Geopolitica după „Panama Papers“

Au apărut şi primele analize de impact asupra efectelor pe care le vor produce revelaţiile ce încep să se deschidă prin publicarea Panama Papers. Analize de impact care arată că vor exista consecinţe directe pe termen scurt, dar şi unele, extrem de importante, pe termen mediu şi lung.

De o amploare care permite abordarea lor ca factori de consolidare şi argumente operaţionale în ceea ce este acum marea schimbare produsă prin deplasarea, de acum inexorabilă şi chiar violentă, a marilor plăci ale tectonicii geo-politice.

Trei sunt nivele de discuţie.

Primul este şi cel mai evident, cel politic. Dincolo de stoparea previzibilă a carierei unor oameni politici sau şefilor unor mari corporaţii cu influenţă planetară, problema cea mai serioasă constă în evaluarea urmărilor pe care aceste revelaţii le vor avea asupra opţiunilor electorale. Şi aşa neîncrederea în clasa politică, în establisment în general era la un nivel atât de jos încât a permis comparaţii cu starea de spirit în Europa de dinaintea izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial. Acuzaţiile se îndreaptă totodată împotriva politicienilor naţionali (corupţi, incapabili, rupţi de realitate, constituiţi în castă doar în scopul perpetuării puterii) dar şi, în egală măsură, împotriva construcţiilor politice supra-naţionale (UE, NATO, ONU, FMI, Banca Mondială) acuzate de existenţă şi gândire birocratică şi nereprezentative sau foarte puţin relevante în procesul pentru care fuseseră concepute, adică găsirea de soluţii comune la probleme comune.

"Panama Papers" reprezintă un argument de forţă pentru ceea ce ar putea fi o viitoare vertiginoasă creştere în sondaje a "partidelor non-sistem", cele care-şi bazează oferta electorală tocmai pe un set de măsuri radicale împortriva corupţiei, începând cu controlul fluxurilor financiare şi activităţii băncilor. Este uşor de închipuit cum vor reacţiona spaniolii, spre exemplu, după anunţul că în "Panama Papers" se găsesc dovezi despre operaţiunile off-shore ale soţiei Comisarului european pentru climat şi energie, Miguel Arias Cañete (deja subiect al unei petiţii care a reunit 585.000 de semnături şi care a dus la întârzierea numirii sale în Comisia Juncker). Chiar dacă nu poate fi acuzat direct, apar cel puţin semne de întrebare serioase asupra unui posibili conflict de interese pe vremea când era ministru al agriculturii în Spania (2000-2004 şi 2011-2014), însărcinat atunci să negocieze cu Comisia Europeană pachetul de ajutoare care revenea ţării sale în cadrul Politicii Agricole Comune. Întâmplare sau nu, asta urmează să stabilească anchetatorii, între 2010-2013, compania în care erau acţionari Micaela Domecq Solis Beaumont (soţia actualului Comisar european) şi membri ai familiei, a primit 1.81 milioane euro din fonduri europene pentru creşterea de tauri destinaţi coridelor...

Dacă asta este mai mult o lovitură de imagine care poate slăbi şi mai mult reputaţia Comisiei Juncker, cu totul altfel stau lucrurile în cazul Rusiei unde documentele par să confirme existenţa unui foarte complex sistem de societăţi-paravan destinate să mascheze "deplasarea" a cel puţin două miliarde de dolari înspre paradisurile fiscale.

Novaia Gazeta a publicat deja o amplă analiză a montajului financiar avându-l în centru pe necunoscutul (până acum) Serghei Roldughin (prieten foarte apropiat al lui Putin, naşul uneia dintre fetele sale şi violoncelist la Teatrul Marinski). Deţinător al societăţilor Sonnette Overseas şi International Media Overseas (IMO), acesta a putut achiziţiona, spun cei de la Novaia Gazeta, părţi importante ale economiei ruse, un exemplu fiind gigantul producător auto Kamaz. Sau face operaţiuni cel puţin ciudate, cum ar fi achiziţionarea de acţiuni ale gigantului Rosneft care, imediat, anulează contractul şi acordă IMO o compensaţie de 750.000 $...dar şi foarte multe, multe alte operaţiuni comerciale de mare amploare care, însă, nu au atras niciodată atenţia...

Care va fi efectul electoral al acestor dezvăluiri? Probabil foarte mare, din moment ce Dimitri Peskov, purtătorul de cuvând al Kremlinului, a fost mandatat urgent să denunţe "Panama Papers", vorbind despre "speculaţii", "invenţii" şi "falsuri", anunţând că "ţinta principală a acestor atacuri este ţara noastră şi preşedintele ei", obiectivul fiind "destabilizarea ţării". 

Cum vor reacţiona ruşii? Greu de anticipat, numai că datele publicate recent de cotidianul Argumentii i Fakti arată că situaţia începe chiar să devină problematică: în 2015, numărul ruşilor trăind sub pragul de sărăcie a ajuns la 19,2 milioane, iar statisticile publicare de Agenţia Rusă de Statistică (ROSSAT) arată că, anul trecut, numărul săracilor a crescut cu 3,1 milioane (13,4% din totalul populaţiei), iar venitul mediu se cifrează la 10.000 de ruble lunar, (în jur de 150$), cu 26% din populaţie câştigând între 10.000-15.000 ruble lunar, 28% câştigând 15.000 ruble sau peste acest nivel.

Va urma oare un şir de demisii răsunătoare (aşa cum cer acum demonstranţii în Islanda), vom vedea o răsturnare a tendinţelor actuale de vot?

Este neclar încă dacă asta se va întâmpla, mai ales în ţările cu reacţii lente din cauza unui climat dictatorial şi/sau cu tradiţii de tip "tătuc-putere unică".

Dar, pe măsură ce vorbim despre al doilea palier de joc, lucrurile ar putea deveni cu mult mai grave. Căci, spun deja analiştii, ceea ce am văzut acum este doar vârful aibergului, căci se deschid porţile spre descoperirea încrengăturilor care duc cu mult mai departe, descoperind cu adevărat marile averi şi circuitele financiare de transfer, cu băncile lor specializate. Bănci cu un singur birou în paradisuri fiscale, cu proprietari "cutie poştală", operând un singur transfer masiv, diseminându-l imediat înspre sute de conturi şi apoi auto-dizolvându-se imediat...Unele surse bine informate spun că de-abia acum vor începe adevăratele mari scandaluri.

Poate, dacă trecem la nivelul trei, avem şi o altă explicaţie. Cea mai mare parte a sumelor despre care se vorbeşte în "Panama Papers" sunt banii finali-economii personale scoşi din circuit de beneficiarii ultimi ai afacerilor. Dar sunt sume mici, chiar infime, faţă de celelalte, cele care se vehiculează prin reţeaua bancară secretă a ISIS, spre exemplu, cu ale sale birouri de schimb din Irak, Siria, Turcia şi Iordania, cele prin care circulă zilnic milioane de dolari care ies şi intră în zonele controlate de militanţii islamişti. De ani de zile, există dubii foarte serioase că acest sistem funcţionează ca un circuit izolat, investigaţiile de acum urmărind demonstrarea legăturilor posibile cu sistemul bancar clasic. Cele care ar fi permis injectarea unor sume imense în conturi din paradisuri fiscale (evident deţinute de persoane terţe) pentru a trece mai departe spre conturi individuale din bănci europene multe sume mici, evoluând sub radarul activat la transferi de peste 10.000 $. Sigur că astfel au fost susţinute reţele teroriste dar există suspiciuni majore că nu doar comisioane pentru asemenea transferuri au fost extrem de atractive, ci şi posibilitatea de activare a unor conturi "oarbe" care să servească şi la transferul de sume de bani către ISIS sau finanţând cumpărări de arme şi muniţii. Poate, spun unele surse, vom ajunge la adevăraţii finanţatori, adică "statele -sponsor ale terorismului". Dar şi la platformele profesionale care au fost folosite pentru ascunderea surselor finanţării unor opraţiuni efectuate de serviciile speciale, imposibil de decontat chiar din "fondurile secrete" de care dispune orice guvern, decontabil, totuşi, în faţa unor comisii parlamentare de anchetă...În asemenea cazuri, vorbim despre sute de miliarde în "bani negri", folosţi pentru plăţi directe sau reinvestiţi în circuitul "alb" în aşteptarea unor alte operaţiuni care necesită astfel de fonduri.

"Panama Papers" sunt doar un început a ceva care s-ar putea să ducă extrem de departe, în inima imperiilor financiare şi operaţiunilor comerciale "invizibile" ale guvernelor şi marilor companii, consemnate însă undeva, adând în fişiere aflate în aşteptare pe Dark Web, puse la păstrare de hackeri adesea chiar membri ai "grupelor speciale" oficial constituite chiar de serviciile secrete sau multinaţionale.

Cine a scos pe piaţă "Panama Papers" are în rezervă multe alte documente, cele cu adevărat distrugătoare.

Însă acum se declanşează furtuna. În funcţie de intensitate şi urmările ei, cataclismice sau nu, s-a putea să vedem curând şi alte asemenea dezvăluiri, parte a reformulării "soft" a scenei mondiale de putere.