Noii Asasini sunt deja pe poziţiile de luptă - partea a II-a

Jihadiste teroriste

Paradigma terorismului devine mai complexă. I se adaugă noi arme umane, la fel de fanatizate şi ucigaşe precum militanţii tradiţionali: femeile şi copiii fololosiţi ca atentatori sinucigaşi.

Logica e simplă şi nu este deloc nouă: pentru a fi asigurat succesul atentatului, se caută persoane care să atragă cât mai puţin atenţia, care să se topească în mod natural în peisaj, care să trezească un minimum de suspiciuni. Şi atunci, ce este mai logic decât să te bazezi pe reacţia tradiţională de protecţie a femeilor şi copiilor, fiinţe vulnerabile sau expresie a nevinovăţiei?

În Irak în Afganistan, Israel, Siria, Palestina, Sri Lanka, Turcia, Irak, Sierra Leone, Irlanda, Mali, Sudan, Uganda, Nigeria, Africa de Sud, Filipine, Columbia, serviciile de informaţii transmit în flux continuu ştiri privind creşterea numărului de femei care se înrolează în organizaţiile teroriste islamist-fundamentaliste. Conform unei statistici publicate de Mia Bloom în cartea sa Bombshell: Women and Terror, că între 1985-2008 femeile kamikaze sunt la originea a 230 de atacuri sinucigaşe, adică peste un sfert din numărul total de atacuri înregistrate în în perioada respectivă. Încep să devină personaje deosebit de importante în organizaţii care aveau până acum structuri strict masculine, fie că este vorba de PKK kurd, de Tigrii Tamili din Sri Lanka sau de grupări rebele din Congo unde, în acest moment, femeile ajungă să formeze între 30-40% din efective.

Istoriografia terorismului modern consideră că acţiunea unei femei, Vera Zasulich, a marcat debutul aşa-numitei propagande prin fapte dusă de organizaţia nihilistă rusă Narodnaia Voliia. De altfel, politica externă a organizaţiei era condusă de o altă femeie, Vera Figner. După ce-şi pierduse importanţa în perioada luptei anticolonialiste, revine în actualitate odată cu cel de-al treilea val, denumit de istorici noua stângă, momentul în care femeile încep să capete un rol primordial în sânul organizaţiilor teroriste. Fie în cadrul unor organizaţii palestiniene (ne gândim la Lelia Khaled, militantă paletiniană din OELP, prima femeie care deturnează un avion în 1969, n.n.) sau la organizaţia Weather Underground din SUA (cu Bernardine Dohrn)

Farhana Ali, cercetător asociat la Rand Corporation

Un început dintr-o mişcare ce avea să se dezvolte neîncetat, schimbându-şi însă structura ideologică şi, în consecinţă, alegându-şi alţi actori. Dacă prima generaţie de femei inegrate activ în mişcările teroriste era în general motivată politic (vezi cazurile Brigăzile Roşii din Italia sau Fracţiunea Armata Roşie din Germania), în generaţia de azi motivaţiile tind să devină strict religioase. Dacă, într-o primă perioadă, atacurile erau în general îndreptate împotriva celor consideraţi drept invadatori, opresori, apropiaţi intereselor americane sau sioniste, de data asta atacurile, inclusiv cele sinucigaşe, sunt din ce în ce mai mult legate de motivaţiile proprii conflictului inter-confesional din Orientul Apropiat.

Mai există şi o altă raţiune evidentă, scrie Fatima Lahnait într-un studiu apărut pe situl organizaţiei Centre Francais de Recherche sur le renseignement ,mai 2014) :

„O femeie va atrage atenţia mass-media cu mult mai mult decât un bărbat şi asta reprezintă deja un atu în sine. Organizaţia şi cauza sa vor profita aproape automat de o mai mare expunere mediatică, ceea constituie un obiectiv imediat al atentatului. De cealaltă parte, sunt întărite moralul şi entuziasmul militanţilor... Participarea femeilor la atentatele sinucigaşe a fost mereu folosită ca o armă puternică de propagandă de organizaţiile teroriste. Au permis recrutorilor să proiecteze o imagine de participare a tuturor segmentelor sociale la luptele etno-naţionaliste sau religioase. ...Spre exemplu, cultul încurajat de mass-media din ţările arabe în jurul unei eroriste cum a fost Wafa Idris şi expresiile de identificare personală la nivelul palestinienilor, au creat un nou model real pentru femeile şi adolescentele palestiniene, precum şi pentru femeile musulmane care trăiesc dincolo de teatrul de conflict israelo-palestinian şi care îşi doresc să urmeze aceeaşi cale a sacrificiului personal. ”

