Dosarul nuclear iranian: trei posibile scenarii pentru 24 noiembrie
0
Discuţiile dintre Iran şi puterile occidentale, purtate în Oman, ce au vizat programul nuclear al Teheranului, nu au înregistrat mari progrese crescând inevitabil tensiunea înaintea aşa numitului deadline al negocierilor din 24 noiembrie 2014.
Odată cu alegerea lui Rouhani în funcţia de preşedinte al Iranului, Omanul a jucat un rol extrem de important, şi adeseori discret în ceea ce priveşte negocierile dintre Teheran, SUA şi UE, fapt pentru care Muscatul ocupă un loc important în axa Geneva – Viena. Cu toate acestea, lipsa unor rezultate concrete, precum şi Raportul AIEA care menţine încă o serie de probleme vis a vis de Iran, coloborate cu preluarea puterii de către Republicani în Congresul SUA riscă să îngreuneze actualul fond al negocierilor. Astfel, proiectul de lege al senatorilor americani Kirk-Menendez, prin care se doreşte înăsprirea embargoului impus Teheranului, respins de Barack Obama prin dreptul de veto, reintră în atenţia opiniei publice. Sigur, posibilul Acord cu Iranul nu reprezintă un Tratat din punct de vedere juridic, fapt ce îi conferă liderului de la Casa Albă ocazia parafării fără a fi nevoit să obţină votul Congresului.
Însă presiunea există iar în acest context trebuie înţeleasă scrisoarea trimisă Ayatollahului Khamenei de către însuşi Barack Obama. Conform unor surse de la Casa Albă, scrisoarea trimisă undeva la mijlocul lunii octombrie nu reprezintă o premieră, fiind cel puţin a patra oară când preşedintele american îi scrie Liderului Suprem. Informaţia publicată de cei de la Wall Street Journal, din care rezultă că Obama îi cere lui Khameni cooperarea în dosarul nuclear în situaţia în care Washingtonul şi Teheranul ar trebui să fie unite în faţa Statului Islamic, a fost negată şi ignorată totodată de media iraniană.
În situaţia dată, în care problemele au rămas în marea lor parte aceleaşi în ciuda negocierilor lungi de mai bine de un an, este greu de crezut că Iranul va accepta în timpul rămas toate condiţiile tehnice impuse, ceea ce implică trei posibile scenarii principale pentru 24 noiembrie, dintre care primele două:
1. Acordul nu va fi semnat, fapt ce va permite Israelului şi Congresului SUA să ceară impunerea unor noi sancţiuni.
2. Va exista un Acord parţial, pe principiul mai bine un acord slab decât lipsa unuia, prin care Teheranul îşi va menţine cel puţin o parte din avantajele relaxării economice;
În ambele cazuri proiectul Obama va eşua fie total, fie parţial, preşedintele SUA fiind strâns legat de acest dosar în ceea ce priveşte decontul final al celor două mandate.
La rândul său, Iranul se află într-o situaţie paradoxală ce trebuie gestionată cu mare atenţie, iar asta pentru că sancţiunile ar conduce către escaladarea tensiunilor sociale, în timp ce continuarea relaxărilor economice ar afecta unele grupuri de interese ce au profitat pe deplin ca urmare a situaţiei economice. Un bun exemplu este cazul membrilor Gărzii Revoluţionare care au reuşit să dezvolte adevărate reţele de contrabandă, dezvoltând piaţa neagră cu o serie de mărfuri de la medicamente la produse de lux.
Toate acestea ne fac să luăm în calcul cel de-al treilea scenariu ca fiind cel mai viabil pentru 24 noiembrie, şi anume prelungirea Acordului Provizoriu şi continuarea negocierilor în formatul P5+1. Însă mobilitatea puţin crescută a inspectorilor ONU şi AIEA precum şi progresele de la centrala Fordo nu vor fi de ajuns pentru viitorul apropiat, în următoarele luni, sau cel mult un an, Iranul fiind nevoit să convingă cu adevărat. Însă încrederea trebuie câştigată reciproc, nu numai la Washington sau Bruxelles, ci şi la Teheran.
Se încarcă comentariile...
