Ne ţinem de principii strict până când e vorba de bani
0
Principiile sunt clare, limpezi, luminoase, umaniste şi imuabile şi ţin de respectarea cu stricteţe a drepturilor omului. Nimeni, în lumea democrată şi civilizată, nu va spune că ar putea cumva să fie negate demersurile în acest sens.
Absolut toată lumea politică va folosi orice prilej pentru a transmite acest mesaj, mai nou chiar folosind pachete de sancţiuni economice progressive, din ce în ce mai dure, ţintind state găsite a fi vinovate de încălcarea prevederilor prevederilor ONU în domeniul drepturilor omului. Sau organizaţii administrative din statele respective, companii comerciale sau persoane fizice.
Numai că, în relaţiile internaţionale la înalt nivel, la etajul acela cu ascensor direct şi protejat rezervat statelor mari, mai există un principiu, mai puţin invocat public, cel al intereselor superioare care, de cele mai multe ori, depăşsc chiar puterea de înţelegere a statelor mici şi dependente, pioni de manevră scoşi la sacrificiu deoarece obiectivul suprem nu poate fi nicidecum primejduit de toţi disperaţii şi nemâncaţii planetei. Să nu credeţi cumva că vreunul dintre principiile generale democratice ar fi anulat pe acest al doilea palier unde interesele superioare generează marile pachete financiare care fac să se mişte pieţele şi competiţia între multinaţionale.
Frumuseţea jocului este că permite ca fiecare nivel să poată exista şi funcţiona la nivelul său maxim de competenţă, producând rezultatele estimate şi generând efecte politice în limitele acceptabile. Asta înseamnă că, în primul caz, opinia publică primeşte semnalele că avem politicieni conştienţi şi deţinători de şira spinării dreaptă, nicidecum maleabilă, preocupaţi de marile principii care te-ar face să crezi că, la un moment dat, viaţa ar putea fi oarecum ca visurile din cărţi.
Între timp, companiile comerciale continuă să funbcţioneze nestingherit în logica lor proprie care este cea a generării de profit şi, imediat cum se poate, de a profita de golurile lăsate pe o piaţă sau alta de acţiunile băieţilor de pe primul palier. Şi vor produce şi mai mulţi bani chiar dacă alianţele sau cooperările pe care le fac sunt, cum s-ar zice, împotriva "principiilor morale".
În momentul în care cele două tipuri de interese se ciocnesc, alianţele tradiţionale sunt brusc uitate şi se trece la ameninţări între aliaţii strategici. În cazul nostru, între cei din NATO.
Secretarul de Stat Blinken avertiza săptămâna trecută că sunt monitorizate toate activităţile companiilor angrenate în completarea gazoducului Nord Stream2, avertizându-le să părăpsească imediat proiectul înainte să fie lovite de ceea ce pare să fie un nou pachet de sancţiuni americane aflate în pregătire. Printre acestea, cele mai cunoscute ar fi companiile germane UNIPER, Wintershall Deal a BASF, compania olandeză Shell şi cea franceză Engie. În proiect există şi un alt partener imnportant, comapania austriacă OMV al cărei preşedinte Rainer Seele declara pentru Wiener Zeitung: "Proiectul este de mare importanţă pentru securitatea aprovizionării pieţei europene de gaze naturale şi din această cauză decizia trebuie să aparţină Europei...De decenii, avem cu SUA o profundă prietenie strategică. Iar prietenii nu ar trebui să se ameninţe între ei".
Situaţie doar aparent plină de contradicţii: UK este prima ţaă care, formal, se alătură criticilor americane şi susţine sancţiuni la adresa Rusiei. Dar în cazul British Petroleum, 65% din profitul său net anual este generat de Rosneft care i-a achiziţionat o parte dintre acţiuni. Iar compania rusă a contribuit cu 573 milioane lire sterline la beneficiile încasate de proprietarii companiei. Cu siguranţă, un exemplu pentru cei de la Shell care, mai aglomeraţi acum în probleme financiare, au semnat un "acord strategic" pe 5 ani cu GAZPROM "Pentru extinderea inter-acţiunii între cele două companii pe baza cercetării de piaţă în domeniul energiei, implementarea proiectelor la nivelul întregii linii de valoare, cooperare în digitalizarea tehnologiilor şi reducerea emisiei de gaze de seră".
Cel mai interesant semnal care schimbă deja raporturi de valoare pe pieţele internaţionale este faptul că această colaborare priveşte amplificarea exponenţială a exploatărilor în proiectul SahalinII care include prim producţie rusească de LPG. Şi pentru asta se unec GAZPROM, Shell, Mitsui&Co.şi Mitsubiushi Corporation.
Anul trecut a fost produsă o cantitate de 11,6 milioane tone de gaz lichefiat. Dar nu asta atrage în primul rând atenţia , ci faptul că dezoltările ulterioare vor prmite relativ foarte rapid ca, pentru zona asiatică, Rusia să dispună atât de oferta de tip clasic (Gazoducul "Puterea Siberiei") cât şi de producţia LPG pe care să o direcţioneze tot spre piaţa asiatică, mai precis către ţările mari consumatoare din Asia de sud-est, cuprinzând aici şi India. Chia şi India sunt cele mai mari ţări importatoare, în timp ce comenzile din Coreea de sud şi Japonia tind să scadă..
Dacă doriţi să treceţi de primul nivel, cel al propagandei politice în mod normal ultrapartizane, vă invit să lecturaţi acest document extrem de interesant şi foarte nou: LNG Outlook 2021 în care veţi afla imediat şi miza imediată, imensă, globală, a acestui conflict verbal la dimensiuni înalte de acum "75% din cererea de energie va proveni pe viitor dintr-o singură piaţă: Asia". Iar cei de la Bloomberg spun că "în perioada următorilor ani, preţurile europene la gaz vor deveni din ce în ce maim puţin centrate pe Europa şi cu mult mai mult decât acum influenţate de peisajul global".
În acest context - şi aceasta este noua tendiţă strategică despre care vorbeşte Irina Slav în OILMARKETS- - este posibil să vedem cu se va forma foarte rapid un Cartel al cumpărătorilor asiatici de LPG . Dacă va fi aşa, bătălia care se va declanşa va fi mai importantă cu mult, mult mai mult, decât cea pentru pieţele europene, în cea mai mare parte mici, chiar neînsemnate, faţă de perspectiva competiţiei asiatice. Un asemenea Cartel ar putea chiar să formeze un forum de negociere a preţurilor, influenţând astfel direct şi sitaţia din întreaga lume. Vor mai putea americanii să suporte o eventuală scădere a preţurilor pe această uriaşă piaţă asiatică pentru a-şi păstra parteneriatele, sau oferta Cartelului dominat de interesle convergente ale Chinei şi Indiei se vor întoarce spre ţara care poate adapta preţurile în funcţie de viitore angajamente complexe, unele surse vorbind chiar despre acceptarea unor plăţi direct în produse sau prin închirierea pe foarte lungă durată a unor terenuri pe care se găsesc rezerve speciale, pământuri rare spre exemplu? Cine va fi ales să coordoneze activitatea acestui Cartel şi să amuţească eventuala concurenţă cu preţuri imbatabile? Când le va pune cineva pe masă, se va schimba şi configuraţia preţurilor generale şi, de-abia atunci, să vedem cum vor fi ele acordate cu principiile drepturilor omului. Vor fi acestea prioritare şi vor avea puterea de a răsturna orice gândire comercială ?
Se încarcă comentariile...
