Impactul diferitelor măsuri de limitare a epidemiei de coronavirus. Ce s-a întâmplat în China

0
Publicat:
Ultima actualizare:
FOTO Shutterstock
FOTO Shutterstock

Propagarea noului coronavirus în întreaga lume ar fi putut substanţial redusă dacă măsurile cuprinzătoare luate de China pentru limitarea epidemiei ar fi fost introduse cu câteva săptămâni mai devreme, se arată într-un studiu al WorldPop care studiază mobilitatea şi densitatea populaţiilor lumii.

Cu ajutorul unei modelări sofisticate a epidemiei izbucnite la Wuhan care a implicat date epidemiologice cu privire la apariţia şi transmiterea bolii, dar şi analiza mobilităţii populaţiei, oamenii de ştiinţă au arătat că China avea 114.325 de cazuri la sfârşitul lunii februarie: cifrele ar fi putut fi de 67 de ori mai mari în lipsa unor măsuri precum detectarea timpurie, izolarea celor infectaţi şi restricţiile de călătorie.

Însă dacă China ar fi acţionat cu doar o săptămână mai devreme numărul cazurilor ar fi scăzut cu 66%, a arătat analiza echipei de cercetători de la WorldPop. Iar dacă măsurile ar fi fost aplicate cu trei săptămâni mai devreme China ar fi avut cu 95% mai puţine îmbolnăviri.

Analiştii de la WorldPop au modelat mobilitatea populaţiei şi începuturile epidemiei pentru a simula diferite scenarii cu privire la apariţia focarelor în provinciile din China. Rezultatele au scos la iveală impactul combinaţiei de măsuri şi al momentului introducerii lor asupra ratei de transmitere şi propagare a bolii.

Studiul face observaţii asupra impactului de limitare a trei tipuri de măsuri: diagnosticarea timpurie, reducerea contactului între oameni şi restricţiile de călătorie. Ordinea acestor măsuri sau luarea lor simultană poate face o mare diferenţă asupra evoluţiei epidemiei, detectarea timpurie a bolii şi izolarea celor infectaţi fiind cele mai eficiente în limitarea unei epidemii. 

De exemplu, cercetătorii au observat că la începuturile epidemiei intervalul mediu de la apariţia simptomelor la confirmarea de laborator era de 12 zile: la începutul lunii februarie a scăzut la 3 zile. 

Perioada medie de la infectare la apariţia simptomelor a fost de 5.2 zile. 

„Dintr-o perspectivă pur ştiinţifică un mix de măsuri cât de timpuriu posibil este cea  mai bună cale de încetinire a răspândirii şi reducere a focarelor epidemice”, a declarat Andrew Tatem de la Universitatea Southampton.

 Studiul sugerează că instituirea rapidă a măsurilor a fost crucială, întrucât întârzierea cu o săptămână, două sau trei ar fi însemnat o creştere a cazurilor de trei, şapte, respectiv 18 ori.

„Din cele trei tipuri de măsuri pe care le-am avut în vedere, detectarea timpurie şi izolarea cazurilor a avut cel mai mare efect de limitare, or chiar acest lucru pare să fi avut loc devreme şi să fi fost eficient în UK, spre deosebire de alte ţări ca de exemplu SUA”, a spus Tatem.

„Celelalte două tipuri de măsuri, păstrarea distanţei sociale şi restricţiile de călătorie vor trebui luate serios în considerare în următoarele zile”.

Cercetătorii au descoperit că în afară de diagnosticarea timpurie, izolarea celor infectaţi şi mărirea distanţei sociale, care presupune anularea evenimentelor publice de mari dimensiuni, lucrul de acasă şi închiderea şcolilor, pot avea un impact mult mai mare în sensul limitării epidemiei decât restricţiile de călătorie, mai ales dacă acestea din urmă sunt luate necoordonat cu celelalte.

Datele referitoare la intervalul dintre apariţia bolii şi raportarea primului caz în fiecare provincie au folosite pentru a deduce timpii de identificare şi izolare a cazurilor în cursul epidemiei. Rezultatele reconstrucţiei au fost validate prin raportare la numărul zilnic de cazuri raportate în provinciile chineze. În baza acestui model de lucru eficacitatea aplicării sau eliminării măsurilor în funcţie de diferite scenarii şi momente ale implementării au fost testate şi cuantificate, se arată în studiu.

Oamenii de ştiinţă au pornit de la parametrii epidemiologici estimaţi ai fazei incipiente a îmbolnăvirilor  pentru a stabili parametri ratei de transmitere înainte de instituirea măsurilor. Date statistice dar şi în timp real privind deplasările au folosit ca bază de derivare a intensităţii restricţilor de călătorie şi reducerii contactelor între oameni.

Detectarea timpurie şi izolarea cazurilor au fost estimate a preveni creşterea numărului de infecţiii mai eficient decât restricţiile de călătorie şi reducerea contactului între oameni, însă întegrarea acestor măsuri are cel mai puternic şi rapid impact.

Dintre cele trei tipuri de măsuri restricţiile de călătorie sunt cel mai puţin eficiente mai ales dacă sunt luate izolat de celelalte două.

„Strategii de conţinere timpurii şi integrate ar trebui să fie plănuite, adoptate şi ajustate pentru a minimiza impactul sanitar, social şi economic în regiunile afectate din întreaga lume”, scriu cercetătorii care atrag atenţia asupra faptului că odată cu eliminarea restricţiilor de călătorie în regiunile cele mai afectate precum provincia Hubei începând cu 17 februarie, măsurile de reducere a contactului între oameni vor trebui continuate câteva luni.

Mark Woolhouse, cercetător al epidemiologiei bolilor infecţioase la Universitatea din Edinburgh a spus că rezultatele oferă perspective încurajatoare ale  controlului epidemiei.

„Ceea ce nu se întrevede însă clar din această analiză este ce ar trebui să facem în continuare”, a spus el. Conform unuia dintre scenariile oamenilor de ştiinţă, eliminarea restricţiilor de călătorie aduce riscul unui al doilea val de infectare dacă distanţa socială şi contactul între oamenni nu sunt menţinute la niveluri joase. „E fezabil să facem asta? Pentru câtă vreme? Când am putea reveni la normalitate?”.

În lume



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite