Lupta pentru pământ din Paraguay

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Paraguay este o ţară din America de sud cu o populaţie de 6.8 milioane de cetăţeni. Pe lângă spaniolă, Guaraní este limba vorbită de mare parte din populaţia de orgine indigenă, fiind recunoscută ca limbă oficială în 1992. Ţara are o suprafaţă de 406.752 km2 şi mare parte din teritoriul său aparţine unui număr foarte restrăns de cetăţeni, în ciuda unei reforme agrare instituită începând cu 2001.

”Paraguay este o insulă înconjurată din toate părţile de pământ” spunea unul din marii romancieri ai ţării, Augusto Roa Bastos.

Comunităţile indigene

În Paraguay trăiesc 117.150 de indigeni (conform recensământului din 2012), 75% dintre ei în condiţii de extremă sărăcie conform Institutul Paraguayan al Indigenilor (INDI), creat în 1981. Există 19 populaţii indigene (cea mai numeroasă fiind cea Mba Guarani) care se sub-împart în 5 grupuri lingvistice (Guarani, Maskoi, Mataco, Zamuco, şi Guaicuru). Aceştia trăiau în majoritaea lor în zone rurale, dar ca urmare a extinderii monoculturii de soia (80% din teritoriul cultivabil) şi a marilor ferme,  au fost expulzaţi de pe propriile proprietăţi şi au trebuit să meargă către zonele urbane rămânând într-o situaţie de precaritate.

Paraguay este al şaselea producător mondial de soia şi al patrulea exportator conform unui raport Oxfam din 2013. Cei care trebuie să-şi părăsească terenurile, merg către oraşe şi mai ales către capitala Asuncion. Astfel, câteva sute de copii ai străzii au această poveste şi de exemplu, comunitatea din Cerro Poty de lângă Asuncion este ocupată de Guarani veniţi din vest.

2,5% din populaţie deţine 85% din pământ

În Paraguay, 2.5% din populaţie deţine 85% din pământ (conform Oxfam), situaţie exacerbată de regimului dictatorial al lui Alfredo Stroessner (1954-1989) care a acordat proprietăţi apropiaţilor săi pentru a-şi asigura prin intermediul acestora susţinerea ţăranilor. Raportul Comisiei de Adevăr şi Justiţie (2008) menţionează că 8 milioane de hectare au fost distribuite în perioada 1954-2003, 64% din acestea fiind obţinute în mod ilegal.

Mai mult, conform ultimului recensământ naţional agricol, 77% din pământul fertil din ţară este controlat de doar 1% din proprietarii de pământ, în timp ce micii fermieri adică 40% din populaţie deţin doar 5% din terenul agricol. În plus, 19% din pământ (şi 32% din terenul cultivabil) este deţinut de străini.

 Cazul cel mai cunoscut de proprietar de pământ din Paraguay este cel al lui Tranquilo Fevero sau ”Regele soia”  cum mai este numit. Tranquilo Fevero este un brasiguayo adică unul din oamenii de afaceri brazilieni care s-au mutat în Paraguay în anii 1970 pentru a face afaceri mai ales în domeniul soia, profitând de strategia stronistă. Din cele 40 de milioane de hectare din Paraguay, el deţine 1 milion, dedicate cultivării de soia. În 2011, Fevero a fost implicat într-un scandal după ce în Nacunday a fost ocupată una din proprietăţile sale de 400.000 de hectare.

De administrarea proprietăţilor s-au ocupat Institutul de Reformă Agrară şi după aceea Institutul de Bunăstare Rurală, transformat din 2004 în Institutul Naţional de Dezvoltare Rurală şi a Pământului (INDERT). Acesta coordonează punerea în practică a prevederilor constituţionale (1992) care garantează dreptul la proprietate şi recunosc reforma agrară, precum şi prevederile legii nr. 1863 (2001) care stabileşte statutul agrar şi garantează şi stimulează proprietatea rurală. Ritmul este însă extrem de lent.

