Disecţia unei dezinformări criminale
0La începutul anului trecut, a fost pus în mişcare mecanismul unei dezinformări la scară globală, concepute după manualele după care se predau la şcoală asemenea construcţii atât de dragi serviciilor de informaţii mereu pregătite pentru operaţiuni de război psihologic.
Se lansa atunci în spaţiul virtual momeala cea mai apetisantă pentru o audienţă care, brusc, devenea intelectuală şi specializată în manipulare genetică, având un nou subiect cult de conversaţie: virusul care începea să provoace neobişnuit de multe victime, evoluând de la epidemie la pandemie, era de fapt rezultatul unei manipulări genetice criminale dintr-un laborator de înaltă securitate chinez, cel de la Wuhan. Mai mult, continua şoapta otrăvită, dacă stai să te gâdeşti bine, oare să fi fost o simplă întâmplare, un accident oarecare sau, dimpotrivă, laboratorul respectiv era de fapt unui militar care avea misiunea de a crea asemenea viruşi încălcănd Convenţia ONU împotriva producerii, deţinerii sau folosirii armelor biologice? În fine, de ce să nu te ducă gândul şi mult mai departe, punând naraţiunea asta primară în mijlocul unei lecturi de nivel doi, imaginând o încercare de testare a virusului respectiv la scară mondială, începând prin infectarea unor produse vândute în piaţa în aer liber din Wuhan (foto).
Din acest moment precis, a început isteria. Probe? Numai întrebarea asta făcea să fii acuzat de simpatii criminale cu universul conspiraţional comunist. Sigur că ceva era adevărat şi, în general, frumuseţea era că tezele conspiraţionale respective se generau una din cealaltă şi, cum medicii găseau greu explicaţii, se puteau dezvoltau exponenţial aducând mereu noi şi noi elemente în universul plin de năluci şi groază care a însoţit această pandemie teribilă. Între timp, deloc discret, dar perfect acoperit de sunetul şi lumina dezinformării de bază, devenită de neoprit, se producea ceea ce ne interesează azi, adică o preluare profesionistă de politicieni a efectelor pandemiei pentru a le trensforma în elemente de sprijin pentru propriile lor campanii. Ca atare, serviciile de informaţii din unele ţări au primit ordinul precis de a identifica elemente, poveşti, de a crea spaţiu pentru relatări-mărturie, care să susţină teza manipulării criminale. Asta, spun cei de la New York Times, s-a petrecut la scară mare în Statele Unite: aveţi aici povestea lor intitulată „Se spune că oficialii lui Trump îi presează pe cei din serviciile de informaţii să găsească probe care facă legătura între virus şi laboratorul din Wuhan“. Asta cu toate că, încă din primăvara anului trecut, „unii analişti din serviciile de informaţii sunt îngrijoraţi că presiunile exercitate de oficialii Administraţiei vor distorsiona analizele făcute în ce priveşte virusul şi că acestea ar putea fi folosite drept o armă în bătălia din ce în ce mai intensă cu China“.
Chestiunea era foarte gravă deoarece, dacă s-ar fi identificat o singură asemenea probă, aceasta putea duce la represalii gigantice, chiar la formarea unei coaliţii de ţări dornice să impună dreptatea, aşa cum s-a întâmplat odinioară în cazul Irakului lui Saddam Hussein, acuzat de a fi produs şi depozitat arme de distrugere în masă. Coaliţia s-a închegat rapid şi a acţionat fulgerător. Nu era deloc surprinzător- şi nici acum timpul nu este trecut - ca pe baza unui raport în care să să existe o probă credibilă, să nu urmeze o chemare internaţională, lansată de americani, împotriva Chinei vinovate.
Dar, după experienţa Irak, absolut toată lumea este prudentă. Drept care, de câteva luni, la nivelul Naţiunilor Unite, se discută despre o misiune de anchetă (nu doar de informare) în Wuhan, misiune în responsabilitatea celor de la OMS şi la care să participe personalităţi ştiinţifice din mai multe alte ţări.
Foto AFP
Componenţa echipei de anchetă a OMS în China
Thea Fischer, Danemarca - Virusolog şi epidemiolog la Universitatea din Copenhaga şi la Spitalul Nordsjaelland, care a lucrat anterior la Institutul de cercetare danez Serum, expertă în control epidemic şi vaccinologie.
Peter Ben Embarek, liderul echipei, om de ştiinţă în cadrul Departamentului de Siguranţă alimentară şi Zoonoză din cadrul OMS.
John Watson, Marea Britanei - A fost ofiţerul medical adjunct al statului britanic între 2013 şi 2017, după ce s-a ocupat de pandemia de gripă porcină din 2009. Profesor onorific de epidemiologie la London School of Hygiene and Tropical Medicine
Marion Koopmans, Olanda - Virusolog olandez, şeful departamentului care se ocupă de virursuri de la Centrul Medical Erasmus din Rotterdam. A publicat articole despre transmiterea CPOVID-19 de la om la nurci în Danemarca.
Dominic Dwyer, Australia - Microbiolog la Westmead Clinical School din Sydney, care a ajutat la cultivarea virusului în laborator, pentru cercetare, în februarie 2020. Doreşte să investigheze rolul laboratoarelor în pandemia cu coronavirus.
Vladimir Dedkov, Rusia - Epidemiolog ţi director adjunct de cercetare la Institutul Pasteur din Rusia. A ajutat la diagnosticarea pacienţilor cu Ebola patients în timpul epidemiei din 2014.
Hung Nguyen, Vietnam - Biolog vietnamez care lucrează în Kenia, la International Livestock Research Institute care este specializat în siguranţa alimentara în pieţele umede. Spune că echipa OMS va intervieva oameni din piaţa alimentară din Wuhan.
Fabian Leendertz, Germany - Microbiolog la Institutul Robert Koch din Germania care studiază modul în care virusurile trec de la animale la om. A condus echipa de cercetători care a identificat sursa epidemiei de Ebola din 2014 ca fiind un arbore locuit de lilieci în Guineea.
Peter Daszak, Marea Britanie / SUA - Zoolog britanic, preşedintele Alianţei EcoHealth, cu sediul in SUA, devenit ţintă din cauza legăturilor cu laboratorul de virusologie din Wuhan şi virusoloaga chineza Shi Zhengli.
Farag El Moubasher, Qatar - Epidemiolog în cadrul Ministerului Sănătăţii din Qatar, care studiază boli noi. A scris o lucrare ştiinţifică despre Middle East Respiratory Syndrome (MERS), un coronavirus care a pornit de la cămile, în 2012, şi a ucis 858 de oameni.
Ken Maeda, Japonia - Director al Institutului de Boli Infecţioase din Japonia. Are mai multe lucrări despre bolile animalelor şi despre coronavirusuri.
În fine, zilele trecute, misiunea respectivă s-a aflat la faţa locului şi, la final, a ţinut o conferinţă de presă împreună cu specialiştii chinezi. Poziţiile lor coincid şi analiza lor finală se constituie ca a disecţie precisă a dezinformării criminale privind virusul produs în laborator:
Dr Peter Ben Embarek (foto), liderul echipe OMS:
„Constatările sugerează că ipoteza incidentelor de laborator este extrem de puţin probabil să explice introducerea virusului în populaţia umană... Nu am găsit dovezi ale unor focare mari înainte de decembrie 2019 în Wuhan sau în altă parte.”
Peter Daszak, zoolog, expert în ecologia bolilor şi preşedinte al Eco Health Alliance adăuga:
Operaţiunea de dezinformare a fost disecată şi concluziile au fost trase. Dar, personal, nu sunt deloc convins că acesta este finalul poveştii.