Istanbulul sub teroare

Nu a trecut bine şocul produs de explozia de la Ankara că ne-am pomenit cu o nouă explozie, de data aceasta într-un loc important din marea metropolă Istanbul. 5 morţi, 39 de răniţi au căzut victime atentatului de sâmbătă. Cum în ultima perioadă numărul atentatelor capcană din Turcia este în creştere, consider că merită făcută o analiză a modului în care s-a ajuns aici.

Ca o persoana, ce nu doar m-am specializat în istoria turcilor, ci şi unul care merg de multe ori în acest stat, am putut observa forţele de ordine ce înconjoară cunoscuta piaţă Taksim, cât şi cunoscuta stradă pietonală, poate cea mai aglomerată stradă pietonală din Europa. Este locul cunoscut pentru proteste, este locul înţesat de maşini de poliţie, de maşini specializate pentru lupta cu grupurile. De câte ori am trecut pe lângă ele am observat că sunt în permanenţă pornite, jandarmii turci sunt concentraţi la maximum, iar tunurile cu apă sunt la rândul lor gata de acţiune.

Închipuiţi-vă acest furnicar plin de oameni, supravegheat de forţele de ordine. Oricând există un risc, iar când intervenţia se întâmplă, cei din piaţă sunt luaţi la grămadă. Am sesizat acest lucru, când împreună cu colegii istorici ne plimbam pe această stradă (de prisos a spune că nu aveam vreo legătură cu protestele) şi am propus să mergem în altă zonă. Nu am înţeles cum oamenii se pot plimba, relaxa, mânca într-o zonă cu o atmosferă cazonă.

La sfârşitul anului trecut, în decembrie, am trăit un lucru inedit. Din sala unde participam la un simpozion Internaţional vedeam pe fereastră forţele de ordine care stăteau în jurul clădirii.

Puţină istorie recentă

După 17 decembrie 2013 situaţia internă din Turcia s-a schimbat. Mişcarea Hizmet a fost acuzată de „Stat Paralel”, liderii ei au fost condamnaţi la închisoare, unii au fost judecaţi în contumacie. Trustul lor media (tv, radio, ziare) a fost închis sau o parte din media a trecut sub controlul statului. HDP, partidul kurzilor, a reuşit pentru prima dată să treacă pragul electoral de 10% şi să intre în Parlament, iar partidul preşedintelui Erdoğan, după un scrutin ratat în care nu a reuşit să formeze guvernul, a reuşit să câştige alegerile cu un scor mai bun decât în vremurile bune, aproape 50%. Împreună cu guvernul său, preşedintele turc s-a angajat în lupta împotriva terorismului, după cuvintele sale, fiind singurul stat care se luptă cu adevărat cu teroriştii.

În plan extern, Turcia a redevenit curtată de liderii europeni datorită situaţiei geopolitice şi a rolului pe care îl poate juca. Conflictul cu ISIS, cu kurzii din Irak, relaţiile reci cu Rusia, cât şi cel mai important, stoparea emigranţilor, i-au dat speranţe preşedintelui turc de a negocia de pe poziţii euforice cu liderii europeni. Pe lângă suma de bani cerută pentru întreţinerea refugiaţilor (lucru firesc), Turcia a cerut accelerarea procedurilor de ridicare a vizelor cât şi reluarea negocierilor de aderare la U.E.

Stabilitatea internă este periclitată la maxim. Teama, panica au ajuns la cele mai alarmante cote. După 17 decembrie 2013, guvernul de teama „Statului Paralel”, a mutat, cu locurile de muncă, peste 40.000 de poliţişti, iar 400 au fost daţi afară; în jur de 2.000 de judecători şi procurori au fost mutaţi în tară cu locurile de muncă, iar 50 au fost daţi afară.

Aşa că majoritatea specialiştilor din poliţie sunt în închisoare sau au fost înlocuiţi, iar poliţiştii cu rang înalt care urmăresc PKK, ISIS sau DHKPC sunt schimbaţi. Sistemele de recunoaştere facială pentru camerele de supraveghere publică au fost oprite după scandalul de corupţie în care au fost incriminaţi cei din jurul preşedintelui Erdoğan.

