Geopolitica gangsterilor: Cum se foloseşte Kremlinul de criminali pentru a-şi promova interesele

FOTO EPA-EFE

Dacă în vremea Uniunii Sovietice Poliţia Politică a Kremlinului a arătat o anumită disponibilitate de a apela la membri ai organizaţiilor criminale ca la nişte resurse sau recruţi, în vremurile noastre, în relaţia sa cu Vestul, care, se presupune, dispune de puteri economice, militare şi diplomatice superioare, preşedintele rus Vladimir Putin a dat o altă amploare acestor abordări, folosindu-le ca pârghii alternative în politica sa externă.

În septembrie 2011, doi ceceni suspectaţi de implicare în atentatul cu bombă de la aeroportul Domodedovo din Moscova, soldat cu 37 de morţi, tocmai ce părăsiseră o moschee din Istanbul când au fost împuscaţi mortal. Potrivit rechizitoriului publicat de presa din Turcia, procurorii au identificat printre autori doi cetăţeni ruşi ce lucrau pentru Serviciul Federal din Kremlin (FSB), şi care, au declarat procurorii, luptau împotriva grupurilor cecene din Turcia, inclusiv acelea ce aveau legături cu insurgenţa cecenă împotriva Moscovei. Însă, ulterior, BBC a relatat că unul dintre suspecţi făcea parte dintr-o bandă criminală din Moscova.

Un nou „Crimitern” rusesc

Din 2014 încoace şirul de cazuri care dau de înţeles că Moscova foloseşte crima organizată ca modalitate de a acoperi „aspectele întunecate” ale politicii sale externe se tot îngroaşă. Dincolo de cazurile concrete menţionate în articolul publicat de Russiamatters.org, această apreciere are la bază discuţiile cu oficiali vest-europeni, în special conversaţiile semi-structurate cu 7 oficiali europeni din domeniul securităţii şi din rândul forţelor de ordine. Detaliile investigaţiilor în domeniul crimei organizate sunt sărăcăcioase mai ales că procesele sunt în general îndelungate. Cu toate acestea, se arată în articol, la nivelul comunităţii europene de securitate există un consens destul de larg că suntem în faţa unei tendinţe clare de creştere în ceea ce priveşte apelul Rusiei la criminali pentru a-şi atinge obiective ale politicii externe.

Exemple de colaborare cu infractori avem în multe alte ţări, însă de obicei au loc în contexte de război,   practicile Rusiei fiind diferite, oferind un contrast izbitor în sensul în care desfăşoară reţele de crimă organizată în afara graniţelor pe timp de pace. Rusia interpretează ciocnirile geopolitice ca adevărate bătălii politice de supravieţuire asemănătoare unui război. 

Principalele activităţi cu care bandele criminale sunt însărcinate în noul „Crimintern” rusesc tind să aibă alte obiective decât cele specifice unui conflict militar şi anume misiuni ale serviciilor secrete sau de producere a chernaya kassa, „bani negri” – bani care nu pot fi legaţi de Rusia în niciun fel, dar care servesc plăţii anumitor proiecte. Unele servicii europene de securitate şi-au exprimat suspiciunea că aceste fonduri ajung să finanţeze figuri politice şi canale media care le servesc interesele.

Cazuri semnalate de oficiali europeni

Reţelele de spălare de bani criminale pot fi folosite şi în scopul de a „spăla” fondurile operaţionale ale serviciilor secrete. Potrivit unui expert din Garda Financiară Italiană, acest lucru înseamnă de regulă multiple operaţiuni la scară mică prin conturi bancare individuale. De exemplu, după ce ofiţerul de securitate estonian Eston Kohver a fost răpit la frontieră de către un comando al FSB (Rusia neagă acuzaţiile în ciuda dovezilor izbitoare venite de la proprii ofiţeri de frontieră), serviciile de securitate estoniene au spus că gruparea de contrabandă cu ţigări pe care o cerceta a primit permis să-şi transporte bunurile la graniţa rusă. În schimb, membrii acestei bande trebuiau să supravegheze anumite zone şi  indivizi de interes pentru Moscova şi să verse o parte din profiturile lor în conturi bancare obişnuite în folosul FSB.

În rândul oficialilor de securitate europeni există îngrijorări crescânde că banii organizaţiilor criminale sunt folosiţi pentru a stabili zone de ascultare şi avanposturi pentru serviciile secrete ruse. Un agent german de contraspionaj a spus că o serie de proprietăţi din Germania şi din nordul Europei au fost cumpărate de infractori. Acestea par să rămână în mare măsură nelocuite. Factorul comun este că „toate se găsesc strategic în apropierea porturilor, a bazelor militare şi pistelor.”

În vremurile Uniunii Sovietice, Kremlinul s-a folosit intens de bandele criminale. KGB a cultivat informatori care activau pe piaţa neagră şi care se aflau în contact cu turiştii. 

După prăbuşirea URSS, portofoliul lui Putin ca viceprimar a inclus gestionarea relatiei dintre autorităţi şi grupările subterane influente din St. Petersburg, mai ales dominanta grupare Tambovskaya. Din câte se pare, Putin a reuşit să facă târguri de succes, oportunităţi economice în schimbul cooperării din partea organizaţiilor criminale.

În momentul când a devenit preşedinte în 2000, Putin a transpus lecţiile învăţate la nivel naţional. Târgul oferit acestor organizaţii a fost: Nu provocaţi şi nu încurcaţi statul şi nu veţi fi trataţi ca inamicii săi.

Totuşi gangsterii nu erau scutiţi de pedeapsă, poliţia şi instanţele continuau să se afle pe urmele lor şi nici măcar capii nu scăpau de arest dacă întreceau anumite limite. Înţelegerea dintre ei este un contract social, binevenit pentru aceste bande.