În lume

articolul anterior articolul urmator

Imposibilul front împotriva terorii?

17
7 Dec 2015 09:49:00
Horia Blidaru
În
ciuda loviturilor tot mai sângeroase ale terorismului islamist, coaliţia
internaţională se coagulează cu paşi şovăielnici, din cauza agendelor
divergente ale celor implicaţi în conflictul sirian, dar şi a eşecurilor
precedente, care au arătat riscurile unor intervenţii militare fără o strategie
post-conflict
În ciuda loviturilor tot mai sângeroase ale terorismului islamist, coaliţia internaţională se coagulează cu paşi şovăielnici, din cauza agendelor divergente ale celor implicaţi în conflictul sirian, dar şi a eşecurilor precedente, care au arătat riscurile unor intervenţii militare fără o strategie post-conflict

Dificultatea mobilizării coaliţiei anti-teroriste dă seama despre şocul lumii occidentale în faţa actualităţii cuvintelor lui Troţki: „Poate nu vă interesează războiul, dar războiul e interesat de voi”. Întârzierea articulării unei riposte ferme riscă să târască Europa într-un conflict fără precedent pe teritoriul său, cu o gherilă urbană islamistă, şi favorizează expansiunea globală a Statului Islamic, precum în Libia acum.

 

Retorica războinică a preşedintelui Hollande şi maratonul său diplomatic n-au influenţat semnificativ, din 13 noiembrie încoace, ezitările de pe frontul anti-terorist. Mai mult, confuzia şi tensiunea au potenţat criza ruso-turcă, într-atât încât au apărut temeri că incidentul doborârii avionului rus ar putea deveni un detonator echivalent atentatului de la Sarajevo din 1914. Nu e exclus un asemenea risc, având în vedere alarmanta dinamică a dezordinii globale şi dificultatea liderilor planetei de a gestiona provocările în cascadă. 

 

Solidaritate cu paşi timizi

În urma atacurilor de la Paris, David Cameron a obţinut acceptul Parlamentului pentru extinderea raidurilor britanice şi asupra Siriei, nu doar a Irakului. Germania a făcut, la rândul ei, un gest de solidaritate cu Franţa agresată. Pe lângă anunţul suplimentării contingentului german din cadrul forţelor de menţinere a păcii în Mali, Bundestagul a aprobat angajarea Germaniei în coaliţia anti-ISIS, însă numai prin operaţiuni de recunoaştere şi aprovizionare. La rândul său, Washingtonul a decis deplasarea de forţe speciale în Siria şi Irak şi intensificarea bombardamentelor asupra contrabandei cu petrol a auto-intitulatului Stat Islamic. Este un compromis, în nota prudentă a administraţiei Obama, între promisiunea netrimiterii de trupe combatante la sol şi presiunea amplificată de atentatele din ultima vreme.

Occidentul suferă, încă, din cauza lipsei unei politici coerente de contracarare a ameninţării jihadiste, atât pe teren propriu, cât şi în Siria, Irak ori Libia.

În vreme ce diplomaţia anti-teroristă a Parisului se loveşte de ezitări şi interese contradictorii, tactica vestică actuală, de a miza în teren exclusiv pe forţele locale, îşi arată limitele. Cu atât mai mult cu cât diversele tabere angrenate în lupta anti-ISIS (kurzii, facţiunile rivale ale rebelilor sirieni şi armata irakiană) au obiective distincte.

Între timp, teroriştii islamişti îşi demonstrează constant capacitatea de acţiune la scară globală, după cum atestă atacurile din Mali, California şi Londra. Mai mult, la numai 550 de km de coasta malteză şi 700 km de cea italiană, Statul Islamic îşi consolidează prezenţa în Libia aneantizată de anarhia post-Gaddafi. În jurul Syrtei, circa 200 de km din coasta mediteraneană se află sub controlul jihadiştilor, care-şi concentrează acum expansiunea către câmpurile petrolifere. 

