Libia: Cine sunt eroii şi liderii rebelilor

Forţele occidentale, cărora li se alătură şi România, intervin în Libia pentru a împiedica armata lui Gaddafi să reprime mişcarea de rebeliune împotriva regimului. Dar de unde au răsărit rebelii?

Scânteia care a declanşat revolta libiană a fost arestarea unui avocat din Benghazi, cunoscut ca apărător al victimelor regimului Gaddafi. Actualii conducători ai rebelilor sunt însă foşti miniştri ai dictatorului libian.

Fathi Tirbil, devenit unul dintre eroii revoluţiei libiene, a fost ridicat de la domiciliu de forţele de securitate libiene cu doar două zile înainte de data aleasă pentru declanşarea unor proteste similare cu cele din Tunisia şi Egipt.

Avocatul de 38 de ani era cunoscut ca membru al unei echipe de şase avocaţi, care duce de ani de zile o bătălie juridică pentru apărarea familiilor dispăruţilor de la Abu Salim, închisoarea din Tripoli unde la 29 iunie 1996 peste 1270 de deţinuţi au fost împuşcaţi de soldaţi. Autorii masacrului n-au fost pedepsiţi niciodată iar corpurile victimelor n-au fost lăsate familiilor.

“Poporul s-a revoltat din cauza nedreptăţii şi oprimării la care a fost supus atât de multă vreme. În eliberarea deţinuţilor, inclusiv a mea, mişcarea rebelă şi-a găsit o cauză şi o justificare”, a explicat Fathi Tirbil pentru „Le Monde”. El a ales să combată arbitrarul regimului „capabil să reţină pe oricine indiferent de opinia sa” prin „drept, ca singur mod de a face faţă regimului”.

Chiar dacă i-au fost îngreunate studiile, fiind arestat de mai multe ori înainte de examene, el nu s-a lăsat intimidat şi a continuat să strângă documente şi să convingă alte familii victime ale regimului să depună recursuri şi să-şi ceară drepturile în justiţie.

Singurul mod de protecţie, care a funcţionat şi la arestarea sa din 15 februarie, a fost informarea unui număr mare de cunoscuţi care să răspândească vestea reţinerii sale. Ca urmare, o mulţime de oameni s-au adunat în faţa secţiei de poliţie, unde Tirbil era anchetat chiar de şeful serviciilor secrete libiene, Abdallah Senussi, unul dintre responsabilii masacrului de la Abu Salim. La presiunea străzii, avocatul a fost eliberat, iar a doua zi insurecţia izbucnea în oraşele Tobruk şi Al-Bayda. Trimisul special al ziarului „Le Monde” în Libia observă că în aproape toate oraşele cucerite de rebeli au fost afişate portretele dispăruţilor din închisoarea Abu Salim, ceea ce indică factorul catalizator al masacrului în declanşarea rebeliunii libiene.

Noua putere interimară

Dincolo de eroii „din mulţime”, tabăra rebelilor din Libia este condusă de Consiliul Naţional Interimar, un organism care se vrea interlocutorul oficial al SUA, al Franţei şi al comunităţii internaţionale.

Dar semnalele din partea Occidentului sunt contradictorii. Secretarul de stat american Hillary Clinton a avut o întâlnire cu uşile închise  cu liderul Consiliului Naţional Interimar, Mahmud Jibril într-un hotel de lux la Paris, dar n-a făcut nicio declaraţie după întâlnire şi nu s-a lăsat fotografiată cu liderul rebel. Preşedintele Nicolas Sarkozy în schimb i-a primit pe emisarii rebelilor foarte cordial la Elysee ca pe nişte omologi.

Majoritatea conducătorilor noii puteri provizorii sunt foşti miniştri ai lui Gaddafi, ceea ce ar putea explica reticenţa unor occidentali de a-i angaja direct. Mahmud Jebril a fost implicat în reforme înainte de izbucnirea revoltelor. Ali Aziz al-Eisawi, fost ambasador al Libiei în India, a fost printre primii diplomaţi care au demisionat după declanşarea crizei.

O altă figură-cheie este Omar Hariri, care coordonează acum consiliul militar, dedicat problemelor de securitate, aflat în subordinea Consiliului Naţional Interimar. El a fost implicat în lovitura de stat din 1969 care l-a adus pe Gaddafi la putere, dar mai târziu a fost întemniţat. Un alt aliat şi apropiat al lui Muammar Gaddafi, generalul Abdul Fatah Younis, fost ministru de Interne se regăseşte acum tot în tabăra rebelilor. După ce şi-a dat demisia din funcţia de ministru de Interne, Younis a folosit calitatea sa de şef al forţelor speciale pentru a-i susţine pe luptătorii civili, scrie "Financial Times".