Lovite de al doilea val pandemic, Europa şi America apelează la strategia zonelor roşii şi a carantinelor locale. Este aceasta viabilă?

Proteste New York foto arhivă

După ce mai multe ţări au impus carantine naţionale în cursul primului val pandemic din primăvară, în mai multe părţi ale lumii, inclusiv SUA se încearcă acum strategii mai ţintite care să oprească răspândirea virusului, numărul de cazuri zilnice fiind în creştere mai ales în Europa şi cele două Americi. Acestea vizează carantine sau măsuri mai drastice doar în aşa-numite „zone roşii”, dar este o strategie viabilă?

Dacă anumite ţări precum Israel, Republica Cehă au reimpus restricţii la nivel naţional, alte guverne speră ca introducerea unor carantine locale să funcţioneze de data asta alături de strategii aplicate anterior precum testarea, identificarea contacţilor şi alte măsuri, relatează ABC News.

În New York au fost carantinate puncte roşii de transmitere precum cartiere, şcoli şi afaceri locale pe o distanţă de doar câţiva kilometri pătraţi. Înainte de extinderea carantinei la nivelul întregii capitale, autorităţile spaniole au limitat deplasările locuitorilor doar din şi către anumite zone ale Madridului şi împrejurimi. La rândul lor, autorităţile italiene au închis puncte fierbinţi concentrate într-o singură clădire.

Conceptul de conţinere a zonelor roşii într-o epidemie nu este unul nou, dar este testat în condiţiile unor presiuni tot mai mari , autorităţile încercând să limiteze resuscitări ale epidemiei pe fondul unor economii slăbite deja de carantinele primului val, în timp ce populaţia suportă tot mai greu sau protestează faţă de noi restricţii şi unele comunităţi se plâng de discriminare.

Numărul de infecţii confirmate în toată lumea a depăşit 40 de milioane, potrivit datelor de luni ale Universităţii Johns Hopkins.

Unii oameni de ştiinţă sunt de părere că o abordare ţintită în măsura în care este bine proporţionată şi explicată public poate fi un răspuns adaptat activ într-un punct complex al desfăşurării pandemiei.

„Este pragmatic în aprecierea oboselii în urma restricţiilor, dar este strategic, permiţând mobilizarea unor resurse substanţiale unde este cel mai mare nevoie de ele”, spune Wafaa El-Sadr, care face parte din mai multe consilii ştiinţifice privind reacţia la epidemie în New York.

Alţi oameni de ştiinţă sunt însă mai prudenţi în evaluarea asupra eficienţei acestei strategii.

Benjamin Althouse, cercetător la Institutul pentru Modelare a Bolilor din statul Washington spune: „Dacă vrem cu adevărat să eradicăm COVID-19 dintr-o anumită zonă, avem nevoie de răspunsuri coordonate” pe arii cât mai întinse posibil.

Într-un studiu publicat online, care nu a fost revizuit ştiinţific de experţi independenţi, Althouse şi alţi cercetători au arătat că în contextul măsurilor inegale de control al pandemiei în SUA din această primăvară, unii oameni au străbătut distanţe mai mari decât în mod obişnuit călătorind pentru accesul la activităţi precum slujbele religioase, indicând astfel că au răspuns restricţiilor deplasându-se în zone mai puţin îngrădite.

Totuşi alegerea între închideri limitate şi restricţii mai cuprinzătoare este o „decizie foarte dificilă”, e de părere Althouse menţionând că ar fi provocare să trebuiască să cântărească între aceste opţiuni.

La începuturile epidemiei, ţările au încercat să stingă focarele din zonele fierbinţi - asta a făcut China în Wuhan, unde o carantină drastică a fost considerată cheia înfrânării transmiterii în cea mai populată naţiune din lume, şi Italia în nordul Lombardiei, ca după câteva săptămâni să extindă carantina la nivelul întregii ţări.