Context în care s-a impus şi o schimbare a paradigmei de acceptare a prezenţei femeilor în linia întâi, lucru esenţial deoarece, în mentalitatea arabă, cel puţin până acum, locul femeii a fost întotdeauna cel de soţie fidelă, ascultătoare şi aflată pe loc secund în raport cu acţiunile bărbaţilor. Iată de ce este atât de importantă o fatwa din 2004 prin care Şeicul Ahmad Yassine, în acel moment şeful spiritual al organizaţiei Hamas, aprobă atentatul sinucigaş comis de Rim Riashi, prima femeie martir (Shahida) acţionând sub inspiraţia directă a organizaţiei Hamas.:

„Femeile care comit atentate sinucigaşe şi ucid evrei sunt recompensate în Paradis devenind mai frumoase decât cele 72 de fecioare promise martirilor”...să reamintim că Rim Riashi avea 22 de ani şi doi copii.

O altă dimensiune extrem de interesantă este dată de Marc Trevidic, judecător francez specializat în problemele antiterorismului, autorul unei cărţi intitulate Terroristes, les 7 piliers de la deraoison, care, pe 25 ian. 2013, declara pentru revista ELLE:

„Femeile care se ocupă de siturile jihadiste sunt cu mult mai numeroase decât bărbaţii,  proporţia fiind de60% faţă de 40%. Administratoare sau moderatoare de situri, au acum un adevărat rol operativ în condiţiile în care ştim că peste 95% din operaţiunile de recrutare a candidaţilor la Jihad se fac prin Internet. Aceste situri sunt extremm de importante şi pentru colectarea, prin mesaje criptate, de fonduri necesare filierelor pe care aceşti recruţi sunt transportaţi în străinătate, în vederea antrenamentului şi mai apopi a intrării în acţiunea directă în teren a grupărilor respective. Aceste femei, administratoare sau moderatoare de situri, îşi petrec toată ziua acasă, în faţa calculatorului, reperând foarte uşor utilizatorii cei mai frecvenţi ai siturilor respective. Printre ei se află, în proporţie mereu crescândă, minori de 16 sau 17 ani, cei care, în două sau trei luni, se înrolează şi sunt gata de plecat la luptă...În cazul Franţei, 50% dintre femeile respctive sunt tinere convertite...adesea cu o existenţă destructurată, marcată de abuz de droguri, rupturi familiale şi cu un fond important de precaritate afectivă. Islamismul radical, cel care, pe toate siturile islamiste, dă un răspuns la absolut orice întrebare privind viaţa cotidiană (cum să te comporţi cu un bărbat, cum să te îmbraci, cum să-ţi creşti copiii), ele se simt brusc ghidate în viaţă, securizate 100% în ficare gest de viaţă. Moment din care nu mai au nici un fel de angoase existenţiale. În decursul interogatoriilor, am observat că au un raport mult mai pasional cu religia decât bărbaţii. Dacă mai pot comunica cu un islamist radical pe parcursul unui interogatoriu, asta este imposibil cu o femeie. Rămân totalmente închise, dedicate angajamentului lor religios  ”.

Evident, suita logică a tragediei avea să se întâmple: femeile sinucigaşe încep să-şi folosească şi copiii, acum cu o secţiune specială în taberele de antrenament. Logic, spuneam, deoarece, oricât de cumplit ar fi cinismul acestei explicaţii, copiii sunt consideraţi o armă perfectă, cu mult mai uşor de implantat într-o mare mulţime de oameni fără a da de bănuit. Extrem de uşor de trimis, sub acoperirea prezumatei lor inocenţe absolute, în orice şcoală, grădiniţă, loc de joacă, trecând infinit mai uşor decât oricine altcineva de barierele de control. 

Atenţie, Califatul nu este doar o imagine de propagandă. Este o realitate care se naşte într-un spaţiu care, istoric, a fost dominat de secole de această idee, sinonimă cu nevoia unei revanşe de proporţii împotriva lumii, civilizaţiei, valorilor şi mentalităţilor occidentale. Nivelul mesajelor a depăşit cu mult nivelul de alertă, fiind vizate acum explicit unele ţări europene, acolo unde deja, de ani de zile, sunt construite bazele umane ale unor acţiuni teroriste de amploare duse de mai vechii sau foarte noii convertiţi la islamul radical. Revine în actualitate, transmisă cu entuziasm pe siturile islamice, chemarea la Jihad , vechiul şi noul slogan al luptei pentru distrugerea societăţii occidentale şi bazelor sale statale. Numai că, de data asta, cu binecuvântarea liderilor religioşi fundamentalişti devenţi noii seniori ai războiului,cu a lor promisiune de Paradis pentru cei care-şi sacrifică viaţa pentru ideea Jihadului. Vor fi mulţi?