Mercenar de profesie în Armata Siriană Liberă: „Mi-au oferit atât de mulţi bani de parcă aş lucra pentru mafie”

Mai mereu singur, cu gândurile sale, îşi aşteaptă răbdător victimele. Stă cu degetul fixat pe trăgaci şi urmăreşte atent tot ce se întâmplă în raza sa de acţiune. Pentru toţi cunoscuţii săi el este mort. Doar familia sa ştie, însă, că trăieşte şi luptă împotriva regimului dictatorial al preşedintelui sirian Bashar al-Assad.

Lunetistul, aşa cum îl cunosc tovarăşii lui de arme, este băiat tânăr, de doar 21 de ani, care a lăsat în urmă visul său de a deveni boxer şi a devenit unul dintre cei mai bine remuneraţi sirieni la ora actuală. „Mi-au oferit atât de mulţi bani de parcă aş lucra pentru mafie”, mărturiseşte tânărul unui jurnalist de la revista „Time”.

Lunetiştii rebeli, mai ales cei profesionişti, sunt la mare căutare în Siria. „Unii mi-au oferit bani, alţii mi-au cerut să le spun cât de mult vreau. Unul mi-a spus că-mi va aduce părinţii, că-i va duce la adăpost, doar să lucrez pentru el. Nu mi se pare nimic onorabil în a lucra cu oameni care cred că mă pot vinde şi cumpăra”, a mai povestit lunetistul aflat sub protecţia anonimatului.

În urmă cu nouă luni, când a intrat în rândurile Armatei Siriene Libere, după ce a dezertat din armata lui Bashar, nu credea că va ajunge să omoare oameni. „Cred că sunt de nerecunoscut acum”, spune lunetistul care în acest răstimp a omorât 34 de oameni, inclusiv, crede el, şi pe prietenul lui din copilărie, Mohammed, care i-a fost „mai drag decât un frate”.

„Am fost la şcoală împreună. Am crescut împreună. Mama lui mi-era ca o mamă... Aşa de apropiaţi eram”, i-a mai povestit lunetistul jurnalistului de la „Time Magazine”. „I-am spus să dezerteze, dar el îmi spunea că încă e prea devreme. (...) Îi era teamă că familia lui va trece prin aceleaşi lucruri ca şi familia mea”, a continuat el, adăugând că rudele saler au fost interogate, hărţuite şi marginalizate de ceilalţi din jur. Singurul lucru care le-a salvat de la repercusiuni mai grave a fost numărul mare de militari sirieni care există în familia lui. Mai mult, autorităţile siriene nu îl consideră un dezertor, ci ştiu că el este mort.

Însă regretele legate de moartea prietenului său dispar repede, iar lunetistul spune că toate victimele sale au fost „shabiha”-  nume folosit pentru militarii aflaţi în serviciul preşedintelui al-Assad , care îi supun la chinuri groaznice pe cei care îndrăznesc să se manifeste împotriva regimului -.

Deşi spune că slujba este viaţa lui, lunetistul recunoaşte că este tot mai dezamăgit de lupta pe care o duc rebelii şi tot mai furios pe felul în care aceştia se comportă. „Acum e o luptă murdară. Mulţi dintre ei nu mai luptă ca să scape de Bashar, luptă ca să-şi facă un nume. Vreau să fie ca înainte, când luptam în numele poporului şi al lui Dumnezeu, nu pentru reputaţia unui comandant”, spune lunetistul.

Jurnalistul de la „Time” l-a însoţit pe rebelul de 21 de ani într-o „scurtă plimbare” printr-unul dintre cartierele din Azaz, un oraş din apropiere de Alep – cel mai mare oraş din Siria -. Ziaristul povesteşte cum rebelii se folosesc de găurile din pereţii locuinţelor abandonate pentru a-şi supraveghea adversarii. Victime sunt la tot pasul, atenţia jurnalistului fiind atrasă de cadavrul unui bărbat care este devorat de viermi într-o cameră cu un miros pestinenţial.

În toată tevatura, există zile în care lunetistul nu-şi foloseşte arma deloc. Stă singur în camere obscure şi urmăreşte mişcările adversarilor prin găurile făcute de gloanţe. Nu vrea să supravieţuiască revoltei siriene, însă doreşte să fie considerat un martir. „Mă simt bine doar în prima linie. Arma mea a devenit nu doar o parte a corpului meu, ci şi destinul meu. (...) Cei care nu-şi susţin poporul nu sunt sirieni, sunt trădători, iar trădătorii trebuie să moară”, mai spune tânărul care odată visa să devină boxer în Germania.