Fumul alb al procurorilor, sensul sacrificării unei mutări şi România în şase luni în Schengen

Rezolvarea subiectului procurorilor este esenţială pentru declanşarea ofensivei de primăvară – politică, diplomatică, intelectuală şi de afaceri - pentru recâştigarea unei bune reputaţii a României în Europa şi în lume.

După ce se va pronunţa CSM – şi ar fi bine să o facă pe cât de rapid este posibil, sunt toate premisele să vedem fum alb în legătură cu numirea procurorilor. Preşedintele a dat semnalul necesar că va pune capăt acestui circ energofag atunci când va avea decretele pe masă.

Aşa cum este esenţial să expediem acest subiect pentru a ne concentra pe economie şi pe locuri de muncă, la fel de important este să culegem dividendele europene ale sacrificiului tactic pe care l-a făcut premierul.

Numirea şi validarea unor procurori a căror independenţă să nu fie pusă sub semnul îndoielii este un element esenţial în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare. Ştim că, oricât ar fi de nedrept, fără un MCV ireproşabil în următoarea perioadă poarta Schengen nu ni se va deschide. La fel ştim că, având MCV atârnat la gât, nici intrarea în Euro – oricât de ipotetică pare ea astăzi, în contextul crizei din flancul sudic al zonei Euro – nu va fi mai mult decât o aspiraţie. Tocmai de aceste aspecte – Schengen, MCV - se leagă investiţiile care vor veni sau nu vor veni în România, fondurile europene de care vom beneficia sau nu. Că le place sau nu unora, nu ne putem supără pe Bruxelles ca văcarul pe sat nu doar pentru că ţinem să arătăm că suntem parte a aceleiaşi familii de valori, ci şi pentru că interesul nostru economic şi strategic este legat de UE – destinul nostru, rata la bancă, exporturile, industria, locurile de muncă depind într-o proporţie decisivă de mersul Europei.

Rezolvarea subiectului procurorilor este esenţială pentru declanşarea ofensivei de primăvară – politică, diplomatică, intelectuală şi de afaceri - pentru recâştigarea unei bune reputaţii a României în Europa şi în lume. Dacă liderii politici au cedat pentru că au înţeles că angajamentul pentru Schengen trebuie demonstrat prin gesturi şi voce comună, acum este timpul să fructificăm în Europa fereastra de oportunitate pe care ne-am creat-o. Ţinta este clară – în şase luni în Schengen. Altfel, vom fi obţinut prea puţin de pe urma deranjului public şi politic din aceste ultime săptămâni.

Se poate ajunge în şase luni în spaţiul Schengen, dacă privim numirea procurorilor doar ca pe un start. Acum şi restul motoarelor trebuie turate. Susţin un efort concertat Guvern – Parlament – societate civilă, capabil să arate determinarea şi seriozitatea României în atingerea acestui obiectiv fundamental de politică europeană.

Dacă această cedare tactică va aduce România mai aproape fumul alb al spaţiului Schengen în 2013, atunci putem spune că a meritat. Dar, până atunci, la treabă! Şi nu doar pe frontul european.

În plus, privind şi la semnalul pe care Ambasada SUA l-a dat cu privire la numirea procurorilor, cred că trebuie să folosim această încurajare pentru mai mult dinamism şi acţiune în legătură cu intrarea României în Programul Visa Waiver. Dacă reuşim să trecem peste acest hop, prin contagiune cred că şi multe „uşi” europene ni se vor deschide. Ar fi vorba de o schimbare de percepţie asupra României care va genera atenţie şi interes economic, deci investiţii şi locuri de muncă. În această săptămână mă voi afla la Washington, tocmai pentru a încerca, şi cu sprijinul comunităţilor româneşti din America, să vorbim mai convingător despre regimul vizelor pentru România.

Reclădirea credibilităţii externe a României are nevoie de paşi specifici si hotărâţi, chiar dacă nu spectaculoşi. Dacă nu vrem să ne mai lamentăm cu stigmatul unei ţări de mâna a doua în UE şi al unei zone ocolite de investiţii, atunci fiecare, atât cât putem, trebuie să acţionăm. E nevoie însă de viziune strategică şi aceasta nu poate să fie exclusiv a guvernului. Parlamentul, mediul de afaceri, investitorii români şi străini, dar şi partenerii noştri externi trebuie să facă parte din conversaţie. Fiecare reprezintă o cale de comunicare şi de credibilizare a efortului comun.