Joi seară vom afla dacă va continua ameninţarea migraţiei ilegale înspre Europa

Interes enorm în jurul anunţului făcut în urmă cu câteva ore: ambele cancelarii prezidenţiale, rusă şi turcă, au confirmat că joi, la Moscova, va avea loc întâlnirea la nivel înalt Erdogan-Putin.

Ca întotdeauna în asemenea cazuri, interesele geo-politice sunt într-atât de mari, încât pot înlocui relativ uşor (fie prin atenuare, fie prin scoatere din ecuaţie) sursele conflictuale, altfel absolut reale şi chiar dramatice, cum sunt cele care animă realitatea din aceste zile de la Idlib şi care păreau nu numai că înveninează profund relaţiile în triunghiul Rusia-Turcia-Siria, ci chiar, spre satisfacţia unora, să provoace un război deschis ruso-turc.

Era greu de crezut că s-ar putea merge atât de departe şi, mai ales, că puterile cu apetit global care reuşiseră să disloce prezenţa americană din Siria nu avuseseră prudenţa minimală să imagineze mecanisme de apărare pentru a face faţă unei încercări de virusare externă a procesului de la Soci, mai ales că rezultatele sale ar putea fi extinse de acum înainte pe un areal cu mult mai mare. Un spaţiu în care mulţi s-ar putea să-şi dorească, cât mai rapid posibil, o „soluţie afgană“ care, cel puţin în acest moment, ar fi o solulţie acceptabilă pentru o parte considerabilă a populaţiei irakiene. Soluţie, în anumite condiţii deloc imposibile, extensibilă în Libia şi, de ce nu, în întregul Maghreb. La două zile după semnarea de către americani a acordului cu talibanii, vine această reuniune de la Moscova dătătoare de speranţe şi purtătoare a unui simbolism extrem de clar: jocul este deschis şi va respecta regula stabilită în ultima perioadă, adică va avea un curs stabilit de puterile constituite ca Puteri Garante în Orientul Apropiat, adică Rusia şi Turcia.

Nu este absolut sigur că şi de această dată Erdogan şi Putin vor avea din nou puterea de a decide dar, cel puţin, lucrurile par să se precipite în acest sens.

“Voi merge joi la Moscova pentru a discuta dezvoltările din teren din Siria. Sper ca Putin va lua măsurile necesare, cum ar fi o încetare a focului, şi că vom găsi o soluţie acestei probleme”- a spus azi Erdogan în cadrul unui discurs televizat. De partea cealaltă, netulburaţi şi în spiritul prieteniei demne de un adevărat spirit internaţionalist, de la Kremlin, în cadrul unei conferinţe de presă telefonice, Dimitri Peskov, purtătorul de cuvânt al lui Putin, a spus că “ne păstrăm angajamentul nostru faţă de acordurile de la Soci, ne exprimăm în favoarea integrităţii Siriei, susţinem lupta împotriva teroriştilor...şi, evident, acordăm o mare importanţă cooperării cu partenerii noştri turci. Desigur că va fi o întâlnire dificilă, dar şefii de stat confirmă voinţa lor de a regla situaţia de la Idlib”.

Miza aparentă a jocurilor este situaţia de la Idlib care, din punct de vedere strict militar, cunoaşte o dezvoltare explozivă pe măsură ce trupele turce au lansat o puternică ofensivă în cadrul Operaţiunii “Scutul de primăvară” şi provocând pierderi importante trupelor siriene.

Dar mai este a doua miză, geo-strategică, infinit mai sensibilă şi mai valoroasă decât înfruntarea locală între forţele turce şi siriene. De altfel, ca să fie clare lucrurile, Erdogan, azi, după ce a vorbit de vizita la Moscova, a trecut direct la tema-cheia: migraţia ilegală. Şi a dat o serie de informaţii-bombă care potenţează la adevărata sa valoare reuniunea de la Moscova.

A început prin a spune că oficialii europeni i-au propus să fie de acord cu o reuniune la nivel înalt: un summit cu patru sau cinci ţări) şi că, în acestă seară, îl va primi pe prim-ministrul bulgar Borisov şi va avea o discuţie telefonică cu Angela Merkel. Dar a mai spus şi că “de când am deschis frontierele (vinery n .n) numărul celor care se îndreaptă înspre Europa a ajuns la sute de mii. Curând, acest număr va fi exprimat în milioane”.

Nimeni, cel puţin în Europa politică, nu mai e interesat de continuarea unui conflict în Idlib. Nimeni nu vrea să deconteze preţul unei crize uriaşe a migranţilor (numai din Turcia pot pleca cel puţin 4 milioane de persoane) combinate cu efectele celei deja în curs de defăşurare, cea a coronavirusului. Din cauza asta se va negocia cu Rusia şi cu Turcia în termenii lor (sau îndestul de aproape de asta) astfel încât să se ajungă la un acord de încetare a focului şi la o soluţie de compromis în legătură cu valul de migranţi. Nu numai cei 4 milioane aflaţi în taberele de refugiaţi din Turica, ci şi milionul de persoane care au fugit din zona Idlib şi sunt acum masaţi la frontiera cu Turcia.

Complicată poziţie de negocieri pentru Europa, relativ relaxată pentru Turcia şi extrem de convenabilă pentru Rusia care ştiu că, în orice situaţie, după plecare trupelor americane şi aliate din Afganistan, următorul front de presiune, exact în aceiaşi termeni, se va deschide în Irak unde se intensifică presiunea asupra trupelor americane. Presiune care, corelată cu cea a Hezbollahului din Liban, poate să inflameze partea aceea de Orient Apropiat. Iar europenii ştiu că, din această cauză, ar putea urma noi şi noi valuri de refugiaţi.

În fine, europenii au o certitudine absolută: nu sunt nici acum pregătiţi pentru a face faţă unui exod de mari proporţii, nu dispun de structurile şi legislaţia necesară, iar abordările politicienilor sunt antagonice, populiste şi superficiale. În plus - şi aceasta este mare primejdie – populaţiile locale (vedeţi ce se petrece acum în Grecia, în insule şi în zonele de frontieră terestră) sunt de-a dreptul isterizate de perspectiva că, iarăşi, pe timp îndelungat, întreaga agendă naţională va fi blocată de problema migraţiei ilegale.

Iată de ce, din nou, Putin şi Erdogan au ajuns să scrie şi apoi să rezolve agenda de priorităţi de supravieţuire a Europei. Să vedem dacă vor binevoi s-o facă şi joi.