În lume

articolul anterior articolul urmator

Duminică demarează un colosal „pod aerian umanitar“ între China şi Franţa asigurat de avioane ruseşti

100
29 Mar 2020 11:08:49
Cristian Unteanu

La ora când citiţi aceste rânduri, este prevăzut să decoleze de pe aeroportul din Shezehn primul avion cargo ruses tip Antonov (foto) în direcţia Franţa unde va ajunge luni, după 48 de ore de zbor.

Este primul transport din cadrul unei operaţiuni gigantice care va dura două săptămâni şi va cuprinde 56 de rotaţii, la fiecare zbor urmând să fie transportate un număr de 18,3 milioane de măşti din totalul comandat de Franţa, adică peste un miliard de măşti (dintre care 74 milioane de tip FFP2, cele de care au cea mai mare nevoie persoanele expuse direct la infectarea cu coronavirus), aşa cum s-a menţionat în comunicatul oficial al Direcţiei Generale a sănătăţii. Fără a se da alte detalii, în acelaşi comunicat se precizează că în operaţiunea respectivă vor fi folosite şi avioane din flotila Air France. Importanţa operaţiunii este foarte uşor de determinat dacă avem în vedere situaţia foarte gravă din Franţa unde se resimte în mod dramatic lipsa materialului sanitar. Dar mai trebuie înţeleasă şi ca o replică de solidaritate: la finele lunii ianuarie, guvernul chinez solicitase ajutorul umanitar urgent din partea Comisiei Europene care a răspuns imediat, transportul constând atunci în 56 de tone de material sanitar (în primul rând combinezoane de protecţie, substanţe dezinfectante şi măşti).  

Aceasta este ştire, posibil de legat cu revirimentul chinez al momentului care a făcut să se poată trece la decizia de a ajuta ţări afectate de pandemiei, operaţiune în curs şi care vizează 60 de state. Dar, din punctul nostru de vedere, care ar fi lecţia care ar trebui învăţată?

Prima lecţie este că nu a existat sistem public de sănătate care să fi fost pregătit să facă faţă pandemiei, de aici rezultând panica politicienilor care s-au poziţionat în tabere opuse, vezi demersul comun SUA-Brazilia (refuz al carantinei, pledoarie pentru reluarea urgentă a activităţilor economice, indiferent de consecinţe), fie cel european (împărtăşit de cele mai multe ţări ale lumii) cu regulile severe pe care le aplicăm şi noi.

Când a intervenit disperarea? În momentul în care, după constatarea că sistemele publice de sănătate se află sub o presiune uriaşă şi sunt ameninţate să cedeze, decidenţii au trebuit să ceară situaţia rezervelor de urgenţă, cele pe care fiecare stat membru în NATO şi UE spre exemplu, se angajase ferm că le deţine şi cu care să poată face faţă unor scenarii extreme de dezastru civil şi militar.

Au văzut că aveau mult prea puţin (chiar absolut nimic, cum a comunicat public prim-ministrul României) şi atunci au căutat al doilea răspuns: ce se poate fabrica prin forţe proprii, caz în care s-a cerut listarea urgentă a fabricilor de profil, a materiilor prime necesare şi a forţei de muncă disponibile, inclusiv în condiţii de mobilizare. Fiindcă tot am vorbit de Franţa, iată concluziile prim-ministrului Philippe: „Rezervele noastre nu sunt infinite, producem săptămânal 8 milioane de măşti. Există un alt mod de a răspunde la această cerere foarte importantă (de măşti, n.n.), adică să facem noi produse, să folosim bogăţia, puterea de inovare a întreprinderilor franceze din domeniul textilelor şi hârtiei pentru a crea noi tipuri de măşti, răspunzând unor cerinţe specifice”. Estimare de bun simţ pe care o pot repeta mulţi dintre omologii săi europeni sau americani. Cu un bemol: exact aici începe tragedia.

Problema momentul nu este că ar lipsi bunăvoinţa. Lipsesc întreprinderile mici de tip manifacturier pentru producţia de bază – ex. măştile sau combinezoanele de protecţie, gelul dezinfectant etc – deoarece, în logica Occidentului imediat după căderea Cortinei de Fier, tocmai acest întreprinderi au început să dispară în ritm din ce în ce mai rapid, tocmai pentru că nu aduceau beneficii în condiţiile unei pieţe deja suprasaturate şi a unei forţe de muncă scumpe. Drept care, totul a început să fie delocalizat spre pieţele ieftine sau chiar incredibil de ieftine din Cina şi fostele statele sovietice gen Turkistan, Uzbekistan, Kazahstan etc. Cu corolarul firesc, de pe pieţele de origine din Occident (acum, progresiv, şi din restul Europei) se apropie de extincţie multe dintre meseriile manufacturiere, lipsite acum (câteodată complet) de o generaţie tânără care să preia secretele generaţiei anterioare. Şi cu al doilea corolar: într-un moment de criză profundă (cu închiderea frontierelor) precum cel pe care-l trăim acum, se realizează cât de grav este ca în structura unei economii naţionale să lipsească acest tip de întreprinderi manufacturiere. Dispuneau de linii de producţie adesea rudimentare, dar perfect funcţionale şi care, la nevoie, puteau lucra în flux continuu şi care aveau o imensă şi de nepreţuit calitate: erau posibil de reprogramat pentru orice tip de produs spre exemplu din zona textilă.  Reversibile şi necesitând doar maiştri foarte bine pregătiţi, puteau să fie folosite şi dual, civil şi militar, pentru a răspunde la orice tip de comandă „pe specific”, cu atât mai uşor cu cât s-ar fi cerut obiecte de încălţăminte, îmbrăcăminte etc. Nu mai există demult.

Drept care toţi – absolut toţi, inclusiv americanii – sunt obligaţi să depindă, în unele cazuri chiar la nivel existenţial – de decizia marilor ţări producătoare şi deţinătoare de capacităţi de transport cu proiecţie globală, în cazul de acum China şi Rusia – de a decide să onoreze comenzile de urgenţă. O decizie care este umanitară, politică şi, în orice caz, va avea consecinţe geopolitice în măsura în care viitoarea reechilibrare a pieţelor întru supravieţuire va lua în calcul capacitatea unei ţări sau a unui grup de ţări, a unei alianţe, de a accesa în urgenţă acest rezervor de care beneficiază acum Franţa.   

Foarte greu de anticipat cum vor evolua relaţiile viitoare între marile state ale lumii, dar, după cum se vede, puţin sunt variantele de supravieţuire care să nu includă principiul solidarităţii şi care să se bazeze pe închiderea graniţelor şi clădirea unor ziduri ermetice de apărare. Dacă vom vrea să trăim, va trebui s-o facem pe baza acestei solidarităţi de fiinţe umane în faţa primejdiei existenţiale şi nu prin replici pre-programate de propagandă de partid.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

100 Comentarii

Costique
29.03.2020, 11:15:54

Prostia si fudulia se plătesc INTOTDEAUNA! Măreția Occidentului s-a du s de râpă odată cu căderea comunismului (in China nu este comunism, PCC este doar noul nume al instituției împăratului chinez).

+1 (27 voturi)
Gabriel din Bugeac
29.03.2020, 11:20:46

Comentariu considerat abuziv.

Lucifer
29.03.2020, 11:21:24

Este clar, Europa franco-germană a optat definitiv: mai bine Rusia şi China decât SUA+UK! Adică, China şi Rusia sunt "băieţii buni", SUA+UK sunt "băieţii răi"! Ce poate fi mai înfricoşător pentru ţările din Est decât asta?

-3 (17 voturi)
Scorus
29.03.2020, 11:32:43

"Ce poate fi mai înfricoşător pentru ţările din Est decât asta?" Pai daca criza va dura cca 1 an , cel mai sigur Europa de Est va fi declarata Noua Africa . Ca doar nu o sa fie pusi la masa bogatilor ?

-1 (9 voturi)
Scorus
29.03.2020, 11:30:27

"Duminică demarează un colosal „pod aerian umanitar“ între China şi Franţa asigurat de avioane ruseşti" Corect ! Altfel daca ajutoarele ar fi trecut prin Romania si Polonia riscau sa fie furate .

-1 (5 voturi)

Vezi toate comentariile (100)