EXCLUSIV Wesley Clark: „România este o piatră de temelie în ceea ce priveşte stabilitatea în Europa“

Wesley Clark

Generalul american Wesley Clark, fost comandant suprem al forţelor NATO în Europa, a vorbit într-un interviu acordat ziarului „Adevărul“ despre rolul pe care îl joacă România în stabilitatea Europei, despre importanţa prezenţei NATO în zona Mării Negre, dar şi despre obiectivele preşedintelui Rusiei, Vladimir Putin.

Cât de important este rolul României în stabilitatea Europei Centrale şi de Est?

România este o piatră de temelie în ceea ce priveşte stabilitatea în Europa şi, mai ales, în Europa de Est. România are poziţia-cheie din punct de vedere geografic, dar şi dimensiunea în termeni geografici şi în ceea ce priveşte populaţia pentru a furniza funcţia esenţială la nivel de securitate în estul Balcanilor. România este membră a NATO şi este gazdă a platformei sistemului antirachetă. Este un aspect important, dar nu singurul aspect legat de securitate. Şi mai important este progresul economic al României şi puternicul său simţ de identitate naţională, care a făcut posibil să împiedice tentative de pătrundere din exterior. Fiecare ţară din Europa este importantă pentru stabilitate, dar România are potenţialul de a deveni cea mai bogată  - are terenuri agricole incredibile, resurse minerale vaste, care sunt foarte importante în ciuda şocului de pe piaţa petrolului, şi are o populaţie educată. Astfel poate juca un rol mult mai important în instituţiile europene.

Recent, România a propus crearea unei grupări navale a NATO în Marea Neagră, denumită generic Flotila Aliată în Marea Neagră / Black Sea Flotilla, o iniţiativă ce apare în contextul întăririi prezenţei ruse la Marea Neagră. Cum vedeţi această iniţiativă?

Alianţa Nord-Atlantică trebuie să fie foarte atentă pentru a păstra un echilibru în Marea Neagră. Marea Neagră este importantă pentru accesul în est şi sud şi are importante resurse economice, furnizând, totodată, acces pentru potenţiale agresiuni. Alianţa trebuie să fie atentă la echilibru, iar asta înseamnă o prezenţă crescută a NATO în Marea Neagră, într-o formă sau alta.

Săptămâna trecută, Uniunea Europeană a recurs la o măsură fără precedent şi a decis să ancheteze Polonia, în urma unor îngrijorări potrivit cărora statul de drept ar avea de suferit. Cum este percepută această situaţie peste Ocean?

SUA au sprijinit întotdeauna UE. Credem că parteneriatul între diversele ţări europene este important pentru stabilitatea globală şi progresul economic. Situaţia este privită cu interes, dar, în acelaşi timp, cu un anumit grad de încredere că poate fi rezolvată cu succes, că se va ajunge la o înţelegere care să respecte valorile UE, dar şi Polonia.

Polonia a cerut sporirea prezenţei NATO, pe fondul ameninţărilor Rusiei. Cât de mari sunt aceste ameninţări pentru regiune? 

Acţiunile Rusiei în Ucraina au arătat că Rusia şi-a reconstruit forţele armate, acţiunile din Siria arată că este capabilă să-şi proiecteze puterea peste graniţe, iar binecunoscuta dorinţă a domnului Putin de a restabili tradiţionalele sfere sovietice de influenţă şi control fac ca Rusia să reprezinte un motiv de îngrijorare pentru NATO şi pentru Statele Unite. 

Vladimir Putin a declarat în repetate rânduri că sistemul american de apărare antirachetă reprezintă o ameninţare la adresa Rusiei, iar în contextul ridicării sancţiunilor împotriva Iranului a întrebat retoric care mai este rostul acestuia. Care este rostul său?

Sistemul antirachetă a fost conceput ca o apărare în faţa Iranului. Iranul a făcut recent noi teste balistice şi Statele Unite ale Americii au anunţat recent impunerea de noi sancţiuni pentru anumite persoane şi organizaţii din Iran, astfel că provocarea din partea Iranului rămâne puternică, iar iniţialul scop al sistemului de apărare antirachetă rămâne intact.

Cum evaluaţi relaţiile dintre SUA şi Rusia?

Statele Unite şi Rusia au fost în timpul Războiului Rece potenţiali adversari. În anii ’90 a existat o perioadă de optimism, de speranţă că relaţiile să vor schimba în mod fundamental. Această speranţă a fost distrusă de preluarea controlului de către tradiţionalele organe de securitate a statului de la Moscova, conduse în primă fază de dl Primakov, iar apoi de dl Putin. Acest fapt a pus capăt comunicării deschise şi a dus la reapariţia cererilor tradiţionale din secolul al XIX-lea referitoare la sferele de influenţă ale Rusiei. Acest aspect a devenit mai pregnant în ultimii ani, odată cu reînarmarea şi cu testarea puterilor în estul Ucrainei şi în Siria. Statele Unite trebuie să ia în considerare această revitalizare a puterii Rusiei.

Reprezintă Rusia o ameninţare pentru SUA?

Rusia are o capacitate nucleară strategică ce ameninţă în mod cert SUA. De asemenea, Rusia a încălcat Tratatul forţelor nucleare intermediare. Statele Unite tratează într-un mod foarte serios această capacitate a Rusiei.  

Îşi doreşte Rusia să fie cea mai mare putere la nivel mondial?

Vladimir Putin spune că nu. Cred că Putin este prea realist. Ştie că nu poate fi. Aş spune că el are trei obiective: să întărească Rusia militar pentru a asigura influenţa Rusiei în afara graniţelor, să recâştige spaţiul de securitate şi sfera fostei URSS şi să pregătească Rusia pentru a face faţă provocării în creştere în materie de securitate şi din punct de vedere economic care vine din partea Chinei. A existat mereu o rivalitate între Rusia şi China şi nu există nimic în comportamentul acestor două state care să sugereze că această situaţie nu va continua.

Consideraţi stabilă situaţia din Ucraina?

Văd o conducere puternică din partea lui Poroşenko, iar atenţia lui Putin se îndreaptă cumva spre Siria. Dar văd şi că Rusia se pregăteşte să facă probleme atunci când va alege să le facă. A existat întotdeauna un efort de a forma o „a cincea coloană“. Există oameni care ar putea fi angajaţi pentru a servi interesele Rusiei, prin violenţă şi sabotaj, în spatele liniilor, în Ucraina. 

Republica Moldova trece printr-o criză. Care este soluţia în acest caz?

Moldova trebuie să accepte stabilitatea ca fiind prioritatea în acest moment. Demonstraţii repetate în majoritatea zonelor din lume nu implică o instabilitate a guvernului. Depinde de guvernul din Moldova să le facă faţă acestora, să le dea oamenilor ocazia să se exprime într-o manieră paşnică. Îmi place să cred că Moldova va învăţa din experienţa altora din regiune.