Curuguaty (2012)

Masacrul de la Curuguaty din 15 iunie 2012 care a făcut 17 victime (11 ţărani şi 6 poliţişti) şi care a condus la suspendarea preşedintelui Fernando Lugo (2008-12) este cel mai cunoscut şi dramatic eveniment legat de lupta pentru dreptul la pământ.

50 de ţărani carperos (de la carpa care înseamnă cort) ocupau terenul care, spunea omul de afaceri Blas Riquelme, îi aparţinea de drept, deşi aceştia afirmau că aparţine statului. Peste 300 de forţe de poliţie, forţe speciale, elicoptere au fost aduse pentru a elibera zona. Investigaţia ulterioară a faptelor a arătat neclarităţile din intervenţia statului şi maniera arbitrară în care au fost ucişi o parte din protestatari şi arestaţi şi închişi alţii.

Aşa cum arată investigaţia jurnalistică ”Desmontando Curuaguaty” realizată de ziarul Ultima hora în 2015, terenul fermei aparţinea de drept statului. În urma Războiului Triplei Alianţe (1865-1870), unul din cele 2 mari războaie experimentate de Paraguay, vaste teritorii au fost acordate unor companii printre care La Industrial Paraguay S.A. care, în 1967 ceda, în schimbul unor datorii, terenurile sale statului. Un politician şi om de afaceri, Blas Riquelme prelua 50.000 de hectare pentru firma Campos Morombi S.A. În 2004, acestea erau date INDERT pentru reforma agrară, dar Riquelme înainta o cerere pentru uzucapiune pentru 1.748 de hectare în valoare de 4 milioane de dolari; în 2005 un tribunal din Curuguaty i le acorda, dar decizia era anulată la Camera de apel în 2010, iar numele Morombi dispărea din registrul civil.

Victimă colaterală a conflictului din Curuguaty a fost preşedintele Fernando Lugo (2008-12) demis foarte rapid de Congres în ceea ce a fost considerată o lovitură de stat, fiind acuzat în mod direct de dezastrul din iunie 2012. Acesta, un fost episcop a fost primul preşedinte al ţării care nu reprezenta partidul hegemonic, Partidul Colorado (Asociacion Nacional Republicana - Partido Colorado) care a guvernat între 1947 şi 2008 şi din nou începând cu 2013. Lugo a condus o alianţă de stânga destul de contradictorie, fiind un apropiat al preşedintelui Chavez.

 Organizaţiile de luptă pentru drepturile celor fără pământ

Organizaţia de Luptă pentru Pământ (OLT) este una din organizaţiile care luptă pentru drepturile ţăranilor fără pământ (”sintierra”). Organizaţia ocupă proprietăţi private dar obţinute în mod preferenţial din partea statului şi cere redistribuirea acestora către cei fără de pământ. O altă astfel de organizaţie este Liga Naţională a Carperos (cei care trăiesc în corturi pentru că nu au case).

Cel mai recent caz de ocupare a unei ferme, de către ţărani este cel al Fermei Pindo din nordul ţării, deţinută de firma Perfecta S.A. care aparţine omului de afaceri Enrique Bendilin care şi-ar fi arogat-o ilegal conform OLT în timpul dictaturii Stroessner, în 1969. Pindo ar fi un exemplu de ”tierra malhabida” termen care desemnează în Paraguay proprietăţile obţinute prin proceduri ilegale.

Pe lîngă aceste organizaţii ale ţăranilor, în Paraguay o altă ameninţare la adresa statului şi a fermierilor este reprezentată de EPP (Ejercito Popular Paraguayo), gherilă de dată recentă (creată la sfârşitul anilor 1990 şi formal în 2008!) şi care a răpit în luna februarie 2 fermieri de orgine germană.

Vă aştept şi marţea viitoare cu un alt articol despre America latină!

Între timp, puteţi urmări alte ştiri latino-americane pe pagina mea de Facebook, Observator America latină.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite