EXCLUSIV VIDEO Medic palestinian cu cetăţenie română: „Refuz să mă întorc în România. Dacă plec şi eu, cine îi mai operează pe pacienţii din Gaza?“

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Doran Elhato, doctor româno-palestinian în spitalul Al-Shifa din Fâşia Gaza
Doran Elhato, doctor româno-palestinian în spitalul Al-Shifa din Fâşia Gaza

Doctorul Doran Elhato ar trebui să se bucure de o carieră prestigioasă în chirurgie toracică la Spitalul Militar din Bucureşti, unde a lucrat ca medic mai bine de un deceniu. În schimb, Dr. Elhato lucrează neîncetat, cu echipamente primitive, printre bombardamente, pentru salvarea vieţilor civililor afectaţi de conflictul din Fâşia Gaza.

Spitalul Al-Shifa din Gaza City este cel mai mare centru medical din Faşie. De la începutul conflictului dintre armata israeliană şi Hamas, mii de pacienţi i-au trecut pragul, o majoritate copleşitoare civili, femei şi copii.

Doctorul româno-palestinian a lucrat neîncetat în aceste săptămâni, cot la cot cu o echipă medicală restrânsă, de multe ori extenuaţi şi în condiţiile de funcţionare cele mai precare. „M-au sunat de la Ambasada României acum câteava zile. Voiau să mă întrebe dacă nu vreau să plec - eu sunt şi cetăţean român, încă mai am un apartament în Drumul Taberei -, dar am refuzat să fiu evacuat. Păi dacă plec şi eu, cine îi mai operează pe pacienţi? Oricum suntem doar patru medici specializaţi pe chirurgie toracică în toată Fâşia Gaza. Eu am rămas să-mi fac datoria de medic”, mărturiseşte doctorul ce până nu demult a avut o carieră în România, la Spitalul Militar din Bucureşti.

Eu iubesc România pentru că m-a învăţat carte, m-a învăţat tot ce ştiu în meseria mea. Am fost student la Medicină, la sfârşitul anilor '80. Revoluţia m-a prins la camera de Urgenţă, ca stagiar. Dar ce am văzut atunci ca medic nu se compară cu ce se întâmplă momentan, în Gaza. E un dezastru...”, îmi spune acesta înainte de a fi întrerupt de vocea puternică, ce taie atmosfera sumbră a spitalului Al-Shifa. „Ce faci măi? Dai interviuri la presă? Te crezi vedetă?”, îl admonestează pe un ton prietenesc, în limba română, un alt medic. Este doctorul Abdulaziz Farah, un al medic palestinian ce a studiat în România. „N-am mai vorbit româneşte de 14 ani, dar iată că mai ştiu”. O statistică recentă a Ministerului Sănătăţii din Palestina susţine că peste 30% din medicii palestinieni şi-au făcut studiile la noi în ţară, deci ai toate şansele să întâlneşti pe holurile spitalelor din Gaza oameni care ştiu limba română.

Cei doi medici pornesc în vizită prin saloanele aglomerate. Cu ventilaţie redusă, câteodată şi câte doi pacienţi pentru un pat, resursele spitalului au fost întinse la maximum în ultimele săptămâni. „Acum e linişte, e chiar bine. Au fost cele mai grele zile din viaţa noastră. În 45 de ani de viaţă n-am văzut asemenea dezastru ca cel din ultimele zile”, mărturiseşte Dr. Farah. „La început nu am avut medicamente, de niciunele chiar. Acum au mai venit ceva ajutoare, dar problemele sunt ustenislele medicale învechite”, adaugă Dr. Elhato.

Şi la alte spitale situaţia e la fel. La centrul medical Al-Kuwaiti din Raffah, oraş aflat la graniţa cu Egiptul, condiţiile sunt la fel de precare. Deşi un centru medical privat, acesta e pustiu momentan, neavând capacitatea şi resursele medicale pentru îngrijirea pacienţilor. Medicii, îmbrăcaţi în halat, cu experienţă şi cunoştiinte medicale vaste, s-au transformat în ghizi pentru jurnalişti şi secretare pentru pacienţii pe care îi întorc din drum sau îi trimit la alte spitale. N-au de niciunele, un aparat EKG având o vechime de 15 ani. „Nu-i deloc bine. E foarte vechi”, a declarat Mumahhmed, unul din medicii rezidenţi ai spitalului Al-Kuwaiti.

Înapoi la spitalul Shifa, o femeie a fost admisă recent la terapie intensivă. Aceasta a fost prinsă sub dărmăturile casei şi a fost grav rănită, momentan fiind paralizată de la brâu în jos. Era însărcinată în luna a şasea, explozia şi dărmăturile provocându-i un avort spontan. „Eram în casă, pregăteam ceva de mâncare când totul în jurul meu s-a prăbuşit. Nu-mi amintesc mai nimic, doar spaima şi frica că am să mor îngropată de vie, împreună cu copilul din pântece.

Mărturii similare au cei mai mulţi pacienţi. Conform unei statistici ONU, 74% dintre victimele conflictului din Fâşia Gaza sunt civili. La fiecare colţ, cu fiecare cameră vizitată, fiecare poveste e o dramă în sine.

Cele mai grele poveşti sunt ale copiilor”, îmi spune domnul doctor Elhato. „Ei sunt cei care plătesc un preţ uriaş, viitorul lor fiind grav afectat de această situaţie”, adaugă acesta în timp ce ne îndreptăm spre secţia de Pediatrie.

fasia gaza

Acolo, într-un colţ de cameră, pe paturi ce par mult prea mari pentru vârsta lor, un băieţel şi o fetiţă, ambii până în 7 ani, sunt ţintuiţi la pat. Unul de aparatele medicale ce-l ţin în viaţă, iar fetiţa de o rană la piciorul drept.

Băieţelul abia respiră, a fost prins de o explozie a unei rachete în timp ce se juca în curtea casei. Fetiţa nu mai vorbeşte de când a fost rănită de schijele unui obuz, în Beth Hanoun, un oraş aflat la graniţa de nord a Fâşiei, la doar câţiva kilometri de teritoriul israelian. Ambii au priviri speriate şi absente, nu înţeleg prea mult din ce se întâmplă, dar cumva, inconştient, ştiu că ceva e în neregulă cu ei.

O echipă de tineri voluntari îi vizitează de căteva ori pe săptămână. În afară de punga cu alimente şi dulcuri, aceştia le aduc un zâmbet pe buze şi puţină speranţă. Prezenţa lor e o rupere de rutina vizitelor medicale şi grija de familie, aceleaşi feţe îngrijorate, sobre şi extenuate ce le-au vegheat somnul clipă de clipă. Voluntarii au o energie fantastică, îi mângâie şi încearcă să le aline suferinţa, chiar dacă e doar pentru câteva clipe.

La auzul vorbelor încurajatoare ale unuia dintre voluntari, băieţelul legat la aparate îşi ridică mâinile firave în aer şi aplaudă. E un moment emoţionant, mama acestuia plângând neîncetat într-un colţ.

Aducem mancare, jucării, toate donate, dar încercăm să fim acolo şi emoţional pentru aceşti copii”, mi-a mărturisit Nadir, unul din voluntarii care face această vizită de câteva ori pe săptămână. „E foarte greu să pleci de aici fără o apăsare de inimă, dar gândul că voi reveni cu şi mai multe daruri şi energie mă face să merg mai departe”, a adăugat acesta înainte să intre într-un alt salon, cu alţi copii şi alte poveşti cutremurătoare.

Spitalul Al-Shifa, locul unde mai mulţi medici, atât din străinătate, cât şi palestinieni nu a fost lipsit de controverse şi incidente din afara sferei medicale. Guvernul israelian a acuzat Hamasul că foloseşte acestă clădire pentru a-şi stoca arsenalul de rachete, că ar fi centrul de comandă al grupării teroriste, că oamenii răniţi şi decedaţi ar fi folosiţi de Hamas pe post de „scut uman”.

În curtea spitalului, cu câteva zile înainte, purtătorul de cuvânt al grupării Hamas, Sami Abu Zuhri, declara, într-un interviu în exclusivitate pentru „Adevărul”, că „noi  (n.r  gruparea Hamas) lansăm rachete în jurul graniţei, departe de civili. Israelul atacă intenţionat populaţia civilă şi acuză pe nedrept Hamasul că foloseşte localnicii pe post de scut uman. Asta e propagandă israeliană.

În acelaşi timp, în Israel, publicaţia Yedioth Aharonot, citând mai multe surse, inclusiv jurnalişti străini aflaţi în Gaza, susţine că „e un secret ştiut de toţi jurnaliştii că spitalul Al-Shifa e folosit de Hamas ca centru de comandă.

În conflictul din Gaza au murit, până la această oră, 1949 de palestinieni, 64 de soldaţi şi trei civili israelieni. În cursul zilei de joi, un armistiţiu de cinci zile a intrat în vigoare. În ciuda înţelegerii, mai multe rachete au fost lansate de ambele tabere.

Israelul a ocupat Făşia Gaza în 1967, retrăgându-şi trupele şi locuitorii ce colonizau teritoriile palestinieni abia în 2005. Cu toate acestea, Israelul controlează majoritatea frontierelor, apele teritoriale şi spaţiul aerian al Faşiei. Egiptul controlează graniţa de sud şi punctul de frontieră Raffah, aflat în sudul Fâşiei.

Nota: Numele de familie al doctorului Doran este Elhato, nu Al Satho. Textul a fost modificat să reflecte această schimbare. 


 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite