Europenii intră în spaţiul rezervat al SUA: este semnat acordul de liber-schimb cu MERCOSUR!

Asta este marea lovitură cu care au venit europenii la masa negocierilor de la Osaka: după 20 de ani de negocieri, Uniunea Europeană a reuşit să semneze unul dintre cele mai ample, complexe şi comprehensive acorduri comerciale din istorie, cel cu ţările MERCOSUR (Brazilia, Argentina, Uruguay şi Paraguay).

Un acord care se adaugă celor deja semnate şi care produc deja rezultate cu Canada, Singapore, Mexic şi Vietnam. Şi, evident, la nivelul de importanţă similar cu cel cel între UE şi Japonia. Sigur că acesta din urmă acoperă o valoare mai mare (UE-Japonia =19.500 miliarde Euro, UE-MERCOSUR=18.000 miliarde Euro), dar cel de-al doilea înseamnă accesarea unei pieţe geografice cu mult mai mare decât a Japoniei şi cu un potenţial mai mare de creştere dmografică. Valoarea anuală a schimburilor comerciale între UE şi MERCOSUR este de 88 miliarde Euro şi situează această piaţă pe locul 10 între partenerii comerciali ai UE, între India şi Canada. În schimb, foarte mare atenţie la acest detaliu, Uniunea Europeană este, în ordinea importanţei, cel de-al doilea partener comercial al zonei MERCOSUR, pe locul întâi fiind, evident, China.

Nu este deloc întâmplător că ceremonia de semnare a acordului de liber-schimb a avut loc la Osaka, chiar în timpul reuniunii G20 (vezi foto). "Îmi cântăresc cu atenţie cuvintele atunci când spun că este vorba despre un acord istoric. În mijlocul tensiunilor internaţionale, transmitem acum un semnal foarte puternic împreună cu partenerii noştri din MERCOSUR" a declarat Jean Claude Juncker, urmat imediat de o declaraţie oficială din partea Braziliei care a vorbit despre "un moment istoric" care subliniază angajamentul celor două blocuri în favoarea principiului deschiderii economice, vital în această perioadă marcată de tensiuni şi incertitudini, iar Argentina a evocat "un acord fără precedent".  

Echipele de negociatori fuseseră convocate de miercuri dimineaţă la Bruxelles şi operaţiunea, cum îmi spunea un prieten implicat în acest ultim stadiu al lucrărilor, era definită de ambele echipe ca vitală deoarece totul se desfăşura sub presiunea obţinerii variantei finală care să poată fi prezentată la Osaka. Atunci şi nu mai târziu. Tocmai din cuza efectului pe care urma să-l aibă (şi l-au avut din plin) lectura prevederilor conţinute în document: eliminarea a numeroase taxe vamale între cele două părţi în sectoarele industrial şi agricol, foarte importante facilităţi în sectorul serviciilor, achiziţiilor publice dar şi o ridicare semnificativă de obstacole tehnice existene în domeniul comercial, al obligaţiilor sanitare şi fitosanitare şi legislaţiei privind protecţia proprietăţii intelectuale. Foarte importantă este prevederea către Europa a foarte productivului sector auto din MERCOSUR, urmând să fie eliminate progresive taxele din Mercosur privind automobilele (35%%) şi piesele de schimb (până la 18%), dar şi deschiderea pieţei UE pentru producţia argentiană de carne de vită.

Mi se pare foarte interesant şi că acordul asigură protecţia necesară pentru 357 de indici geografici europeni (printre acestea Berea de Munchen, vinul de Tokay, Polska Vodka, Brânza belgiană de Herbe, Prosciutto din Parme, etc). Aveţi aici https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/en/qanda_19_3375 o sinteză a documentului care, în integralitatea sa, va fi postat pe pagina oficială a Comisiei Europene.

