Dilema unui referendum

Iniţiativele privind restrângerea drepturilor cetăţenilor nu sunt un lucru neobişnuit. În timp ce, la începutul secolului XX, principiul liberei circulaţii era o regulă, acum prevalează sisteme cu permise, plafonări, concepte precum „suprapopulaţia străină" şi alte restricţii pentru aceia care nu ne sunt apropiaţi „cultural".

 Iniţiativa populistă de a-i expulza pe străinii criminali (care a făcut obiectul unui referendum desfăşurat ieri n.n.) se înscrie în linia acestei politici, cu excepţia câtorva particularităţi.

Pe de o parte, promovează deschis discriminarea între elveţieni şi străini, în contradicţie flagrantă cu egalitatea în drepturi, normală pentru o democraţie liberală. Pe de altă parte, Consiliul federal (guvernul elveţian n.n.), departe de a se arăta surprins şi de a reaminti iniţiatorilor ataşamentul său faţă de principiul ancestral - o singură crimă, o singură pedeapsă - a preferat să apară cu un contra-proiect, care nu se diferenţiază prea mult de cel al populiştilor. Acesta reia practic principiul iniţiativei, adaugă un articol vag despre integrare, apoi merge mai departe, lărgind lista infracţiunilor pasibile de expulzare.

Nici iniţiatorii primului proiect, nici Consiliul Federal nu au răspuns la două întrebări logice. Prima ar fi de ce să expulzezi o persoană vinovată de crimă sau de un alt delict şi care şi-a ispăşit deja pedeapsa? Apoi, de ce o crimă sau un delict ar trebui pedepsit diferit, în funcţie de naţionalitatea persoanei? Singurul argument prezentat în favoarea expulzării străinilor e că numărul delincvenţilor din rândul lor e mai mare. Oricare ar fi însă diferenţa între nivelul de criminalitate al străinilor şi cel al elveţienilor, acesta nu justifică tratamentul diferit: dacă există mulţi străini infractori, atunci vor exista şi mulţi străini care vor face puşcărie.

În concluzie, fie pedepsele cu închisoarea sunt eficace şi contribuie la reinserţia condamnaţilor, iar în acest caz nu se mai justifică expulzarea unor persoane devenite buni cetăţeni. Fie nu sunt eficace şi atunci nu e corect să trimitem în altă ţară un criminal care, o dată ieşit din puşcărie, e pregătit să devină recidivist. 

„Le Temps“ (ELVEŢIA)26 noiembrie 2010