Intră în joc S-500 , „game changer“ în securitatea globală, S-400 vândut Turciei. Urmează Iranul?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Sistemul antiaerian S400
Sistemul antiaerian S400

Spaţiul Orientului Mijlociu, şi aşa încărcat de grele ameninţări, se înnegurează şi mai tare odată cu anunţurile făcute de Rusia ce-şi deschide în mod neaşteptat porţile arsenalelor convenţionale cele mai sofisticate, aşteptând cererile iraniene.

Suntem deschişi la discuţii în ce priveşte livrarea de sisteme antiaeriene S-400, inclusiv Iranului. Mai ales că aceste echipamente nu sunt vizate de restricţiile menţionate în Rezoluţia Consiliului de Securitate din 20 iunie 2015“ - a transmis un reprezentant al serviciului de presă al Serviciului federal rus de cooperare tehnico-militară. Ştirea a alertat imediat serviciile militare de informaţii deoarece este extrem de uşor de prevăzut că Iranul va folosi uriaşa oportunitate care i se oferă pentru a adăuga echipamentele aceastea ultra-performante la existentul de baterii S-300, deja achiziţionate în valoare de 800 milioane $.

Interesant este faptul că, în urmă cu o lună, cei de la Bloomberg publicau un material în care anunţau că Moscova respinsese cererile iraniene privind livrearea de S-400. Dacă e să credităm sursele folosite de Bloomberg, gestul rusesc era determinat de dorinţa de a găsi o cale de dialog pentru evitarea escaladării situaţiei, eşec care se dovedeşte acum total şi nu a fost nicidecum rezolvat printr-o discuţie bi sau multilaterală la Summitul G-20 de la Osaka. Consecinţa? Donald Trump a avut parte de show-ul mediatic pe care şi-l dorea ca parte integrantă a construcţiei campaniei politice interne, iar ruşii profită în continuare pentru a oferta piaţa regională din Orientul Apropiat, extrem de speriată şi, ca atare, gata să cumpere orice cantităţi de armament. Dilema este de a alege furnizorului, cântărind bine avantajele şi dezavantaje.

Ce s-ar putea întâmpla în cazul Iranului este o repetare a ceea ce s-a petrecut mai înainte în Siria şi, la un nivel superior, în cazul Turciei. Tocmai din cauza asta este atât de mare şi nivelul de alertă. Întrebarea deschisă în acest moment este dacă ruşii vor oferi şi pentru aliaţii şi prietenii lor iranieni aceeaşi posibilitate existentă în contractele cu Ankara, adică de a începe să producă, de la un moment dat prevăzut în contracte, în Turcia, sisteme S-400 sub licenţă. Ceea ce va însemna că forţa militară reală a industriei de armament din Turcia atinge nivelul de performanţă global, iar capacitatea sa viitoare de a exporta asemenea arme o va face să intre în cercul restrâns al jucătorilor strategici.

Dar de ce fac ruşii asta? Evident, în primul rând pentru a pune pe masă un model de contracte pe termen lung cu pieţe locale, foarte bogate şi dominate de un un naţionalism fervent şi agresiv. În mare, mesajul care li se transmite acum de la Moscova este că, în loc să urmeze să cumpere sisteme de armament de la americani şi să devină automat dependenţi de piesele de schimb şi programele lor de upgrade, ruşii pot asigura un transfer tehnologic care să permită crearea de întreprinderi mixte, pe teritoriul ţării cumpărătoare, în care să se producă echipamente naţionale sub licenţă.

Este clar că ruşii mizează, în cazul sistemelor S-400, pe caracteristica acestor de tip „3 in 1“: aceste sisteme îndeplinesc toate funcţiile pe care, în acest moment, le poţi avea acoperite doar dacă ai trei sisteme americane diferite: Patriot, Thaad şi Aegis. Şi mai ştiu că Turcia şi eventual Iranul vor vrea să producă pe teritoriul naţional deoarece, automat, noua capacitate de export le va asigura şi lor un sistem clientelar format din multe ţări sărace dar foarte interesante ca locaţie strategică.

Numai atât? Nu, pentru că aici vine a doua noutate.

Ruşii au anunţat că au încheiat toate testele cu noul sistem S-500 dotat cu rachete hipersonice (foto) destinat interceptării rachetelor balistice şi că acesta intră de acum în producţia de serie.

Rachete hipersonice

Venind acum să completeze amplasarea principalelor unităţi de S-400 din zona de contact cu NATO, Israelul şi bazele din Mediterană, aşa cum o prezintă cei de la ZeroHedge:

Sistem antiaerian Rusia

S-500 pare că este cel mai eficient sistem la ora actuală, cu capacitate de interceptare a unor sateliţi pe orbite joase, sau a unor rachete lansate de pe avioane hipersonice sau de pe platforme spaţiale militare.

Turcia a anunţat deja, prin vocea Preşedintelui Erdogan, intenţia sa de a lua parte la producţia de S-500, continuând ceea ce s-a agreat deja în ce priveşte sistemele S-400. Dacă aşa se va contura şi un eventual scenariu iranian, atunci sunt foarte de înţeles preocupările nervoase ale americanilor, mai ales că India este pe acelaşi drum de cooperare intensivă cu industria rusească de armament.

Cine va fi interesat să joace pe acest teren periculos? Răspunsurile de-abia acum încep să apară, pe măsură ce experţii militari cântăresc cât se poate mai exact rezultatele care se desprind din folosirea sistemelor convenţionale şi a celor experimentale în Siria, în diverse conflicte din Siria şi acum, mai nou, în Yemen. Se aşteaptă şi o altă analiză esenţială, cea privind eventuala confirmare independentă a mesajul experţilor ruşi privind capacitatea sistemelor S-500 de a fi primele care pot intercepta şi distruge avioane din generaţia a 5-a, recte F-35. La aceste incertitudini tehnice, deocamdată cu răspunsuri doar în zonele de testare din Rusia, se mai adaugă o foarte importantă dimensiune economică.

Erdogan s-a lăudat în numeroase rânduri că ruşii au acordat Turciei condiţii economice excepţional de interesante, adică plată eşalonată multe rate şi, foarte probabil, un preţ general competitiv (preţul comenzii turceşti a fost unul considerat chiar rezonabil, adică 2,5 miliarde $). Dar au ruşii capacitatea economică de a suporta contracte cu Iranul în aceiaşi termeni? Greu de spus, chiar dacă apariţia unui asemenea contract, în condiţiile viitoarei retrageri complete a americanilor din Afganistan, va însemna o nesperat de puternică intrare pe piaţa iraniană, schimbând pentru următoarele decenii întreg echilibrul de securitate în Zona Orientului Mijlociu şi cu mult mai departe, în toată Asia Centrală, deschizând perspectiva drumului spre „mările calde“.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite