Efectul Fukushima: Trei mituri despre energia nucleară

Evenimentele de la Fukushima au deschis o nouă cutie a Pandorei în ceea ce priveşte utilitatea şi riscurile aferente energiei nucleare. Germania a dispus închiderea a şapte  centrale nucleare îmbătrânite, sub presiunea evenimentelor şi a opiniei publice. Totuşi, dincolo de pericolele subliniate şi exagerate de senzaţionalism, să vedem care sunt cele mai rezistente – inclusiv la radiaţii - mituri privind energia nucleară.

1.    Centralele nucleare sunt nesigure
În ultimii 30 de ani trei evenimente nucleare s-au produs, cu efecte grave şi foarte grave asupra mediului înconjurător şi populaţiei – Three Miles Island în 1979, Cernobîl în 1986 şi acum Fukushima. Totuşi, după cum sublinia profesorul român, Adrian Gheorghe, problema nu este că centralele sunt nesigure ci că uneori problemele sunt cauzate de factorul uman – cum a fost cazul Cernobîl – sau de viciile de proiectare, din necesitatea de a micşora costurile.
„Accidentul acesta nuclear, unde au fost afectate mai multe reactoare, a dovedit ca modul de proiectare, abordarea proiectării la situaţii de excepţie, a funcţionat când a fost vorba de un singur hazard (cutremur) dar apariţia simultană a mai multor probleme - tsunami-ul - a atras o serie de consecinţe asupra sistemelor auxiliare”, a explicat Adrian Gheorghe, profesor de ingineria sistemelor la Colegiul Frank Batten din Norfolk.
Unul din motivele pentru care simultaneitatea apariţiei unor hazarde a fost ignorată sunt dificultăţile de rentabilizare a unei astfel de investiţii, care poate costa şi cinci miliarde de dolari. Un studiu MIT din anul 2009, invocat de Washington Post, relevă un cost de producţie cu 30% mai mare în cazul energiei nucleare decât în cazul energiei obţinute prin arderea cărbunelui sau a gazelor naturale.
2.    Centralele nucleare sunt vulnerabile în faţa atacurilor teroriste
Teoretic. După evenimentele din 2001, s-a înţeles că oricât de improbabil ar părea un atac, el trebuie luat în considerare. De aceea, specialiştii şi autorităţile americane au analizat potenţialul de risc al diferitelor infrastructuri strategice. Profesorul universităţii Harvard, Matthew Bunn, expert în energie nucleară, sublinia că un atac terorist foarte bine instrumentat ar putea produce mai multe avarii simultane, similare cu cele de la Fukushima. Totuşi, o astfel de perspectivă este extrem de puţin probabilă, fiind necesar să orchestrezi atacuri care să aibă efectele produse de un cutremur de 9 grade şi un tsunami de 7 metri. Probabilitatea arată că potenţialul distructiv al naturii îl depăşeşte pe cel al teroriştilor. De asemenea, există şi unele precedente în acest sens – separatiştii başti încercând să atace o centrală nucleară în 1977 – fără prea mult succes însă.
3.    Tehnologia poate face ca energia nucleară să fie mai sigură
Specialiştii confirmă că siguranţa centralelor va creşte odată cu evoluţia tehnologică. Profesorul Gheorghe arăta că generaţia a 4 a de centrale şi reactoare nucleare sunt dotate cu apărare pasivă la discontinuitate, ceea ce înseamnă că în cazuri similare cu cel de la Fukushima, reactoarele se pot răci prin metode ce nu implică surse exterioare de curent. De asemenea, creşterea rezistenţei structurilor ce învelesc miezul reactorului scade riscurile potenţiale.
Totuşi, dincolo de aceste asigurări, creşterea complexităţii sistemelor introduce şi riscuri noi de avarie, pe care uneori nici nu le putem intui până nu se întâmplă. Riscul rămâne indiferent de evoluţia tehnologică şi, uneori, odată cu aceasta, devine şi mai dificil de intuit. În realitate, toate metodele de asigurare a energiei necesare economiei şi vieţii comportă un grad de risc, numai anul trecut evenimentul petrecut pe platforma de exploatare marină Deepwater Horizon, în Golful Mexic, a provocat un dezastru ecologic cu costuri de zeci de miliarde de dolari. Riscul întotdeauna există, important este pe care ni-l asumăm.