Lumea post-Pax Americana. În ce condiţii pot talibanii să fie recunoscuţi drept băieţi buni şi frecventabili?

Deja întrebarea se pune foarte serios deoarece, după cum ştiţi, duşmanul duşmanului nostru ne este cel mai bun prieten. Desigur, pe timpul cât se dovedeşte util, machiaverlâcul a fost verificat ca funcţional. Pe cât timp?

Asta se pare că nu mai contează deoarece europenii au ajuns la aceeaşi concluzie cu americanii: trebuie să colaboreze cu talibanii pentru a avea o micuţă şansă de a lupta în continuare împotriva Al Qaeda şi ISIS, ameninţările care reapar puternic şi violent după două decenii de război nereuşit împotriva terorii. 

ISIS-K este doar una dintre organizaţiile teroriste din Afganistan, sunt semne că în zilele şi săptămânile viitoare se vor activa şi altele care se regrupează masiv pentru a trece, când va suna chemarea, în Irak, pentru finalizarea victoriei definitive împotriva cotropitorilor occidentali. Deocamdată însă au de lucru cu talibanii care încearcă să constituie în orele şi zilele care urmează un guvern cât se poate de inclusiv, pentru a calma revendicările triburilor, dar şi ale reprezentanţilor celor mai radicali dintre molahi care au printre ei chiar şi o entitate ancorată în ISIS. Vor reuşi oare? 

Iar adversarii lor de până acum, americani şi europeni, au o sarcină la fel de dificilă deoarece, cu toate precauţiile posibile, vor trebui să anunţe că realitatea îi obligă să colaboreze îndeaproape cu talibanii, oricât de şocant ar putea să pară acest lucru celor care cred în continuarea că singura soluţie admisibilă ar fi fost lansarea unei bombe nucleare peste Afganistan. Aşa ceva fiind imposibil, chiar pentru americani, atunci ce arme au mai rămas la dispoziţia Occidentului şi care să-i permită să-şi păstreze demnitatea oarecum tare ciufulită? 

Prima indicaţie a fost dată de Josep Borrell, şeful diplomaţiei europene, care, cu două săptămâni în urmă declarase spre surpriza şi oroarea multora: "Talibanii au câştigat războiul, trebuie să dialogăm cu ei...vreau să spun că trebuie să dialogăm pe toate problemele, fie şi numai pentru a încerca să protejăm fetele şi femeile din Afganistan. Chiar şi doar pentru asta, tot va trebui să vorbim cu ei...Trebuie să intrăm în contact cu autorităţile de la Kabul, oricare ar fi ele...pentru a începe cât mai curând un dialog pentru a evita o potenţială catastrofă umanitară şi migratorie".  

Dar americanii ce vor zice de asta? Păi ce zice foarte limpede şeful US Central Command (CENTCOM), generalul Frank McKenzie, care afirmă că, în acest moment, SUA şi talibanii au un "obiectiv comun": "Avem un scop comun... şi a fost folositor să lucrăm cu ei. Atâta timp cât ne aliniem pe acelaşi scop, a fost foarte folositor să lucrăm cu ei. Ne-au scutit de câteva probleme de securitate... ne-am folosit de talibani pentru a ne proteja cât mai mult posibil".  A mai adăugat că talibanii au format "un cordon de securitate exterior" pentru forţele americane, generalul afirmând că forţele talibanilor au închis atâtea drumuri câte au solicitat americanii, astfel extinzând perimetrul zonei pentru checkpoint. Realitate pusă în evidenţă şi de un raport al celor de la Bloomberg, comentariul lor fiind că, "după ce au luptat ca adversari timp de 20 de ani, SUA şi Talibanii îşi văd interesele coordonate împotriva unui inamic comun". Dar notează şi că "pentru SUA, modul în care Talinanii se comportă faţă de femei şi faţă de opozanţii politici a făcut să apară chemării la izolare diplomatică şi boicot financiar... dar, la rândul lor, şi talibanii se confruntă cu o dilemă: cooperarea cu SUA pentru a lupta împotriva Statului Islamic ar putea provoca o mişcare de revoltă în rândul propriilor militanţi".  

