Musulmani vs musulmani. Ideologia takfiri

ISIS a atacat o biserică din Kuweit, în care se rugau musulmani şiiţi FOTO via the independent

Îmi aduc aminte cu câtă naivitate se vorbea în urmă cu câţiva ani despre sfârşitul paradigmei terorismului internaţional, atunci când mulţi analişti luau în calcul apusul Al Qaeda. Dar, între timp a apărut Statul Islamic (S.I.), iar nici gruparea fondată cândva de Ossama bin Laden nu este destrămată în ciuda numeroaselor transformări suferite.

Dincolo de cele două grupări ce se luptă pentru câştigarea stindardului jihadismului internaţional se află altele care prosperă profitând de vidul de securitate din Levant,  Nordul Africii sau Africa Subsahariană. Terorismul de sorginte fundamentalist islamică nu a apus şi nu o va face până în momentul eradicării şi rezolvării propriilor cauze din care s-a născut.  Charlie Hebdo şi mai recentul atac din Franţa  acolo unde SI se pare că a încercat aruncarea în aer a unei uzine chimice sunt cele mai relevante exemple.

Aşa intitulatul stat islamic a revendicat în aceeaşi perioadă încă două atentate terorsite, unul produs în Kuweit, iar celălat în Tunisia, soldat cu moartea a cel puţin 34 de turişti occidentali după ce jihadiştii au deschis focul în apropierea hotelurilor Riu Imperial Marhaba şi Soviva.

„Cel puţin opt persoane au fost ucise şi mai multe au fost rănite într-un atac terorist cu bombă ce a avut loc la  moscheea şiită Imam Sadiq, din capitala Kuwait City” nota mai apoi newsint.ro imediat după producerea tragediei din Kuweit. Toate aceste trei atacuri teroriste ce au avut loc cu mai puţin de 48 de ore în urmă pot fi analizate şi dezbătute în zecile sau chiar sutele de pagini ale unei cărţi. Cu toate acestea, propun să ne oprim, limitaţi ce-i drept de spaţiul de redactare, asupra crimelor SI împotriva musulmanilor, acţiuni care alături de duritatea atrocităţilor comise fac ca însăşi Al Qaeda să pară o grupare moderată. Sigur, aici termenii comparaţiei pot fi uşor de înţeles.

Întrebarea legitimă care se ridică încearcă să răspundă ideologiei ce permite asasinarea musulmanilor de către jihadişti, cu atât mai mult cu cât atentatele din Kuweit au avut loc într-o moschee în perioada Ramadanului. 

Integrismul islamic, termenul preferat de islamisti, fundamentalismul fiind de sorginte occidentală, s-a transformat după cel de-Al Doilea Război Mondial pe cenuşa naţionalismului şi socialismului, sub influenţa mai multor gânditori printre care Sayyd Qutb sau Abdulah Azzam, care au reuşit să transforme jihadul într-o formă de luptă a lumii musulmane atât cu ameninţările externe cât şi cu cele interne, provenite din sânul ummei, adică a propriei comunităţi. Aici, un rol esenţial i-a revenit egipteanului Shukri Mustafa, considerat ca fiind cel mai radical dintre discipolii lui Qutb, acesta fundamentând ideologia ce permite asasinarea musulmanilor necredincioşi, nu numai a liderilor sau  conducătorilor apostaţi ce slujesc pentru interesul Vestului aşa cum  alţi gânditori susţineau. Practic, S. Mustafa nu făcea nimic altceva decât să renască practicile Mişcării Khawarij  întâlnită încă din primul secol al Islamului şi cunoscută pentru crimele comise împotriva celor consideraţi a fi necredincioşi.

Ideologia lui Shukri Mustafa va fi cunoscută sub denumirea de takfiri şi va marca existenţa celor mai dure grupări salafiste. Conform viziunii sale, înfrângerile arabilor în faţa statului Israel vin ca o pedeapsă pe care Allah o dă lumii musulmane ca urmare a îndepărtării acesteia de adevărata credinţă. Însăşi musulmanii deveneau vinovaţi pentru propria soartă ca urmare a propriilor păcate, iar acest lucru trebuia pedepsit în dorinţa purificării întregii comunităţi. Toate aceste viziuni fundamentaliste fac trimitere la perioada de aur a Islamului, mult superior economic şi cultural lumii europene.

Adepţii takfiri se auto anatemizau, părăsind societatea în locuri retrase unde se rugau şi meditau, urmând a se întoarce apoi şi pedepsi pe toţi cei îndepărtaţi de Allah. În ciuda asasinării sale în 1978 de către regimul de la Cairo, ideologia lui S. Mustafa este prezentă şi astăzi. Adepţii săi nu ezită a renunţa la practicile religioase, consumând alcool sau bucurându-se de alte plăceri ale vieţii tocmai în dorinţa menţinerii propriei clandestinităţi.

În acest context, atacurile în postul Ramadan şi mai ales uciderea unor şiiţi, consideraţi de către salafisti ca fiind eretici, sunt acţiuni văzute ca fiind legitime. Uciderea musulmanilor de către alţi musulmani reprezintă iată, o altă cale a fundamentalismului islamic. În tot acest context, S.I. reprezintă ceea ce putem numi islamismul de tip 2.0.

Cât despre terorism, putem spune că va mai curge încă multă cerneală.