Veţi găsi suficiente date pentru a argumenta importanţa economică excepţională a acestui acord. Dar, în spatele lor, descifrăm o miza politică uriaşă: afirmarea în forţă a capacităţii pe care şi-ua dorit-o europenii de a putea profita de marele argument al Pieţii Unice nu numai pentru a rezista cu succes (şi până acum fără niciun fel de problă) războiului comercial declanşat de Donald Trump, dar şi de a contra-ataca acolo unde doarte foarte tare, adică în spaţiul Americii de Sud, cel definit de Doctrina Monroe drept spaţiu rezervat doarece vital pentru interesele strategice ale Statelor Unite.

Creind astfel, instantaneu, şi o presiune suplimentară asupr preşedintelui american care a fost nevoit să cedeze la Oska în faţa partenerului chinez, anunţând o relansare a negocierilor cu Pekinul. şi renunţând la impunerea de noi taxe comerciale pentru produsele chinezeşti.

Care este legătura directă cu acordul UE-MERCOSUR? Simplu: se confirmaseră, din nou, foarte clar, consecinţele politicii ultra-protecţioniste combinate cu părăsirea bruscă de către SUA a zonei Americii de Sud, una dintre pieţele sale tradiţionale de influenţă, combinată cu anularea Tratatului de liber schimb pentru zona Pacificului. Asta a potenţat efortul masiv al chinezilor de a pătrunde pe piaţa sud-americană, printre altele semnând un foarte important acord cu Uruguay, dar dezvoltând şi noi cooperări cu Chile, ţara care posedă 24 % din producţia mondială de cupru şi 54% din producţia mondială de litiu. În 2005, Chile şi China semnează un Acord de liber-schimb şi în 2015 un Tratat de non-taxare reciprocă, China devenind prima ţară pe lista de destinaţie a exporturilor chiliene.

Odată cu noul acord între UE şi grupul MERCOSUR , apare şi posibilitatea ca Europa şi China să poată controla domeniile vitale şi producţia strategică a celei mai mari părţi a continentului sud-american şi aşa traumatizat de experienţa avută odinioară cu o serie de companii americane (United Fruit Comp) spre exemplu) care monopolizaseră producţia din diverse ţări ale continentului, susţinând la putere dictatori sângeroşi  care au scris paginile cele mai negre din istoria modernă ţărilor respective.

Mai există aici un semnal, luat acum din ce în ce mai serios: este extrem de posibil să existe un acord global, acceptat în ultimă instanţă şi de Trump după ce consilierii săi i-au dat raportul asupra eficienţei reale a uriaşelor sancţiuni cu efect îndoielnic, pentru ca lumea să se intre în zodia dezvoltării exponenţiale a soluţiei contrare, cea unor acorduri de liber-schimb care să redefinească pieţele economice şi să schimbe multe dintre regulile actuale după care funcţionează OMC. Acorduri de liber schimb foarte interesante mai negociază Europa cu mai multe ţări sau grupuri de ţări, acorduri care s-o pună în poziţia de a ajunge la o independenţă în domeniile strategice, acum că începe să fie rezolvată problema energetică prin cele două linii North Stream şi cele două seturi de conducte care vin pe Turcia şi ajung, prin Grecia sau Serbia, înspre centrul continentului nostru, rămânând în suspans, pentru o perioadă, reţeaua tradiţională prin Ucraina.

Pentru noi are vreo relvanţă toată această problematică? Poate, dacă piaţa românească este pregătită să folosească oportunităţile spaţiului MERCOSUR prin organizarea de exporturi cât mai diversificate dar şi pentru achiziţia înţeleaptă de amterii prime strategice în cazul în care vor vrea vreodată să dezvoltăm componente de înaltă tehnologie. La modul ideal, în principiu, ar fi fost necesar ca specialiştii noştri să fi elaborat deja o strategie naţională în eventualitatea semnării de către UE a unui asemenea acord gigantic, Poate avem şi, din grabă, ocupaţi cu altele, miniştrii noştri să fi omis să spună că strategia există. Poate, măcar să sperăm că aşa este. Nu de alta, dar e vară şi nopţile cu vise sunt scurte şi trec repede.