În replică, SUA şi Italia au convocat Conferinţa de la Roma din 13 decembrie, în speranţa unui acord privind crearea unui guvern de uniune naţională în Libia, ca singură soluţie pentru contracararea Statului Islamic. În acest context, secretarul general al NATO a anunţat că Alianţa ar putea oferi asistenţă, la cerere, unui guvern naţional libian.

 

O ţintă: sursele de finanţare a terorii

De asemenea, finanţarea terorismului va face obiectul unei reuniuni, în 17 decembrie, a miniştrilor de Finanţe din ţările membre ale Consiliului de Securitate al ONU. E foarte probabilă o rezoluţie a Naţiunilor Unite vizând tăierea surselor de finanţare a Statului Islamic şi un pachet de sancţiuni care să opereze în acest sens.

După 13 noiembrie, SUA şi Rusia s-au lansat într-o cursă a atacurilor împotriva capacităţilor de producţie şi transport a hidrocarburilor de către Statul Islamic. În vreme ce ruşii se laudă că au distrus 1000 de camioane-cisternă, Pentagonul a raportat că a lovit 400. Dincolo de ciocnirea de orgolii, se estimează că bombardamentele coaliţiei occidentale – peste 11000 de atacuri începând din vara anului trecut – au înjumătăţit capacităţile de producţie controlate de gruparea teroristă, estimate în 2014 la minim 70000 de barili pe zi. 

Funcţionează încă reţeaua de contrabandă dezvoltată din vremea embargoului impus regimului Hussein, după invadarea Kuweitului în 1990.

Această structură clandestină livrează petrolul produs sub control jihadist nu numai spre Turcia (în cea mai mare măsură) şi Iordania, dar şi, în mod straniu, către regimul Assad. Pentru că teroriştii vând barilul la o treime din preţul pieţei.

Dar petrolul, gazul şi fosfaţii reprezintă numai jumătate din resursa financiară a ISIS. O altă treime provine din extorcarea celor 10 milioane de locuitori din imensul teritoriu - de dimensiunile Marii Britanii - controlat în patrulaterul delimitat, cu aproximaţie, de oraşele siriene Damasc şi Alep, respectiv cele irakiene, Bagdad şi Mossul. Restul e furnizat de diverse tipuri de trafic, în special cu antichităţile jefuite, precum şi de donaţiile generoase ale sponsorilor din Golful Persic.

 

Complicităţi şi interese regionale

Aşa cum scrie Kamel Daoud (laureatul din acest an al premiului Goncourt pentru primul roman – „Cazul Meursault, contraanchetă”, o replică dată „Străinului” lui Camus): „Statul Islamic are o mamă: invazia în Irak. Dar are şi un tată: Arabia Saudită şi industria sa ideologică. Dacă intervenţia occidentală a dat o cauză disperaţilor din lumea arabă, regatul saudit le-a dat credinţe şi convingeri. Dacă nu înţelegem asta, vom pierde războiul chiar dacă vom câştiga bătălii. Vor fi ucişi jihadişti, dar vor renaşte în generaţiile viitoare, hrăniţi cu aceleaşi cărţi”.

Statul Islamic are o mamă: invazia în Irak. Dar are şi un tată: Arabia Saudită, cu industria sa ideologică.

Deocamdată, însă, interesele economice occidentale primează asupra consecinţelor strategice ale relaţiei ideologice şi financiare dintre Statul Islamic şi suporterii săi din zona Golfului, în special saudiţi şi qatarezi.

Aşadar, în ciuda loviturilor tot mai sângeroase date de terorismul islamist, coaliţia internaţională se coagulează cu paşi lenţi, şovăielnici. Desigur, şi din cauza ecourilor încă proaspete ale eşecurilor precedente în Afganistan, Irak şi Libia, care au arătat riscurile unor intervenţii militare fără o strategie post-conflict.

Apoi, din cauza agendelor divergente ale celor implicaţi în conflictul sirian. Turcia e preocupată, înainte de orice, să împiedice consolidarea entităţilor kurde la porţile sale, în vreme ce occidentalii mizează în special pe aportul terestru al forţelor kurde. Rusia e interesată, pentru a-şi menţine influenţa şi bazele militare în regiune, de menţinerea regimului Assad, care, la rândul său, se legitimează prin existenţa Statului Islamic. Statele sunnite din Coaliţia de Cooperare a Golfului sunt concentrate pe intervenţia condusă de saudiţi în Yemen şi, în general, pe contracararea Iranului, care, la rândul său, sprijină regimurile de la Bagdad şi Damasc.

Sub aceste auspicii, e dificil de reunit o forţă de intervenţie internaţională, cu o strategie coerentă şi cu un solid suport local, deşi Consiliul de Securitate al ONU a legitimat folosirea forţei împotriva ISIS.

 

Un redutabil inamic global

David Kilcullen, fost consilier în contra-insurecţie al generalului David Petraeus, comandantul trupelor americane în Irak între 2007 şi 2009, consideră iluzorie o intervenţie occidentală la sol, pentru care estimează că ar fi nevoie de până la 400.000 de militari. În schimb, Kilcullen pledează pentru multiplicarea de 10-20 de ori a loviturilor aeriene, pentru atingerea unui ritm similar celor la care s-a recurs în Kosovo, în 1999, şi în Afganistan, în 2001. Strategul australian recomandă concentrarea atacurilor asupra surselor de energie, apă şi petrol ale Statului Islamic.

Nu în ultimul rând, coaliţia anti-ISIS ezită din cauza războiului atipic la care este obligată. E evident, de pe acum, că o eventuală lichidare a ISIS în Siria şi Irak nu va rezolva problema ameninţării jihadiste. Statul Islamic a demonstrat că poate străpunge orice graniţe pentru a răspândi teroarea. Celulele formate în numeroase state ale lumii din veterani ai conflictului sirian transformă gruparea într-un inamic global redutabil.

Orice întârziere în combaterea acestor ameninţări riscă să favorizeze transformarea lor într-o gherilă urbană, care poate arunca în aer nu doar liniştea europenilor, ci şi valorile şi modul lor de viaţă. 

După cum au arătat alegerile regionale de ieri din Franţa, care au confirmat postura Frontului Naţional de prim partid al ţării, o criză de securitate de o asemenea gravitate are un mare beneficiar în plan politic: extremismul de dreapta. Care nu deţine soluţii-miracol, dar are potenţialul de a pune, în mod oficial, capac proiectului european.


 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

17 Comentarii

Mandrean Paul
7.12.2015, 14:34:24

In conflictul sirian,totul s-a modificat din clipa in care au intervenit rusii.Si au pornit cu stangul in campania asta "antiterorista" a lor.Cum asa?Simplu de tot.Ia sa vedem ce "atuuri" are Ivan si ce-l mana asa de asiduu in lupta asta.Asadar,sa luam unele stiri,aproximativ in ordine cronologica: -"Patru rachete rusesti au cazut in Iran".Acestea au fost lansate in 07.10.2015 din Marea Caspica,avanda ca tinta opozitia siriana.Din cauza slabei pregatiri a marinarilor rusi,aceasta operatiune a fost un esec.Rusia neaga,insa Iranul se uita chioras,deoarece s-au inregistrat si victime; -Sambata,31.10.2015,un avion cu peste 220 de persoane la bord s-a prabusit,in centrul peninsulei Sinai,in Egipt.ISIS revendica doborarea avionului rusesc,dar rusii nu recunosc si spun ca a fost o defectiune.Ministrul rus al Transporturilor a calificat drept 'neveridice' informatiile ca avionul Airbus 321 a fost tinta unui atac terorist.El zice":In unele medii de informare au aparut informatii potrivit carora avionul de pasageri rus (...) a fost lovit de o racheta lansata de teroristi. Aceasta informatie nu este veridica'.La scurt timp,ISIS a dat publicitatii o inregistrare video ca dovada ca a pus la cale si a executat atacul asupra avionului rus in Egipt.Nu trece mult timp si rusii declara:"Prabusirea avionului de tip Airbus 321 al companiei ruse Metrojet în Peninsula Sinai a fost un atac terorist"(Seful serviciilor secrete ruse,FSB,Aleksandr Bornikov); -Tot la sfarsitul lui Octombrie,in zona Nabi Younis(Latakia,vestul Siriei),un atac al opozitiei siriene asupra unui obiectiv in care erau 20 de militari rusi,s-a soldat cu mai multi morti,raniti si prizonieri in randul acestora.Militantii opozitiei siriene s-au aratat surprinsi de slaba pregatire si lipsa de motivatie a militarilor rusi.Pana acuma,Ministerul rus al Apararii nu a transmis niciun comunicat oficial despre acest incident,desi Le Figaro si The Guardian au prezentat pe larg acest caz[rusii au spalat Putin(a)]; -La mijlocul lui Noiembrie,numarul militarilor rusi prezenti in Siria a ajuns la 4.000,insa acest lucru si campania aeriana rusa de peste o luna de zile nu au condus la cuceriri importante ale fortelor proguvernamentale pe teren.Pentru a debloca situatia si a nu se face de rusine,Putin a cerut ajutorul Iranului.Astfel,mii de militari iranieni(peste 2000) au ajuns in Siria,prin Liban,ca sa-i ajute pe rusi si armata lui Bashar al-Assad la sol,nu impotriva ISIS,ci impotriva militantilor opozitiei siriene.Tot in acest context,membri ai unitatilor speciale cubaneze au fost chemati(adusi) in Siria pentru a oferi asistenta militara trupelor ruse; -Inca din iunie 2012,Turcia a instituit o zona-tampon in interiorul Siriei la 8 km de granita sa,iar orice tinta care intra in acea zona poate fi doborata de armata turca. Decizia a fost luata dupa ce un avion turcesc a fost doborat de o racheta siriana.Rusii stiau de asta,dar au preferat sa-i ia peste picior pe turci.Asa ca marti,24.11.2015,un SU24 rusesc este doborat de catre un F16 turcesc in spatiul aerian al Turciei.Pilotii rusi habar nu au avut ce i-a lovit; -In ultimul timp,mai multe servicii de informatii avertizeaza ca Rusia,sub pretextul luptei antiteroriste,"pastoreste" un program de inarmare nucleara a Siriei si Iranului.Dovezi tot mai clare arata ca Siria construieste in secret proiectul "Zamzam",cu ajutorul mai multor experti rusi,nord-coreeni si iranieni,dar si cu Hezbollah.Assad construieste un complex subteran intr-o zona montana din vestul tarii,la doi km de granita cu Liban,anunta publicatia germana Der Spiegel,care citeaza "documente exclusive",imagini din satelit si conversatii interceptate de serviciile de informatii.Complexul are acces la apa si electricitate,arata Der Spiegel.Numele de cod al complexului este "Zamzam" si este utilizat la imbogatirea uraniului.Anul acesta(2015),regimul sirian a transferat catre acest complex 8.000 de tije de combustibil.Conform publicatiei,experti nord-coreeni,rusi si iranieni sunt implicati in proiectul "Zamzam". Militia siita libaneza Hezbollah,care sustine regimul sirian, asigura securitatea complexului.Sa nu uitam ca Siria si Coreea de Nord au ajutat Iranul sa-si dezvolte programul nuclear construind o instalatie nucleara in Siria,la Al-Kibar,pe care Israelul a distrus-o in septembrie 2007. Pe frontul terorii numai teroristii lupta.

-1 (3 voturi)
marius cristian
7.12.2015, 16:02:27

Statul Islamic a demonstrat că poate străpunge orice graniţe pentru a răspândi teroarea. Celulele formate în numeroase state ale lumii din veterani ai conflictului sirian transformă gruparea într-un inamic global redutabil. Concluzia : cu cat mai putini musulmani in Europa , cu atat mai bine pt europeni ; asa zisii refugiati din Siria , Libia , Irak , Afganistan , etc. valea si la plimbare!!!! N-avem nevoie de rezervoare de terorism.

+3 (3 voturi)
IonIon Codreanu
7.12.2015, 17:22:53

Războiul împotriva SI este o prostie! Unde-i frontul? În toată lumea! Și uite cum globalizarea a luată înainte guvernelor. Este vorba aici nu de un stat, ci de o organizație criminală, despre infractori ce împânzesc lumea și cărora li s-a permis să-și facă centru de comandă și acțiune în Arabia. Armata nu este potrivită pentru a anihila un așa fenomen. Tâlharii, criminalii trebuie urmăriți de poliție împreună cu jandarmeria. Pentru că ei se ascund printre noi!. Nu spionajul armatei se poate ocupa de asta, ci exact serviciile de informații ale poliției și jandarmeriei. Deoarece fenomenul infracțional are deja un caracter global, polițiile și jandarmeriile (NU ARMATELE) trebuie să acționeze ÎMPREUNĂ!. Se pot folosi de ajutorul armatei doar la obiective greu de distrus fără capacitate importantă. Dacă nu se realizează globalizarea acestor instituții: poliție și jandarmerie, dacă nu se investește în înzestrarea lor, a serviciilor lor de informații, nu se va reuși absolut nimic! Alungi criminalii din SI, se vor răspândi în toată lumea. Polițiile și jandarmeriile știu cum să împiedice formarea grupărilor criminale și să le anihileze! Problema este că în prezent guvernele nu vor să recunoască faptul că ele se folosesc de lumea infracțională, de terorism, pentru a lupta împotriva guvernelor legale, fie ele ”bune” sau ”rele”! Cât timp nu vrem să recunoaștem terorismul ca fenomen infracțional la nivel global, nu vom putea scăpa de el. Trebuie să recunoaștem că nu există teroriști buni și teroriști răi, ci numai teroriști. Trebuie să acceptăm că nu avem dreptul să schimbăm din exterior guverne considerate nedemocrate folosindu-ne de teroriști (oameni înarmați ce nu recunosc autoritățile legale). Și mai trebuie să înțelegem că statele nu-și mai pot permite distracția ineptă de a se lupta unele cu altele, ci trebuie să se unească pentru a controla fenomenul infracțional, cu forma extremă - terorismul - care a devenit global și prin asta pe zi ce trece mai puternic. Dacă se continuă politica de băgare a bețelor în toți unii altora, viața cetățenilor va deveni un calvar.

+1 (1 vot)
Stefanescu Marian
7.12.2015, 20:27:32

Ca soluție,cred că TOATE statele creștine trebuie să părăsească teatrul de război și să-i lase pe musulmani să se descurce singuri.Forțele statelor musulmane-Turcia,Iran,Arabia Saudită-dar și Siria,Irak,Iordania pot găsi o soluție de stabilitate în zonă pe care creștinii nu știu cum să o promoveze(chestia cu democrația nu este operantă în condițiile războiului civil total din zonă).Statele creștine trebuie să se limiteze numai la apărarea cetățenilor europeni de invazia arabilor și de acțiunile lor teroriste(motivate și de intervenția directă a acestora în locul de conflict)

Eugen Capilna
7.12.2015, 23:56:02

Foarte buna analiza - comparata cu articolul de cascadorii rasului a lui Lulea. Pentru idei de solutii pacifiste un blog interesant (actualizat mai bine pe partea DE): http://juergentodenhoefer.de/?lang=en, jurnalistul care a luat interviu membrilor IS, fost membru CDU in Bundestag. In primul rand trebuie ca Arabia Saudita si Iranul sa faca pace intre ele. Bombele aruncate de catre toate lumea nu fac decat sa amplifice terorismul. Pentru fiecare civil omorat de bombe ai o familie de potentiali teroristi.

0 (0 voturi)

Vezi toate comentariile (17)