În lume

articolul anterior articolul urmator

Ghid de călătorie geopolitic (II). Statele emergente: China - introducere

1
9 Jun 2015 19:43:07
Alexandru Cristian
Dragonul Negru al Chinei
Dragonul Negru al Chinei

Istoria Chinei este o istorie tumultoasă, ţara a trecut prin mai multe sisteme politice. Imperiul chinez se caracterizează printr-o civilizaţie ecletică şi plină  de mistere, efuziuni şi legende.

Înainte de a analiza rolul Chinei pe plan internaţional, trebuie să vedem câteva caracteristici ale lumii în prezent. Fenomenul dominant şi determinant globalizarea pare tangent, regionalizarea. Primul se referă la creşterea legăturilor la nivel comercial, economic şi informaţional între state. Al doilea, reprezintă cooperarea crescândă, în special la nivel economic, într-o regiune. Ignacio Ramonet spune că globalizarea are şi o faţă neagră, iar cel mai cumplit efect al său negativ, creşterea numărului de săraci şi adâncirea diferenţelor în noua lume, sperăm să nu fie copleşitoare.

În secolul XXI, principalele tendinţe sunt: bipolarismulmultipolarismul, sistemul poliarhic şi cel policentric, crearea unor noi centre de putere geostrategică. În aceşti ani se naşte o nouă paradigmă ce pare să guverneze lumea, paradigma PPII (planetar, permanent, imediat şi imaterial). Multipolarismul pare un sistem prea lăudat de renumiţi experţi şi specialişti în relaţii internaţionale. Paradigma amintită se poate aplica  acestui sistem atât de complex şi greu de interpretat, doar prin strategii coerente. John Mearsheimer spunea că într-un sistem multipolar riscurile izbucnirii unor conflicte sunt mai mari decât într-un sistem bipolar.

Sistemul bipolar menţine o balanţă şi concentrează în mâinile sale puterea în ceea ce priveşte relaţiile între cei doi hegemoni. Hegemonismul a fost de cele mai multe ori criticat, deşi s-au identificat şi aspecte pozitive. Acest sistem poate fi benefic în câteva situaţii:  imposibilitatea constituirii unei coaliţii dominante şi constrângătoare, împiedicarea apariţiei unor state ce pot acţiona ignorând reacţiile celorlalte state, un cadru unic, cu reguli şi instituţii comune pentru toţi actorii participanţi, sistemul financiar internaţional acţionează la capacitate maximă.

Noul secol va avea parte de tendinţe de tot felul, centrifuge, centripete, sistemul internaţional va fi unul viu, în care jocurile de putere îşi vor shimba participanţii, dar şi regulile chiar în timpul jocului.

Henry Kissinger spunea că pentru a fi o mare putere trebuie să ai superioritate economică, politică, militară, ştiinţifică şi tehnologică. Pentru a deveni o mare putere trebuie să ai o bază solidă în ceea ce priveşte cunoaşterea, informaţia. Într-o societate a cunoaşterii, informaţia este foarte importantă, chiar fundamentală pentru evoluţia unui stat. În noul secol, statelor îşi vor schimba vizunea modului de a analiza lumea, politicile strategice vor fi mai clare şi mai aplicabile. Observăm că toate strategiile de securitate au o formă defensivă, ameninţările prezente sunt mult mai multe decât în secolele precedente. Politica internaţională a Chinei va fi în secolul XXI una axată pe dezvoltare şi colaborare.  

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

1 Comentariu

Stefanescu Marian
14.06.2015, 10:41:05

Din ceea ce înțeleg,relațiile dintre state în epoca globalismului vor fi tot relații de putere,deci de forță.Asta nu sună bine deloc,ba chiar mă înspăimântă.Aici,dacă mi se permite,aș enunța o teză care mi se pare importantă:resursele sunt din ce în ce mai puține(și se vor termina cândva...) iar necesitățile sunt tot mai mari.Deci,aprioric vor fi conflicte.Ce mai contează o lume hegemonică,bipolară,tripolară,multipolară,etc când situația va fi lupta pentru resurse?Și iar îmi aduc aminte de romanul ”1984” al lui Orwell cu războiul permanent.... Revenind,în prezent există o putere care se vrea hegemonică(SUA & aliații) două mari puteri(Rusia și China) și încă o duzină de ”puteri” politice(sau numai economice) mai mici(Anglia,Franța,Germania,Japonia,India,etc).Aici nu pot să menționez că UE este o putere politică,ea nu este decât,cel mult,o putere economică). China vrea să fie o mare putere și poate chiar ar vrea să fie o putere hegemonică.Care ar fi avantajele Chinei în lupta cu SUA și Rusia?Poate numai cel demografic(număr de populație și seriozitatea chinezească) și economic(este deja prima economie a lumii...).Numai că,spre deosebire de SUA și chiar Rusia,China nu are aliați;încearcă acum ceva cu Rusia dar deosebirile culturale sunt prea mari și,în plus,există diferende istorice asupra Siberiei. Rusia ar vrea în Europa dar cu acceptarea de a fi ”primus inter pares”,de aici clocirea unei alianțe Euroasiatice cu Germania și Franța care să se rupă de hegemonia americană(...).Dar această alianță este periculoasă pentru SUA,mai ales că două războaie mondiale au izbucnit de aici... Mă scuzați că am scris prea mult,dar textul Dvs.m-a predispus la asta...