-au înregistrat temperaturi extreme, maxima absolută anuală (peste 41°C) fiind înregistrată pe data de 7 august 2012, iar minima absolută anuală (sub -36°C) fiind înregistrată pe 1 februarie 1937. Remarcăm faptul că anul 2012 a fost din punct de vedere climateric un an al „extremelor”, înregistrându-se maxima absolută lunară de 41,3°C şi o minimă absolută lunară de -26,7°C. Schimbările climatice, calitatea aerului şi mediul înconjurător sunt influenţate de nivelul de poluare. Dintre gazele cu efect de seră emanate în atmosferă, în judeţul Iaşi, cele mai mari procente sunt deţinute de dioxidul de carbon (CO2), bioxidul de azot (NO2) şi metanul (CH4).

România este ţara cu cea mai redusă rată de reciclare din Europa, de doar 10%. Aşa cum arată datele Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului, 80% dintre deşeuri sunt depozitate şi 10% co-incinerate. Conform celui mai recent studiu privind managementul deşeurilor în România, Iaşul producea 88.881 de tone de gunoi pe an. Până în 2025 se estimează că se vor produce de două ori mai multe deşeuri, media în Uniunea Europeană ajungând până la 1.3 miliarde de tone pe an. Până în anul 2030, obiectivele europene vizează dezvoltarea aşa-numitei „economii circulare”, prin ridicarea ratei de reciclare până la 65% din volumul deşeurilor municipale, reducerea volumului gropii de gunoi pentru a cumula doar 10% din cantitatea de deşeuri produsă, precum şi reutilizarea sau reciclarea a 75% din ambalaje.

Protecţia mediului reprezintă o componentă esenţială a dezvoltării durabile. Creşterea economică şi bunăstarea socială trebuie realizate ţinând cont de efectele activităţilor umane asupra mediului ambiant, biodiversităţii, ecosistemelor. Dintre cele 17 obiective de dezvoltare durabilă ale Agendei 2030, mai bine de jumătate tratează problema protecţiei mediului înconjurător: obiectivul nr. 6- „apă curată şi sanitaţie”, obiectivul nr. 7 – „energie curată şi la preţuri accesibile”, obiectivul nr. 11 – „oraşe şi comunităţi durabile”, obiectivul nr. 12 – „consum şi producţie responsabile”, obiectivul nr. 13 – „acţiune climatică”, obiectivul nr. 14 – „viaţa acvatică”, obiectivul nr. 15 – „viaţa terestră”, obiectivul nr. 17 – „parteneriate pentru realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă”.  Statele semnatare ale Agendei 2030, printre care se numără şi România, s-au angajat într-un efort unitar, coordonat la nivel internaţional-regional-naţional-local pentru a consolida pacea în lume, pentru a reduce şi sărăcia sub toate formele, pentru protejarea planetei, a mediul ambiant, în contextul schimbărilor climatice tot mai evidente care afectează oamenii şi ecosistemele. Important este să acţionăm astfel încât să nu periclităm şansa generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile nevoi. Generaţiile viitoare sunt îndreptăţite să se bucure de natură şi mediul ambiat, de plante şi animale, aşa cum şi noi, cei din prezent, ne  bucurăm la timpul nostru de toate splendorile naturii.

Ca lider global în implementarea Agendei 2030 pentru Dezvoltare Durabilă, Uniunea Europeană şi statele membre s-au aflat de la bun început în prima linie a aforturilor internaţionale pentru a obţine un acord global referitor la managementul schimbărilor climatice şi impactului acestora asupra oamenilor şi mediului înconjurător. În acest context, UE s-a angajat în limitarea creştereii temperaturii la nivel mondial cu mult sub 2°C peste nivelurile preindustriale şi de a continua eforturile de limitare a creşterii temperaturii la 1,5°C.  Totodată, UE a asumat ca obiectiv reducere emisiilor de gaze cu efect de seră cu 20% până în anul 2020 şi cu cel puţin 40% până în 2030 (faţă de nivelurile din 1990). Aceste obiective sunt consacrate în Acordul de la Paris privind Schimbările Climatice (2016).

În România, procupările legate de dezvoltarea durabilă au deja o vechime de peste două decenii. În anul 1997, cu sprijinul Ministerului Afacerilor Externe şi Programului Natiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), a fost creat Centrul National pentru Dezvoltare Durabila (CNDD), care a coordonat elaborarea primei versiuni a Strategiei Naţionale pentru Dezvoltare Durabilă a României. În prezent, este în curs de implementare cea de-a treia Strategie Naţională de Dezvoltare Durabilă a României (SNDDR), elaborată sub coordonarea Departamentului de Dezvoltare Durabilă care funcţionează în cadrul Guvernului României şi lansată oficial la 10 decembrie 2018. SNDDR 2018 pune în acord exigenţele europene în materie de dezvoltare durabilă cu cele ale comunităţii internaţionale, într-o abordare coerentă şi unitară, cu scopul de genera rezultatele preconizate în următorul deceniul. Pentru protecţia mediului înconjurător şi gestionarea eficientă a schimbărilor climatice, România îşi propune următoarele ţinte: responsabilizarea cetăţenilor faţă de problemele mediului înconjurător; reducerea poluării sub toate formele: aerului, apelor, solului; măsuri eficiente pentru combaterea defrisărilor/ programe de împădurire a suprafeţelor de teren degradate; exploatarea raţională a resurselor naturale; încurajarea industriilor prietenoase cu mediul înconjurător, dezvoltarea agriculturii ecologice şi fabricarea produselor alimentare certificate „bio”.

În decembrie 2019, Secretariatul General al Guvernului, prin Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă şi Direcţia de Strategii Guvernamentale, a organizat conferinţa de lansare a proiectului „România Durabilă: Dezvoltarea cadrului strategic şi instituţional pentru implementarea Strategiei Naţionale pentru Dezvoltare Durabilă a României 2030”. Proiectul se desfăşoară în parteneriat cu Institutul Naţional de Statistică şi Asociaţia Regională pentru Dezvoltarea Antreprenoriatului. Acest proiect reprezintă cadrul propice elaborării indicatorilor statistici pentru monitorizarea şi evaluarea progreselor ţării noastre în implementarea obiectivelor de dezvoltare durabilă ale Agendei 2030, ţinând cont şi metodologia Eurostat în acest domeniu. Important este ca obiectivele de dezvoltare durabilă ale Agendei 2030 să nu fie doar în atenţia Comunităţii internaţionale, conducătorilor statelor, oraşelor şi comunităţilor, ci trebuie să ne preocupe pe fiecare dintre noi. Numai în măsura în care fiecare persoană va conştientiza beneficiile acestora pentru sănătatea şi prosperitatea noastră şi a mediului înconjurător, ţintele propuse de Agenda 2030 vor fi atinse în orizonul anului 2030. Avem la dispoziţie un deceniu în care, fiecare în manieră proprie şi toţi împreună, putem dovedi că suntem mai buni!