Informaţii de interes public sau goana după senzaţional? Patru dezvăluiri care au creat controverse în lume

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Publicarea fotografiilor cu Kate Middleton topless pe o plajă din Franţa, a caricaturilor cu profetul Mohamed, a imaginilor cu diplomatul american mort sau dezvăluirea identităţii regizorului discret a stârnit o adevărată dezbatere cu privire la intimitate, decenţă, toleranţă şi când o informaţie este de interes public şi merită cu adevărat publicată.

Mai multe organizaţii media au stârnit furie după ce au publicat o fotografie a ambasadorului SUA în Libia, Chris Stevens, scos din consulatul din Benghazi, aparent inconştient şi acoperit de funingine. „The New York Times“ a respins cererea departamentului american de stat de a elimina respectiva imagine de pe site-ul său.

Margaret Sullivan, reprezentantul cititorilor publicaţiei respective, a recunoscut că au existat discuţii cu privire la decizia de a publica imaginea respectivă în ziar, dar a adăugat că „această fotografie redă cel mai bine faptele, motiv pentru care considerăm că merită să fie publicată şi este importantă pentru articol“.

Cu toate acestea, ea a menţionat că „New York Times“ a încercat să „evite prezentarea imaginilor într-un mod senzaţional sau insensibil“, spre deosebire de „Los Angeles Times“, care a publicat fotografia pe prima pagină, ceea ce a generat comentarii puternice din partea cititorilor.

Odată cu libertatea presei vine şi o responsabilitate de a onora cele mai sensibile momente. Acesta a fost unul dintre acelea şi The Times a greşit“, a declarat Tim Sutherland citat de CNN.

„Ce s-a câştigat prin publicarea acestei fotografii? Chiar a meritat? Ştim că ambasadorul a fost atacat şi că a murit“, a comentat un alt cititor.

Managerul editorial, Marc Duvoisin, a argumentat că fotografia trabuia publicată deoarece surprinde un eveniment rar şi semnificativ.

Fotografiile topless

Nu este clar dacă aceleaşi argumente au influenţat decizia de a publica fotografiile în care Ducesa de Cambridge a fost surprinsă topless în timp ce se afla în vacanţă în Franţa cu soţul său, prinţul William.

Revista franceză „Closer“ a fost prima care a publicat fotografiile, fără ca acestea să fie însoţite de vreo explicaţie editorială în afara declaraţiei oferite de editor pentru AFP: „Aceste imagini nu sunt deloc şocante. Ele arată o tânără care stă la plajă topless, la fel ca alte milioane de femei“, a argumentat el.

Editorul tabloidului Chi din Italia (publicaţie ce face parte din acelaşi grup cu revista Closer) a declarat că „acesta este un subiect care merită publicat deoarece prezintă într-un mod complet natural viaţa de zi cu zi a unui cuplu faimos, tânăr şi modern“.

E.L.Woody, care s-au autointitulat regele paparazzilor, a declarat pentru CNN că fotografiile sunt legitime. „Ea şi-a arătat sânii în public. Iar din stradă se vedea perfect“, a argumentat el. Se vedea perfect dacă aveai lentile pentru fotografiere la distanţă şi răbdare de fier, a comentat CNN.

Ducele şi Ducesa de Cambridge au început procedurile juridice în Franţa, reclamând violarea intimităţii într-un mod „grotesc şi total nejustificat“ şi încălcarea unei proprietăţi private de către fotograf.

Avocaţii familiei regale sunt optimişti că legile dure ale Franţei privind dreptul la intimitate vor fi în favoarea lor şi vor descuraja alte acţiuni similare. Codul penal francez prevede o amendă de până la 60.000 de dolari şi riscul unei pedepse cu închisoare pentru „surprinderea, înregistrarea sau transmiterea unei fotografii a unei persoane care se află într-un loc privat, fără consimţământul persoanei în cauză“. Numai că acesta ar putea fi un risc ce merită asumat având în vedere tirajul şi veniturile înregistrate de revista „Closer“, susţine CNN.

Caricaturi şi laşitate

Aşa cum revistele „Closer“ şi „Chi“ au publicat fotografiile topless ale ducesei, o altă publicaţie franceză, Charlie Hebdo, a decis să tipărească mai multe caricaturi ce-l înfăţişau pe profetul Mahomed.

Câteva caricaturi similare publicate într-un ziar danez în 2005 au generat demonstraţii violente la scară largă în lumea musulmană. Orice desen care-l înfăţişează pe profetului Mahomed este considerat a fi o blasfemie pentru musulmani, însă directorul revistei, Stephane Charbonnier, a declarat că „Charlie Hebdo“ nu a făcut decât să profite de libertatea de exprimare pentru a „comenta ştirile într-un mod satiric“.

Charbonnier a declarat că proiectul a fost un răspuns la furorile generate de filmul „Inocenţa Musulmanilor“, realizat de Nakoula Bassely Nakpula. După ce câteva secvenţe din film au fost postate pe YouTube şi apoi difuzate de televiziunea egipteană au izbucnit o serie de proteste în întreaga lume musulmană.

Cum ştirea momentului era Mahomed şi acest film, am desenat nişte caricaturi pe acest subiect. Practic este surprins contextul de atunci: toată lumea era cuprinsă de teamă şi exact asta urmăresc cei câţiva extremişti care nu reprezintă pe nimeni: să bage frica în noi “, a declarat Charbonnier.

Cu toate acestea, există şanse ca astfel de decizii să incite la violenţe, aşa că se pune întrebarea dacă nu ar fi mai bine să existe o auto-constrângere când e vorba de probleme care pun viaţa oamenilor în pericol. Prim ministrul Franţei, Jean-Marc Ayrault, a apărat dreptul revistei „Charlie Hebdo“ de a tipări caricaturile, dar a adăgat că este şi „o chestiune de responsabilitate“.

Tabloidele dau dovadă de reţinere

În Regatul Unit, puterea organismului de control al presei britanice, Press Complaints Commission (PCC), pare să fi încurajat auto-cenzura în rândul publicaţiilor care ar fi putut publica imaginile cu Kate Middleton topless. Presa tabloidă, cel puţin cea din Marea Britanie, pare să atingă un nou standard, în contextul în care „Daily Mirror“ a declarat că „persoanele publice care se comportă bine au dreptul la o viaţă privată.“

În Statele Unite există o distincţie clară între a face fotografii şi a le publica.

Daniel Solove, profesor de drept la Universitatea George Washington, a spus că principiul „violării intimităţii“ implică pe cineva care se bagă intenţionat în viaţa privată a altcuiva. Asta include şi folosirea lentilelor pntru fotografiere la distanţă sau utilizarea echipamentelor de ascultare.

Identificarea regizorului filmului care a stârnit proteste în lumea musulmană ridică un alt set de probleme. Unii susţin că regizorul Nakoula nu are dreptul la anonimat deoarece el s-a transformat într-o persoană publică, prin postarea unor secvenţe din film pe YouTube, un film destinat să provoace ură religioasă în jurul lumii, punând vieţile multor oameni nevinovaţi în pericol.

Pe de altă parte, unii sunt de părere că dezvăluirea identităţii lui Nakoula pune în pericol viaţa sa, pe cea a membrilor familiei şi a comunităţii. Membri ai creştinilor copţi din Los Angeles, unde locuieşte Nakoula, şi-au exprimat îngrijorarea cu privire la riscul la care sunt expuşi, ca urmare a publicităţii din jurul lui. Recompensa de 100.000 de dolari oferită de un ministru pakistanez pentru cel care îl ucide pe Nakoula nu reduce din anxietate.
 

În lume



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite