Într-un interviu acordat marţi seara unui editorialist al cotidianului american şi publicat miercuri, democratul îşi confirmă astfel poziţia exprimată înainte de alegerile prezidenţiale de la 3 noiembrie.

În septembrie, el scria într-un editorial că, dacă Teheranul revine la o ”respectare strictă” a limitelor impuse programului său nuclear prin acordul internaţional nuclear din 2015, Statele Unite vor reveni la rândul lor în acord, ca ”punct de plecare” al unor negocieri ”ulterioare”.

”Ar fi dificil, dar, da”, a răspuns Joe Biden, întrebat de jurnalist dacă aceasta este în continuare poziţia sa.

”Cel mai bun mod de a obţine o anumită stabilitate în regiune” este abordarea ”programului nuclear” al Teheranului, apreciază el.

Dacă Iranul s-ar dota cu bomba atomică, acest lucru ar lansa o cursă a înarmării nucleare în Orientul Mijlociu, iar ”ăsta este ultimul nenorocit de lucru de care am avea nevoie în această parte a lumii”, a insistat viitorul preşedinte american.

Revenirea în cadrul acordului ar însemna o ridicare a sancţiunilor economice impuse de către Donald Trump după ce a ieşit din pact în 2018.

Ca represalii faţă de aceste sanţciuni, Republica islamică s-a retras treptat din angajamente nucleare pe care şi le-a asumat.

Numai după revenirea Washingtonului şi a Teheranului în cadrul prevederilor acordului, ”în consultare cu aliaţii şi partenerii noştri, vom angaja negocieri şi acorduri în vederea înăspririi şi prelungirii restricţiilor nucleare impuse Iranului şi în vederea abordării programului iranian al rachetelor”, a precizat Joe Biden.

Potrivit NYT, noua administraţie va căuta, prin aceste negocieri, să prelungească perioada restricţiilor impuse producţiei iraniene de materiale de fisiune - care pot fi folosite în vederea producerii bombei atomice - şi abia apoi să abordeze problema activităţilor Teheranului şi ale grupărilor sale aliate în Liban, Irak, Siria şi Yemen.

NYT scrie că preşedintelui ales i-ar plăcea să extindă aceste negocieri în afara ţărilor semnatare ale Acorduluide la Viena din 2015 (Statele Unite, China, Rusia, Fraţa, Germania, Regatul Unit şi Iranul), inclusiv la vecini şi rivali ai Teheranului precum Arabia Saudită şi Emiratele Arabe Unite (EAU).