INFOGRAFIE „Toamna arabă“: în Siria şi în Libia rebelii se bat între ei

La doi ani după răsturnarea dictatorului Gaddafi, foştii insurgenţi se luptă pentru controlul Libiei. În Siria, rebelii ce se opun regimului Bashar al-Assad n-au reuşit să-l doboare, dar se omoară între ei.

După 42 de ani de conducere dictatorială sub regimul colonelului Muammar Gaddafi, Libia care are în acest moment un guvern de tranziţie, nu este departe de haos, notează AFP. În doi ani de la „primăvara libiană“ mii de persoane au fost ucise şi rănite, iar producţia de petrol a ţării a fost înteruptă complet timp de mai multe luni, iar acum noile autorităţi încearcă să o aducă măcar la nivelul din timpul lui Gaddafi. Provocările pentru noile autorităţi sunt mari, nu numai în ceea ce priveşte reconstrucţia, ci şi în crearea de instituţii ale statului.

Zecile de mii de foşti rebeli care au participat la revolte s-au transformat acum în miliţii, cu interese proprii, care declanşează deseori ciocniri violente cu noile autoritati. Forţele armate libiene luptă să menţină sub control miliţiile tribale şi militanţii islamişti care controlează părţi ale ţării.
 
Multiplele atentate ale grupărilor islamiste asupra unor ambasade şi reprezentanţe diplomatice occidentale din Libia au culminat, la  sfârşitul săptămânii trecute, cu răpirea premierului libian Ali Zeidan, pe care acesta a calificat-o drept „tentativă de lovitură de stat“. „Nu cred că peste 100 de vehicule militare pot să încercuiască un cartier, fără să fie dat un ordin (...) Aceasta este o tentativă de lovitură de stat împotriva legitimităţii“, a declarat  Zeidan, după ce a fost eliberat. Premierul a fost eliberat nevătămat, după câteva ore, dar situaţia evidenţiază instabilitatea puternică cu care se confruntă Libia după înlăturarea regimului Muammar Gaddafi.

Război între rebelii sirieni

În ultimele luni, în Siria, luptele şi reglările de conturi s-au înmulţit între rebeli şi jihadişti, deşi ambele grupuri luptă împotriva regimului preşedintelui Bashar al-Assad.  Opoziţia politică a ridicat tonul faţă de gruparea Statul islamic în Irak şi Levant (EIIL), format în mare parte din luptători străini, acuzându-i că au „furat revoluţia“.

La sfârşitul săptămânii trecute s-au dus lupte, la Alep, în nordul ţării, între Statul islamic în Irak şi Levant (EIIL), afiliat al Al-Qaida, şi un batalion afiliat Armatei Siriene Libere (ASL), coaliţia rebelă considerată moderată şi sprijinită de statele arabe şi occidentale. Confruntările s-au soldat cu cel puţin 50 de morţi.

Opoziţia siriană acuză EIIL că a renunţat la lupta împotriva regimului sirian în anumite zone pentru a se angaja în eforturile de preluare a controlului asupra sectoarelor controlate de Armata Siriană Liberă. Şi negocierile de pace de la Geneva riscă să nu aibă loc după ce, duminică, Consiliul Naţional Sirian (CNS), cea mai importantă grupare de opoziţie din Siria, a anunţat că nu va participa şi ameninţă că se va retrage din coaliţia anti-regim dacă aceasta va lua parte la reuniune.

Primăvara arabă, plătită scump: 800 miliarde $

Revoltele care au început în 2011 în şapte ţări arabe au costat 800 de miliarde de dolari, adică  35% din PIB-ul regiunii, potrivit unui raport al băncii HSBC. Egiptul - o ţară unde şomajul s-a agravat după revoluţie iar finanţele publice sunt considerate „dezastruoase“ - aşteaptă o creştere economică de 2,2% anul acesta şi de 3% în 2014, o rată considerată de analişti insuficientă pentru a crea noi locuri de muncă. Redresarea economică nu va veni nici pentru Tunisia sau Libia, iar perspectivele sunt şi mai sumbre pentru Siria.