Interpolul, braţul lung al regimurilor opresive? Avocat: „Oamenii nu se aşteaptă să-i crezi, întrucât li se întâmplă lucruri absolut nebuneşti”
0
Odată folosit pentru prinderea infractorilor fugiţi peste graniţe, Interpolul a ajuns să includă pe lista sa de „notificări roşii” disidenţi şi refugiaţi politici, relatează The Guardian.
Interpolul la care participă 194 de ţări emite echivalentul unor mandate de arestare pentru criminali de război, baroni ai drogurilor, violatori şi criminali, dar ţări cu regimuri opresive le folosesc tot ma frecvent pentru a-şi vâna disidenţii peste hotare.
În ultimele decenii, numărul notificărilor roşii a crescut de zece ori de la circa 1.200 în 2000 la apropae 12.000 anul trecut.
În 2015, Rusia a trimis o alertă pentru Aleksei Kharis, proprietarul unei firme de construcţii care avea un contract cu statul rus. El a aflat de la partenerul său de afaceri că oficiali de rang înalt deturnează fondurile unui proiect de renovare a unui şantier naval de lângă Vladivostok.
După ce a ameninţat că va da în vileag aceste lucruri, refuzând să depună mărturie falsă împotriva partenerului său, a fost luat în vizor de FSB: ori cooperezi, ori te duci în jos alături de el. Kharis a fost acuzat de fraudă şi de participarea la un „grup criminal” care a furat zeci de milioane de dolari de la companie.
Experţii care au examinat cazul au depus mărturie în SUA că acuzaţiile sunt nefondate.
Aleksei Kharis locuieşte acum în Palo Alto, California şi este contabil. Interpol a revocat statutul său de persoană căutată anul trecut, la patru ani de la emiterea alertei roşii şi după ce luni de zile a purtat o brăţară electronică.
Ted Bromund, specialist în afaceri internaţionale la centrul de reflecţie Heritage Foundation, a spus în depoziţia sa că singura dovadă adusă împotriva acestuia este că Federaţia Rusă a ştiut ce formular să trimită.
După alerta Interpol înregistrată de Rusia, autorităţile americane l-au declarat risc de fugă, iar Kharis a stat închis 15 luni în California.
Experţii în drept din toată lumea s-au declarat îngrijoraţi de lista în creştere de cetăţeni vizaţi de ţările lor pentru că sunt critici ai regimului, activişti sau refugiaţi.
În prezent 66.000 de persoane sunt pe lista de notificări roşii a Interpolului. Organizaţia nu publică însă date despre anularea unor mandate de arestare motivate politic.
Însă aceste abuzuri au fost documentate de Congresul american, Parlamentul European şi cercetători academici.
Ţările cu regimuri opresive folosesc o seamă de tactici pentru a-şi intimida fugarii sau chiar a scăpa de ei, de la şantaj la otrăviri şi ameninţarea familiilor rămase în ţară.
Recent Interpolul a primit critici din partea opoziţiei siriene şi experţilor după ce a dat din nou acces regimului Assad la baza de date a poliţiei internaţionale.
„Sistemele Interpol sunt opace, nu sunt supravegheate sau responsabilizate în mod real, fiind constant exploatate de state precum Siria”, spune Toby Cadman, avocat britanic care se ocupă de cazuri de crime de război în Siria.
El spune că Interpolul e subfinanţat şi nu are personal suficient, astfel că adesea retragerea unei notificări deja publicate, chiar şi în ţări europene, este o procedură lentă şi dificilă.
Soarta celor trecuţi pe lista fugarilor diferă de la ţară la ţară - în unele ţări notificările sunt doar alerte, în altele sunt unda verde pentru mandate de arestare, încarcerări sau cooperare în vederea extrădării. Pe lângă eticheta de infractor fugar, subiecţii au mult de suferit până să se dovedească că acuzaţile la adresa lor sunt abuzive.
De multe ori cei vizaţi află de notificarea roşie abia după ce au trecut graniţa.
Un caz este al fotbalistului din Bahrain Hakeem al-Araibi arestat când a venit în luna de miere în Thailanda, în 2008. El luase parte la proteste pro-democraţie alături de alţi sportivi, fiind acuzat de vandalism. Interpolul a revocat notificarea abia după ce Australia a anunţat că este refugiat politic, timp în care a stat închis aproape trei luni.
Petr Silaev, un activist de mediu şi anti-fascist a fost vânat prin Interpol pentru huliganism după ce a demonstrat împotriva construirii unei autostrăzi prin pădurea Khimki din afara Moscovei. Deşi a obţinut azil în Finlanda, a fost arestat în 2012 în Spania pe baza alertei Interpol şi închis într-o închisoare de maximă securitate. Luni de zile a luptat pentru a nu extrădat în Rusia.
„Nu trebuie să exploatăm organizaţiile internaţionale precum Interpol în asemenea scopuri”, spunea cancelarul german Angela Merkel în 2017, după arestarea în Spania a unui scriitor de origine turcă stabilit în Germania.
Printre ţările care au folosit alertele Interpol pentru arestarea activiştilor a fost China - recent în cazul activistului uigur Yidiresi Aishan, reţinut în Maroc- şi Belarus - în cazul activistului opoziţiei Makary Malachowski, reţinut în Polonia.