Lupta promisă acum două decenii şi care urma, prin efortul comun al SUA şi trupelor NATO, să eradicheze primejdia terorismului islamic care ameninţa pe mai departe SUA şi Europa a eşuat şi riscă să creeze un nou front masiv nu numai în Afganistan, ci şi în Irak. Vor fi talibanii noii aliaţi ai SUA, acum că tot au pus mâna pe arsenalul american capturat fără luptă şi care ar putea fi de mare folos în misiuni împotriva ISIS? Ce vor zice molahii de această perspectivă inovatoare care, într-un anumit fel, ar fi o revanşă istorică, măcar pentru cei de la CIA dacă generalii armatei au falimentat atât de spectaculos? 

Să vedem cât de siguri sunt acum americanii pe puterea lor de a coordona un safe-exit din Irak unde lucrurile s-ar putea complica extrem de tare. Dar, între timp, se intensifică discuţia anunţată ca prioritate de europeni: cum, în ce condiţii, cât de oficial, vom discuta cu talibanii? Cel puţin în principiu, Administraţia Trump a dat primul semnal când a acceptat să discute şi să semneze apoi documente cu talibanii, în vara anului trecut, pe vremea când figurau pe listele CIA şi ale Departamentului de Stat drept grup terorist, oferindu-le necesara legitimitate internaţională. Dar, zicea Boris Johnson, "nu vrem ca cineva să-i recunoască pe talibani... vrem o poziţie unitară, în cazul în care vom putea ajunge la aşa ceva, în aşa fel încât să facem tot ce este posibil pentru a preveni ca Afganistanul să revină în situaţia de a alimenta un grup terorist".  

Dar va fi suficientă o presiune internaţională obţinută prin ameninţarea că, eventual, nu va exista o recunoaştere diplomatică din partea Occidentului pentru ce va fi noul guvern de la Kabul? În orice caz, NU, scria pentru Centrul European de analiză Politică Kurt Volker, fostul ambasador american la NATO: "...influenţa occidentalilor asupra talibanilor este foarte limitată...este o caracteristică a ideologiei talibanilor de a respinge modernismul şi comunitatea internaţională şi reputaţia pe care şi-au câştigat-o de a fi obligat SUA să părăsească Afganistanul este de departe cu mult mai importantă decât bugetul ajutoarelor...Iar acum s-ar putea ca SUA să se simtă mai izolate după ce şi-au câştigat reputaţia de a-şi fi abandonat misiunea, prietenii şi aliaţii". 

Drept care, pentru a preveni efectul haosului din Afganistan, miniştrii de Interne şi Justiţie din UE vor adopta mâine primul document din seria care, la un moment dat, după ce vor intra în zilele următoare şi miniştrii europeni de Externe şi ai Apărării (formatul Gymnich), va duce la formularea noii politici de urgenţă pentru prevenirea valului de migranţi care se anunţă. Veţi vedea că, în documentul care va fi adoptat mâine la Bruxelles, cum se spune în schiţa de comunicat final care circulă acum prin oraş, "pe baza lecţiilor învăţate, UE şi Statele Membre sunt decise să acţioneze împreună pentru a preveni reapariţia unei migraţii necontrolate şi masive ca în trecut, pregătind un răspuns coordonat". Deocamdată, alte amănunte nu se vor da, tocmai pentru că se aşteaptă să se vadă numărul statelor care se vor oferi să accepte repartiţia de migranţi (România a anunţat că va pune la dispoziţie în jur de 2700 de locuri) şi cele care se vor opune. Noutatea este că în document se va specifica şi un palier financiar cu scop preventiv destinat unor zone de primire a refugiaţilor în statele vecine Afganistanului: "UE ar trebui să întărească şi sprijinul ţărilor aflate în imediata vecinătate a Afganistanului pentru a permite ca cei care au nevoie să primească protecţia necesară în primul rând în această regiune". 

Rămâne să fie convinşi şi afganii, dar, mai ales, statele din jur să primească bani (asemeni Turciei odinioară, în niciun caz acum) pentru a găzdui sute şi sute de mii de afgani, poate milioane dacă situaţia se deteriorează. Cheia s-ar afla în acest caz la talibanii cu care s-ar putea ca Josep Borrell să fi avut dreptate că sunt necesarii parteneri de dialog.  

Pentru o zi, pentru a săptămână, pentru un an?