Estimare proastă, acţiune militară incompletă, rezultate tragice

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Statul Islamic FOTO Tasnim
Statul Islamic FOTO Tasnim

De cel puţin patru ori, responsabilii politici americani au transmis, ferm, că au distrus definitiv forţele ISIS. Estimare reluată de responsabilii politici şi presa europeană, mai întâi entuziast, apoi cu din ce în ce mai multe dubii pe măsură ce devine evident că pesimismul discret, dar ferm al unora dintre serviciile militare de informaţii se dovedea perfect justificat.

Spuneau că acţiunile militare din Afganistan, Libia, Irak. Siria nu reuşiseră decât, în cel mai bun caz, să ucidă lideri ai mişcării jihadiste şi să schimbe pentru moment regimuri politice, dar fără ca vreodată să poată afecta organizaţiile profunde ale Al Quaeda şi Daesh. În realitate, aşa cum au atenţionat de nenumărate ori serviciile de informaţii, ceea ce petrecea în teren echivala cu o lovitură asupra unui muşuroi de furnici: vor muri foarte multe, construcţia este dărâmată, dar efectul prim este răspândirea rapidă a furnicilor în toate direcţiile, demarând mai apoi nu o singură construcţie, ci mai multe, aduând noi şi noi populaţii active.

În principiu, aceasta este imaginea care simbolizează modul de acţiune (adesea preventiv) al planificatorilor din Al Quaeda şi Daesh (ISIS): în momentul în care, spre exemplu în Siria, le devenise evident că nu vor rezista coaliţiei Rusia-Turcia-Iran, au început să trimită acasă cei mai mulţi dintre „luptătorii străini“ care se înrolaseră, prin intermediul organizaţiilor lor naţionale, în lupta pentru Marele Jihad. Unde „acasă“? În toate zonele tradiţionale de influenţă şi, în măsuria posibilului, alături de familiile lor din Europa.

Recrutările ulterioare au fost masive şi permanente, bazându-se pe un sentiment anti-american în creştere şi, în cele mai multe cazuri, pe o reală dorinţă de revanşă la adresa celor care sunt prezentaţi în continuare drept reprezentanţi ai Marelui Satan sau sprijinitorii devotaţi ai acestora. Aşa se explică faptul că, în ciuda unor importante succese militare sau a acţiunii forţelor speciale care au ucis liderii de moment ai unor branşe naţionale ale organizaţiilor teroriste, acestea nu au fost niciodată realmente în primejdie. Dimpotrivă, au înflorit şi se întăresc pe zi ce trece pe măsură ce retragerea americană din zonele strategice (Afganistan sau Siria, spre exemplu) nu numai că le lasă spaţii de joc libere ci, mult mai important, le serveşte ca argument extraordinar de folositor în propaganda de radicalizare a noilor adepţi în şcolile coranice şi nu numai. Adăugaţi anunţul că SUA sunt gata să se retragă din zona Africii de Vest şi veţi avea o explicaţie a valului de atacuri demonstrative pentru a transmite că mesajul a fost receptat şi are loc preluarea de teritorii din „state eşuate“ care riscă să se transforme în rezervoare uriaş ale jihadului islamic, incomparabil mai mari şi mai feroce decât ce-a putut fi vreodată rezervorul uman al terorismului din Orientul Apropiat şi Asia Centrală. Iată o imagine a grupurilor active la nivelul anului trecut

Imagine indisponibilă

În ultimul raport pe acest subiect (publicat în februarie 2019) secretarul general ONU afirma în acest sens:

Cu toate că ISIS s-a transformat în reţea clandestină, inclusiv în Siria şi Irak, rămâne o ameninţare ca organizaţie globală beneficiind de o conducere centralizată... combatanţii săi sunt extrem de activi în zonele de coastă ale Mediteranei, între Adjabi şi Tripoli precum şi în toată regiune sahariană...există o expansiune certă a grupărilor extremiste care exacerbează violenţele intercomunitare, multiplicarea atacurilor cu bombe împotriva forţelor de securitate şi civililor, provocând creşterea fluxurilor migratorii.

Pornite de la câteva zeci de membri, organizate mai ales în zone greu accesibile, aceste organizaţii au continuat să se dezvolte într-un ritm extrem de rapid şi îngrijorător, dotate acum cu armament de ultimă generaţie, obţinut de pe urma atacurilor împotriva arsenalelor şi depozitelor diverselor armate în permanenţă divizate de grupuscule politice care sunt mereu în pregătirea unor lovituri de stat, răspunzând de de cele mai multe ori unor interese economice externe. Sunt absolut de acord cu ceea ce afirma Wassim Nasr, autorul unei cărţi foarte profunde intitulate „L’Etat Islamique, un fait accompli“: „Ceea ce trebuie înţeles, este că aceşti oameni sunt dominaţi de o logică a extensiei şi nu de una a retragerii. Această mişcare creată în 2006 de câteva sute de combatanţi suniţi irakieni, este azi o mişcare globală cu francize pe trei continente“.

Problema, de acum evidentă, este că planificatorii politici şi nu cei militari ai operaţiunilor occidentale împotriva grupărilor teroriste au făcut greşeala teribilă de a le subestima potenţialul de atac şi de refacere/reconstrucţie. Precum şi valoarea militară reală a invenţie fundamentale reprezentate de desfacerea în francize cvasi-independente a marilor grupări teroriste, difuzând răspunderea şi făcându-le greu sau extrem de greu identificabile sau ţintă a unui atac simultan global. În plus, acţiune militară în sine a fost incompletă datorită faptului că a fost proiectată după canoane occidentale şi, ca atare, nu a putut niciodată răspunde în oglindă noilor procedee de gherilă urbană şi rurală prin care terorismul îşi afirmă obiectivele, absolut indiferent faţă de valorile sacrosante ale vieţii şi morţii cu care lucrează Occidentul. Drept care occidentalii sunt primii care dau înapoi, făcând din ce în ce mai greu faţă, cu efectivele lor fixe, la afluxul continuu de personal în rândul adversarilor. Certamente, departe de a avea pregătirea militară a trupelor de elită occidentale, dar copleşitor de mulţi, punând copiii în faţă, mai nou formând regimente de femei, toţi profund îndoctrinaţi în ideea că trebuie să devină martiri cu loc automat în paradisul cu pilaf şi hurii.

Iar primejdia este extrem de mare şi în continuă creştere, aşa cum sublinia cel de-al 24-lea raport al Echipei de sprijin pentru supravegherea sancţiunilor ONU împotriva Al Quaeda şi Daesh:

Ambiţiile şi controlul crescând deţinut de grupările teroriste în Sahel şi în Africa de vest unde combatanţii care fac parte din Al Quaeda şi Daesh colaborează pentru a distruge autoritatea jurisdicţiilor naţionale fragile, sunt printre cele mai importante elemente relevante la scară internaţională. A crescut numărul statelor din regiune peste ale căror frontiere trec acum membrii mişcărilor insurecţionale din Sahel şi Nigeria... în Africa de Vest, violenţa creşte acum exponenţial sub ionfluenţa membrilor afiliaţi Al Quaeda sau Daesh... situaţia fiind continuu agravată de porozitatea frontierelor, lipsa cronică a mijloacelor de răspuns de care dispun autorităţile pentru a face faţă ameninţării mereu în creştere.“

Acesta este contextul în care, în seara zilei de 26 decembrie, grupul jihadist Statul Islamic din Afrca de Vest (ISWA) a executat 11 oameni prezentaţi drept creştini. Momentul a fost filmat şi transmis de către agenţia Amaq, organul de propagandă al DAESH, şi reprezintă „un mesaj către creştinii din întreaga lume“ în semn de represalii pentru uciderea de către forţele speciale americane a liderului Abu Bakr al-Baghdadi.

Tendinţa va continua? Semnele par să spună că da, pe măsură ce creşte sentimentul impunităţii şi al victoriei pe care jihadiştii îl transmit pe reţelele lor de propagandă, întărindu-l acum prin apeluri continue la atacarea ultimelor baze americane rămase în Orientul Apropiat (mai ales în Afganistan şi Irak) şi măcelărind preventiv creştini în Africa (cu preponderenţă în Africa de vest unde mai sunt încă nişte comunităţii creştine rămase din trecutul colonial). Pe surse apare însă o informaţie persistentă, anume că s-ar discuta despre formarea unui alt tip de coaliţie anti-teroristă, pe modelul celei din Siria, dar şi cu participarea Chinei, cel mai mare investitor de acum din Africa.

Dacă da, acţiunile militare de extirpare a reţelelor vor fi nemiloase şi complet pe alt tipar decât cele occidentale.

Dar preţul unei asemenea soluţii, dacă vreodată va exista cu adevărat, va fi imens şi va diviza Occidentul în alt tip de alianţe de supravieţuire, economică în primul rând. Îşi asumă cineva acest risc?

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite