Mesajul preşedintelui afgan către Trump: „SUA nu au autoritatea să decidă, sunt doar un facilitator“. Chiar aşa?

Ashraf Ghani, preşedintele Afganistanului FOTO EPA-EFE

Asta ca să le fie clar americanilor în special (dar şi tuturor organizaţiilor politice internaţionale - ONU, NATO, UE - precum şi politicienilor de vază a planetei) că Acordul semnat ieri la Doha NU angajează guvernul considerat legitim al Afganistanului. Cum se poate aşa ceva?

Uşor şi pe bază de documente. Americanii au semnat nu unul ci DOUĂ documente cu un conţinut aproximativ egal, cu excepţia unui subiect-cheie, într-atât de important şi co valoare simbolică într-atât de mare încât poate schimba fundamental datele problemei.

Ca să ne lămurim despre ce vorbim, aveţi aici documentul semnat la Doha în prezenţa Secretarului de Stat Mike Pompeo, text intitulat Agreement for Bringing Peace to Afghanistan between the Islamic Emirate of Afghanistan which is not recognized by the United States as a state and is known as the Taliban and the United States of America

Al doilea document, semnat la Kabul în numele SUA de Secretarul Apărării Mark Esper se intulează Joint Declaration between the Islamic Republic of Afghanistan and the United States of America for Bringing Peace to Afghanistan şi îl puteţi găsi aici.

Din acest al doilea document lipseşte acest text din acordul semnat la Doha:

• The United States is committed to start immediately to work with all relevant sides on a plan to expeditiously release combat and political prisoners as a confidence building measure with the coordination and approval of all relevant sides. Up to five thousand (5,000) prisoners of the Islamic Emirate of Afghanistan which is not recognized by the United States as a state and is known as the Taliban and up to one thousand (1,000) prisoners of the other side will be released by March 10, 2020, the first day of intra-Afghan negotiations, which corresponds to Rajab 15, 1441 on the Hijri Lunar calendar and Hoot 20, 1398 on the Hijri Solar calendar. The relevant sides have the goal of releasing all the remaining prisoners over the course of the subsequent three months. The United States commits to completing this goal. The Islamic Emirate of Afghanistan which is not recognized by the United States as a state and is known as the Taliban commits that its released prisoners will be committed to the responsibilities mentioned in this agreement so that they will not pose a threat to the security of the United States and its allies.

Adică, pe scurt, angajamentul ca înainte de începerea aşa numitelor negocieri „intra-afgane“ asupra viitorului ţării programate să înceapă pe 10 martie, să aibă loc un schimb consistent de prizonieri, măsură centrală în orice plan de „construcţie a încrederii şi deblocarea situaţiilor de conflict“, de regulă condiţie prealabilă oricărei dezvoltări ulterioare. Pentru a vă da un exemplu, exact asta a fost precondiţia de îndeplinit în Faza 1 a procesului de pace iniţiat de participanţii la „formatul Normandia“ pentru a găsi o soluţie paşnică la conflictul din Ucraina.

Preşedintele afgan a spus, azi, că guvernul său nu a făcut niciun fel de angajament pentru a elibera 5000 de prizonieri talibani la schimb cu 1000 de prizonieri deţinuţi de forţele talibane. A mai adăugat că cererea de eliberare a prizonierilor talibani NU poate fi considerată nicidecum o precondiţie la începerea negocierilor intra-afgane şi că o asemenea problemă poate fi discutată doar ulterior, într-un alt stadiu al negocierilor. 

„Guvernul afganistanului nu şi-a luat vreun angajament de a elibera 5000 de talibani. Autoritatea de a elibera prizonierii aparţine Guvernului afgan şi nu Statelor Unite, americanii nu sunt decât facilitatori“ - a spus preşedintele afgan care a criticat acordul dintre SUA şi talibani, apreciind că „un acord semnat în spatele uşilor închise“ se confruntă cu serioase probleme de implementare. Să nu uităm că echipa reprezentând guvernul de la Kabul a fost ţinută complet în afara ciclului de negocieri de la Doha care a durat 18 luni. Şi, evident, nu a fost parte semnatară a primului document agreat în cadru solemn la Doha în prezenţa unor reprezentanţi de rang înalt a aproximativ 20 de ţări şi, evident, a lui Mike Pompeo, Secretarul de Stat al SUA.

Absolut neobişnuită situaţie şi care bagă pe toată lumea în ceaţă. Cine şi ce, din partea americană, a avut autoritatea să negocieze şi să semneze şi, în cazul de faţă, cât de relevantă politic este diferenţa de texte?

Nu este nicidecum vorba despre un paragraf lipsă, ci despre o omisiune care demonstrează existenţa unei divergenţe extrem de serioase asupra unei tematici care, cel puţin pentru guvernul american în acestă perioadă de maximă sensibilitate pre-electorală,  poate ridica întrebări asupra puterii, forţei şi credibilităţii SUA în a negocia un acord de pace fie şi cu un guvern care, trebuie să reamintim tuturor acest lucru, depinde integral de sprijinul de securitate oferit de SUA şi de trupele aliate şi ale Coaliţiei şi se bazează, de aproape două decenii, pe uriaşa şi constanta finanţare americană acoperind atât sectorul militar cât şi cel civil.

Perspectivele rezolvării „dilemei Afganistan“ s-au complicat deoarece nimeni nu ştie cum vor reacţiona talibanii, iniţial foarte siguri că poziţia celor de la Kabul va corespunde angajamentelor făcute la Doha. N-a fost să fie aşa, pesemne că al doilea document a fost semnat sub presiunea de a avea cu orice preţ şi pe cei din Guvernul de la Kabul susţinând majoritatea punctelor convenite la Doha.

Dar chestiunea prizonierilor de război este extrem de sensibilă în memoria americanilor încă amrcaţi de soarta, adeseori cumplită, a compatrioţilor lor prizonieri în lagărele nord-vietnameze şi ale căror trupuri au fost repatriate târziu, adeseori după decenii. Câte s-au mai putut identifica. Atunci care este, pe fond, explicaţia că americanii au admis diferenţa între cele două documente şi ce mesaj este transmis întregii lumi?

Poate, în definitiv, să fie doar reflexul profund al realităţii din teren, al acelui echilibru mortal care, de la o oră la altă, schimbă raporturile de forţe nu numai în interiorul Afganistanului ci şi dintre triburile locale şi prietenii, sprijinitorii sau duşmanii lor din afară.