După primul vârf al epidemiei, oficialii au combătut reizbucnirile cu închiderea unor întregi oraşe de la Barcelona, în Spania la Melbourne, în Australia. Anglia a închis Leicester la sfârşitul lui iunie, interzicând vizitele la domiciliu. În următoarele două luni, rata infecţiilor a scăzut de la 135 de cazuri la 100.000 de locuitori la circa 25.

Susţinătorii acestei strategii au considerat aceste cifre dovezi ale funcţionării carantinelor localizate, în timp ce scepticii au argumentat că ratele transmiterii în Marea Britanie pe parcursul verii au fost scăzute oricum peste tot. Regatul Unit a înregistrat cele mia multe decese din Europa, peste 43.00., urmat de Italia şi Spania.

După noi creşteri ale infecţiilor şi deceselor zilnice, oamenii de ştiinţă au sfătuit guvernul să introducă o carantină naţională de două săptămâni. Guvernul britanic a optat însă luni pentru restricţii pe trei niveluri în funcţie de gradul de risc (Mediu, Ridicat, Foarte Ridicat).

„Ca principiu general, măsurile vizând unele grupuri specifice sau arii geografice sunt preferabile unor măsuri identice pentru toate lumea, întrucât acestea permit minimizarea efectelor inevitabile asupra economiei şi societăţii ale restricţiilor de distanţare socială”, a explicat Flavio Toxvaerd, specialist în epidemiologie economică la Universitatea Cambridge. 

Efectele nu sunt însă deloc unele minime pentru afacerile mici forţate să se închidă. Steven Goldstein, proprietarul unei magazin de pălării, cu o tradiţie de 72 de ani, a fost nevoit să-l închidă cu totul. Bencraft Hatters se află într-una din ariile vizate de restricţii din statul New York. Autorităţile statului speră că vor reuşi să evite o criză extinsă în statul cel mai afectat de pandemie din SUA, care a înregistrat peste 33.000 de morţi. Goldstein, care a contractat virusul la începutul pandemiei, înţelege raţionamentul economic din spatele impunerii unor măsuri locale în locul unei carantine la nivelul întregului oraş sau stat. Dar se întreabă dacă autorităţile pot cuprinde toate focarele şi este furios că restricţiile s-au abătut asupra magazinului său, în condiţiile în care el şi familia sa au respectat toate regulile.

„M-am achitat de partea mea, cum au făcut-o mulţi alţii, şi totuşi noi suntem cei forţaţi să închidă”, spune Goldstein, 53 de ani, care şi-a cheltuit economiile pentru a susţine afacerea în primul val pandemic.

În New York au fost desemnate zone roşii vizate de restricţii asupra lăcaşelor de cult (doar 10 oameni în interior), şcolile şi afacerile neesenţiale fiind închise. Acestea sunt adăpostite printre zone mici portocalii şi galbene în care restricţiile sunt mai uşoare.

Unii cercetători sunt de părere că oficialii trebuie să ia în considerare nu doar unde locuiesc oamenii, ci şi unde se deplasează. În New York, ieşirile de sub restricţii sunt la o staţie sau două distanţă de călătorie cu metroul.

„Există spaţiu de îmbunătăţire prin luarea în considerare a unor transmiteri comunitare mari în cartiere”, spun  John Birge, care conduce cercetări la Şcoala de Afaceri a Universităţii din Chicago. Alături de alţi cercetători, el studiază modelări ale restricţiilor localizate în New York în vederea unei strategii care să minimizeze riscul infectării, limitând totodată impactul asupra economiei.

Măsurile localizate strategice au fost criticate pentru selectivitatea lor care discriminează anumite comunităţi.

În Brooklyn, evreii ultraortodocşi s-au plâns că sunt luaţi în vizor şi comunităţile lor arătate cu degetul. În Madrid, rezidenţii clasei muncitoare din zone unde au fost impuse restricţii de deplasare denunţă faptul că autorităţile îi stigmatizează pe cei săraci. La Marsilia, în Franţa, proprietarii de baruri spun că oraşul a fost vizat în mod nedrept de cele mai aspre măsuri din ţară. De sâmbăta trecută, Franţa a decis să impună carantină nocturnă în nouă mari oraşe, inclusiv la Paris şi împrejurimi.