În lume

articolul anterior articolul urmator

Impresii peruane

1
25 Aug 2015 11:15:46
Caterina Preda
Pacificul văzut din Barranco, Lima. Foto: Caterina Preda.
Pacificul văzut din Barranco, Lima. Foto: Caterina Preda.

Blogul e în vacanţă, dar vă invit să citiţi impresii de călătorie din Lima, Peru de acum doi ani. Am încercat să surprind cum e să trăieşti la Lima, departe de turismul tradiţional. Am scris despre lumile paralele pe care le vezi doar mergând pe stradă, despre comunitatea japoneză din Lima şi surprinzătoarele combinaţii culinare la care duce: sushi cu ceviche!

 
Stau pe strada Bernini în districtul San Borja. Toate strãzile dimprejur au nume de artişti ca un fãcut: Franz Hals, Sisley, etc. De la fereastra mea din casa familiei Lino se vãd bouganvilea de pe gardurile micilor case cu garaje care se deschid ca la dulapurile de bucãtãrie şi te pot lovi prin suprindere în cap! E un cartier de clasã mijlocie foarte liniştit dar deloc turistic. Aşa cã mi-ar fi fost cred cã mai comod în Miraflores şi cel mai mult cred cã mi-ar fi plãcut sã stau în Barranco care semãna cel mai tare cu Montevideo. Ambele sunt pe malul oceanului Pacific cu nişte vederi care m-au cucerit deja definitiv.
 
La Lima e practic varã deşi localnicii o numesc iarnã! Temperatura minimã este de 15 grade (!) şi toţi zic cã vai ce frig e….mie mi se pare clima perfectã: între 15 şi maxim 32 de grade.
 
Douã imagini cred cã rezumã ceea ce vãd deja de o sãptãmânã. Prima, care m-a impresionat a fost contrastul complet din cartierul San Isidro (unde am fost la consulatul bolivian) cel mai bogat, cu ambasade, hoteluri şi vile chiar moderne. De la un liceu şmecher ieşeau câteva surori blonde, uneia dintre ele îi trãgea dupã ea ghiozdanul doica ce venise sã le ia de la şcoalã. Lângã una din casele cu grãdinã sau mãcãr gard verde o familie îl curãţa: pe lângã tatãl suit pe gard şi tâind de zor, mama strângând frunzele de pe jos era şi o fetiţã micã micã ce mãtura cu zor şi multã veselie frunzele ca s-o ajute pe mama….cele douã lumi paralele au trecut una pe lângã alta. San Isidro seamãnã tare cu Providencia, Las Condes, cartierele bogate din Santiago sau cu Pocitos din Montevideo (tot pe mal de apã  ultimul).
 
 
A doua imagine este din Miraflores de pe Larco nu ştiu cum, în zare se vede oceanul şi într-o micã vale au construit, lângã blocurile turn din sticlã, nişte terenuri de sport (tenis, etc). Deasupra este o salã de sport de sticlã chiar lângã trotuarul de la înãlţime. Înãuntru cei din sala de sport asudând la aparate „ca sã fie în formã:”şi pe lângã bãtrâneii de origine indigenã care asudau la soare, ba pe gard, ba pe lângã fiind oricum în formã! M-au impresionat casele de sticlã de pe faleza foarte înaltã din Miraflores. Atâta bogãţie şi atât de aproape de celelalte cartiere foarte sãrace sau oricum modeste…
 
Printre casele şic şi blocurile turn din Miraflores şi San Isidro se pot vizita şi nişte huacas sau temple precum Huaca Pucllana fãcutã de o civilizaţie care trãia pe malul oceanului cu mult înainte de a fi cuceritã de Incaşi. Ansamblul este destul de fad, au descoperit practic jumătate din dealul în care era acoperit şi poţi sã te plimbi pe la baza şi la diverse etaje ale piramidei care reprezintã centrul ansamblului. Pe lângã piramidã au recreat şi grãdinã cu diversele legume pe care le cultivau şi au adus şi nişte lame cam pricãjite. Cel mai mult m-a impresionat câinele peruan care e sãracul cel mai urât câine, fãrã pãr…
 