„Oamenii nu se aşteaptă să-i crezi pentru că li se întâmplă lucruri absolut nebuneşti”, spune Michelle Estlund, avocată din Florida ce reprezintă fugari acuzaţi pe nedrept prin Interpol şi care a lucrat cu o varietate clienţi aflaţi în asemenea situaţii din Rusia până în Ecuador.
Interpolul respinge alertele emise din motive politice sau vizând refugiaţi şi interzice prin statutul său arestările arbitrare.
Turcia
În 2016, poliţia internaţională a creat o echipă specializată în examinarea solicitărilor problematice, care a respins deja 773 din partea Turciei cu privire la reţinerea unor persoane suspecte de legături cu mişcarea Hizmet, condusă de clericul turc Fethullah Gülen, fost aliat al preşedintelui turc Recep Tayyip Erdoğan. Turcia o consideră responsabilă de tentativa de lovitură de stat din 2016 şi o organizaţie teroristă.
Cazul Turciei este printre din cele mai vizibile public intervenţii ale Interpolului cu privire la acuzaţii motivate politic.
Interpolul ajută poliţia să-şi facă treaba sub asumpţia că informaţiile sunt oneste, spune Rutsel Martha, fosta şefă a aripii legale a Interpolului, precizând că chestiunile legale sunt abordate ulterior răspunsului la notificarea unei ţări.
Infracţiuni financiare
Acuzaţiile la care apelează în mod convenabil ţările cu regimuri opresive sunt infracţiunile financiare precum spălare de bani sau deturnare de fonduri, acestea fiind uşor de fabricat, spune avocata americană Estlund.
În unele cazuri dovezile cerute de o notificare roşie sunt foarte subţiri: activistul turc pentru drepturi ale omului Annadurdy Khadzhiev, a fost arestat în Bulgaria în 2002 pentru că ar fi sustras 40 de milioane de dolari de la banca centrală din Turkmenistan. Cazul a ajuns la curtea euuropeană pentru drepturile omului care a descoperit că frauda a fost comisă la patru ani după ce acesta a părăsit postul.
Un mecanism Interpol numit „difuziune” este chiar mai vulnerabil la abuz pentru că permite solicitări directe de arestări între ţări. Cu ajutorul lui a fost arestat în Cipru, în 2016, Nikita Kulacenkov, un refugiat lituanian de origine rusă.
Rusia l-a acuzat că a furat creaţia unui artist stradal, după ce a găsit un poster pe stradă. De fapt, el făcea parte din echipa de investigaţie a Fundaţiei Anti-Corupţie a opozantului Aleksei Navalnîi încarcerat după ce a revenit în Rusia şi supravieţuitorul unei tentative de otrăvire.
Nikita Kulacenkov scrisese la Interpol pentru a avertiza asupra unui iminent mandat de arestare din cauza muncii sale cu un an înainte de fi reţinut pe aerportul din Cipru.
„Rusia te vânează prin Interpol pentru un furt de 60 de euro?”, s-au arătat neconvinse autorităţile cipriote.
Jürgen Stock, secretarul general al Interpol, a dezvăluit că uneori află din presă de mandatele de arestare abuzive mai ales cele legate de refugiaţi, iar asta pentru că unele ţări nu notifică organizaţia despre statutul de azilant, ceea ce este „o responsabilitate comună”.
Stock spune că munca obişnuită a Interpolului vizează „abuzatori de copii, criminali, fraude” şi că organizaţia are de-a face cu o „pandemie paralelă” privind infracţiuni cu produse medicale contrafăcute, atacuri cibernetice şi înşelătorii telefonice.
El spune însă că exploatarea mecanismelor de alertă are loc într-un număr mic de cazuri, estimând aplicaţiile abuzive la 5% pe an, ceea ce poate însemna foarte mult în mod real.
Interpolul dispune şi de un organism de supraveghere, Comisia pentru controlul dosarelor (CCF), formată din opt membri, care reexaminează cazurile, publică detalii despre decizii şi elimină notificările roşii.
Avocaţii spun însă că o problemă este perioada de timp până la retragerea unei alerte pe numele unei persoane.
Este cazul lui Selahaddin Gülen, un rezident permanent american şi nepotul predicatorului Fethullah Gülen, reţinut în Kenya în octombrie anul trecut după o alertă Interpol că ar fi abuzat sexual un minor şi deportat câteva luni mai târziu în Turcia.
„A fost transferat complet ilegal în lipsa unui verdict al vreunei instanţe din Kenya. Este un caz evident de abuz al Interpolului”, spune Nate Schenkkan, director de cercetare la Freedom House.
Un martor-expert a declarat că Turcia a redeschis cazul împotriva sa după lovitura de stat eşuată din 2016.
În iulie, Interpolul a eliminat notificarea roşie pe numele său dar Gülen se află deja în custodia Turciei care îl acuză printre altele de terorism.
Soţia lui, care denunţă deportarea lui din Kenya o răpire, spune că nu mai ştie nimic de el.
Cele mai recente date (2018) arată că din 346 de plângeri 48% au fost considerate cazuri de încălcare a regulilor Interpol. Sancţiunile constau în blocarea accesului la bazele de date şi supervizarea utilizării mecanismelor pe o perioadă de trei luni. Acesea sunt numite „măsuri corective”, şi nu propriu-zis sancţiuni şi sunt în vigoare din 2011.
Se încarcă comentariile...
