Modelul bolivian: indigenism, coca, gaz şi politică

Telefericul din La Paz. Foto: Caterina Preda, 2013.

Evo Morales, actualul preşedinte al Boliviei, de origine Aymara se află la cel de-al treilea mandat şi este apreciat de peste 70% dintre cetăţeni. Reformele impuse de acesta au vizat în special creşterea drepturilor şi beneficiilor populaţiei care aparţine comunităţilor indigene.

Bolivia: un mozaic indigen

Bolivia este una din cele două ţări din America de sud fără ieşire la Oceanul Pacific sau la cel Atlantic. Pierderea accesului la Pacific este cea mai mare traumă naţională şi motivul pentru care chilienii, care au căştigat acea parte a teritoriului bolivian la sfârşitul secolului 19 nu sunt foarte apreciaţi de vecinii lor de la Nord.

Deşi pare mică în raport cu vecinii săi, Bolivia are o suprafaţă de peste 1 milion de km pătraţi, adică este de patru ori mai mare decât România. Populaţia Boliviei este redusă în raport cu teritoriul, doar 10 milioane de cetăţeni. Peste 50 % din populaţie este reprezentată de comunităţi indigene, în principal Quechua şi Aymara (în zona andină a ţării), dar şi alte peste 30 de mai mici comunităţi. Bolivia, sau mai bine zis Statul Plurinaţional al Boliviei are astfel 37 de limbi oficiale: Spaniola, Quechua, Aymara, Guarani şi alte 33 de limbi.

”Evismo” : coca, gaz şi autonomie

Născut în anul revoluţiei castriste, în 1959, Evo Morales este primul preşedinte de origine indigenă al Boliviei. El se află deja la cel de-al treilea mandat fiind ales în 2005, 2009 şi 2014.[1] Un detaliu important este că populaţia majoritară care are acum un preşedinte ales pentru prima dată a obţinut dreptul de vot de abia în 1982.[2]

Fost cocalero, adică cultivator de coca – consumată în spaţiul andin de secole, preşedintele Morales a devenit apoi sindicalist al cocaleros, fiind ales ca reprezentant al acestora în Congres în 1995. Prezenţa coca în Bolivia contemporană poate surprinde străinii, dar această plantă poate fi cumpărată din orice oraş bolivian (în timp ce în alte ţări este tolerată în zonele andine ca de exemplu în Argentina, pe restul teritoriului fiind interzisă vânzarea ei).

În La Paz se află de altfel un mic muzeu al coca care explică valenţele acestui consum, prezenţa sa în cultura locală, înaintea colonizării de către spanioli, pe timpul coloniei şi mai apoi în secolele 19-20. Unul din demersurile principale ale preşedenţiei lui Evo Morales a fost acela de a depenaliza consumul şi cultivarea plantei. În mod deloc nesurprinzător, de la alegerea lui Evo cultivarea coca şi pentru a produce cocaină a crescut la loc după eliminarea acestei situaţii prin politica foarte agresivă susţinută de administraţia Reagan în Peru şi Bolivia.

MAS, care în spaniolă înseamnă ”mai mult”, sunt iniţialele partidului oficial, Mişcarea Către Socialism. La guvernare, MAS condus de Evo Morales a propus printre reformele fundamentale, decretul din mai 2006 prin care s-au naţionalizat hidrocarburile (Bolivia deţine cele mai importante resurse de gaz natural după Venezuela) şi reforma agrară din aceeaşi lună care au crescut veniturile guvernului care a investit mai ales în proiecte sociale. Astfel, sărăcia a fost redusă într-o măsură importantă în Bolivia: de la 59.6% din populaţie în 2006 a fost redusă la doar 45% în 2011, în timp ce sărăcia extremă a fost redusă de la 36.7% în 2005 la 20% în 2011. Cu toate acestea, Bolivia rămâne o ţară foarte săracă în care ai adesea senzaţia de călătorie în timp, în secole trecute.

În fine, urmând modelul chavist din Venezuela, Morales a propus redesenarea sistemului politic prin întrunirea unei adunări constituante care a scris o nouă constituţie aprobată prin referendum în 2009. Noua constituţie sporeşte autonomia acordată comunităţilor indigene.

Telefericul lui Evo

Simbolul cel mai bun al incluziunii sociale a comunităţilor indigene este telefericul care traverseză La Paz. Aflată într-o vale la peste 3.200 de m altitudine, capitala administrativă şi politică (Sucre fiind în continuare capitala constituţională) este înconjurată pe culmile munţilor care o înconjoară de oraşul satelit El Alto care a început să se formeze în anii 80. Legătura dintre locul în care merg să muncească locuitorii cei mai săraci ai capitalei şi locul unde rezidau a fost scurtată în mod considerabil de inaugurarea telefericului în 2014: în doar 10/15 minute poţi coborî în La Paz. De altfel a locui în La Paz cere plamâni puternici, toate străzile te solicită la maxim fiind la 45/60 de grade, iar urcuşul te doboară la altitudinea considerabilă.

Vă aştept şi marţea viitoare pentru un nou articol despre America latină!

[1] Deşi constituţia aprobată prin referendum în 2009 permite doar două mandate, argumentul invocat de Morales pentru reprezentarea sa pentru un al 3lea mandat este asemănător cu cel al preşedintelui Ion Iliescu: dat fiind că primul mandat era conform precedentei constituţii, doar 1 mandat trebuia luat în considerare.

[2] Dreptul la vot a fost acordat prima dată în timpul revoluţiei boliviene (1952-64) de Mişcarea naţională revoluţionară dar a fost anulat de următoarele dictaturi militare.