Pânã sã-mi fac curaj sã iau autobuzele am cam mers cu taxi şi merg şi acum când sunt prea obositã. Taximetriştii sunt majoritatea simpatici. Taxiurile nu au aparat şi negociezi preţul înainte de a te urca. Pentru cã sunt foarte multe cred, constant dar constant şi obsesiv toţi taximetriştii te claxoneazã dacã cumva nu i-ai vãzut şi îţi doreşti sã şţii cã ei sunt! Primul taximetrist cu care am mers era fujimorista şi mi-a explicat cã în orice rãzboi sunt şi victime şi Fujimori era om bun dar l-au pãcãlit (i.e. Vladimir Montesinos, şeful SRI-ului local) şi oricum a fãcut multe reforme, de ex înainte dãdeai 20 soles şi aşteptai o orã sã vorbeşti la telefon, acum avem mobile, etc! Altul era fost fotbalist profesionist şi a fost singurul care dupã ce a aflat de unde sunt mi-a zis a Bucarest, l-am vizitat. S-a lãudat tare cu câte ţãri a vizitat el precum şi cu mina pe care o are în Bolivia! Un al treilea mi-a povestit despre viaţa lui grea din Los Angeles ca imigrant ilegal chiar înainte de 9/11 a stat acolo 5 ani pentru a-şi susţine fiica, studentã la medicinã.
 
Autobuzele sunt majoritar maxi-taxi cu diferenţa cã aici faţã de ţãrile în care am fost anul trecut (Uruguay, Paraguay, Argentina), sunt 2 tipi. Unul care stã agãţat de uşã şi strigã diferitele strãzi pe care le parcurg: todojavierorado, todowilson, todoareuipaaaaa şi şoferul; agãţatul îţi ia şi banii şi de obicei e cel care mã îndrumã pe mine unde sã mã dau jos, etc. Sunt foarte pitoreşti deşi foarte foarte înghesuite aceste omnibus.
 
Comunitatea japonezã e mai mare decât mã aşteptam: încã nu m-am obişnuit cu japonezii care vorbesc peruanã J ca atare ai multe restaurante care combinã mâncarea criolla cu cea japonezã şi oferã ceviche (peşte crud specific Peru) cu sushi!
 
Ce mi-a plãcut: Museo Larco! din cartierul Pueblo Libre
Piesa „Proyecto19802000” de la Centrul Cultural al Universitãţii Catolice despre perioada terorismului (1980-2000) spusã prin mãrturiile celor 5 actori martori, fiecare având o experienţã directã cu acea perioadã: sora unei dispãrute din perioada rãzboiului intern, fiul secretarei lui Montesinos (şeful Securitãţii locale care cumpãra parlamentari ai opoziţiei şi a fost filmat) care a dat faimoasele casete cu Montesinos presei, fiul unuia dintre parlamentarii cumpãraţi de Montesinos, fiica unui celebru ziarist de stânga şi fiul unui militar care a ucis şi inocenţi în timpul conflictului intern.
 
Diverse:
 
TV: Masonii îşi fac reclamã la TV J pe lângã evanghelişti şi telenovele

Numele americanizate: gazda mea Jenny are o fiicã Angie iar peste tot vezi Leslie, Michael, Wendy etc.

Cultura de mall: bãiatul gazdei mi-a prezentat cartierul şi mai ales recent deschisul mall unde urlau nişte tineri pe o muzicã de cumbia asurzitoare!

Damele care joacã la cazinourile din cartier (tragamonedas) şi care fumeazã pe bãncuţa de lângã intrare din spatele gardului viu.

Schimbãtorii de valutã din faţa bãncilor sau caselor de schimb. Stau adunaţi cu mii de dolari sau soles în mânã.

Am vizitat muzeul Inchiziţiei transformat apoi în Senat! Mi se pare cel puţin stranie alãturarea. Acum, ca urmare a reformei fujimoriste din 1993 Peru are congres unicameral care e vizavi de muzeul Inchiziţiei în Plaza Bolivar.

Ciudata alãturare continuã dacã te uiţi unde sunt plasate palatul prezidenţial şi congresul. În centru cert, dar centrul e una din zonele cele mai murdare şi cu oamenii cei mai dubioşi de pânã acum. De altfel din Plaza de Armas dacã te uiţi la Palatul prezidenţial vezi în spate dealul San Cristobal decorat cu cãsuţe sãrãcãcioase care formeazã „o favelã”. La fel Congresul este la una cuadra de piaţa centralã unde învãlmãşeala este maximã.

Taxi: 7-10 soles; 1 surtido (mix de sucuri de fructe): 6-8 soles; bus 1-2 soles

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

1 Comentariu

Paul Serban Agachi
1.09.2015, 10:49:12

Mai puteti afla lucruri live de acolo de la fiul meu, Vlad Agachi, care dirijeaza orchestra din Piura. Are un contract pe patru luni anul acesta si va poate impartasi experienta "neturistica". Are mail vladagachi@gmail.com si are cont de facebook