Cu toate că poliţa turcă a fost în alertă de vineri seară, toate strazile de la Mecidiyekoy (piaţa din vecinătatea Taksim) au fost filtrate. Se înţelege că teroristul a trecut sau era în perimetru cu mult înaintea instaurării acestor măsuri de siguranţă.

Atacatorul, Mehmet Öztürk şi-a părăsit familia în anul 2013. Familia sa a făcut plângere la poliţie că nu îl găseşte. Rămâne un fapt că acest tânăr, (suspect ISIS) nu a putut fi găsit timp de 3 ani.

Gaziantep[1] este un oraş din Turcia aflat la graniţa cu Siria. Cu o populaţie de aproximativ 1.000.000 de locuitori reprezintă un important centru industrial, în special industria textilă, cât şi comercial, comerţul cu fistic. Este cunoscut ca oraşul unde a apărut celebrul desert baklava. Acum ceva vreme când am vizitat oraşul am rămas impresionat de arhitectura oraşului, cât şi de faptul că erau oameni care chiar dacă vorbeau arabă, turcă, kurdă, xxista comunicare şi toleranţă intre ei.

Familia atacantului locuieşte în Gaziantep. Se pare că acest oraş de la graniţa cu Siria s-a transformat în locul de întâlnire al teroriştilor. İn ultima perioada majoritatea teroriştilor au legătură cu Gaziantep: autorul atentatului din 5 iunie 2015 din Diyarbakır a fost prins în Gaziantep, autorul masacrului Suruç din 20 iulie, a staţionat ultima dată în Gaziantep. Cei doi atacatori din 10 octombrie din Gara Ankara soldat cu 102 morţi au plecat din Gaziantep spre Ankara, ziaristul Sirian Naji el Cafr a fost ucis în Gaziantep de militanţii ISIS.

Măsuri de siguranţă

Nu am putut înţelege de ce, pentru o luare de poziţie, o scrisoare în care mulţi profesori făceau apel la Pace, s-a ajuns la un proces în care cum spuneam în postul trecut 3 profesori au fost condamnaţi. Sedat Laciner[2], analist pentru securitate, fost rector al Universităţii Çanakkale Onsekiz Mart University (Universitatea Çanakkale 18 martie) acuzat şi el de participare la stat paralel, demis din acelaşi motiv explică într-un interviu unde nu funcţionează sistemul de recunoaştere facială şi rolul acestuia în prevenirea acestor atentate capcană.

Tot în această perioadă în Turcia s-a amânat cel mai aşteptat meci de către microbiştii turci, Feberbahce – Galatasaray. Cantonamentul naţionalei de fotbal a fost la rândul său amânat, tot din motive de securitate. Tot ieri a existat o alarmă, din fericire doar o alarmă, în parcarea celui mai mare aeroport al ţării, Atatürk[3]. Tot Aseară, trenul de viteză ce efectua o cursă pe ruta Ankara – Istanbul a fost oprit în Izmit, tot din acest motiv[4].

În urma acestor atentate rămâne întrebarea de ce autorităţile turce nu au luat în seamă avertismentele venite de la ambasada germană şi cea americană. Ambasadorul german a făcut apel la proprii cetăţeni de a rămâne în case şi a închis şcolile germane din Ankara şi Istanbul. Tot pe site-ul ambasadei SUA a apărut un anunţ către cetăţenii săi de a evite locurile aglomerate si nu numai.

Sper ca autorităţile turce să găsească soluţia opririi acestor atentate capcană. Se pare că aceşti terorişti îşi ating scopul şi anume de a face din Turcia o ţară nefrecventabilă, o ţară nesigură, o ţară de evitat. Păcat.

[1] http://www.haberler.com/canli-bomba-mehmet-ozturk-un-babasi-ve-kardesi-8279018-haberi/

[2] https://www.yarinabakis.com/2016/03/20/saldirilar-goz-gore-gore-geliyor/

[3] http://www.turkiyegazetesi.com.tr/gundem/355278.aspx

[4] http://www.internethaber.com/yuksek-hizli-tren-izmitte-durduruldu-ve-bosaltildi-video-galerisi-1576913.htm