În lume

articolul anterior articolul urmator

New Year's Resolutions 2016 - Pax Siriana. Cea mai scurtă listă a rezoluţiilor din lume

7
31 Dec 2015 02:02:54
Oana Mihalache

Este, fără îndoială, săptămâna bilanţurilor. Mi-am propus iniţial să scriu despre soarta tehnocraţiei în viitorul an electoral, despre integrităţi şi corupţie, despre proiecte ageamiu adoptate, cu lumina democraţiei stinsă. Ei bine, am ales să scriu despre o tumoră globală care mă doare mai mult decât ţepele naţionale/ locale - ele doar mă dezgustă şi îmi provoacă grimase dintre cele mai hâde.

Conflictul din Siria a început de mai bine de patru ani şi nu pare aproape de final - ba din contră. Iţele sunt atât de încurate încât ar fi nevoie de strategi iscusiţi ca să le dezlege. Sau nu? Aproape 300.000 de morţi. Oraşe distruse – Homs şi Alep cred că au rămas fantomatice, doar ruine de genul celor care apar în jocurile video. Au rămas oraşe cazemate, ale căror construcţii mai servesc doar ca scuturi pentru combatanţi. Dar cine sunt, de fapt, combatanţii? Ei bine, conflictul din Siria mai are puţin şi devine tabu doar pentru că este tot mai dificil de înţeles – sau făcut să pară dificil de înţeles. Ce-i drept, sunt multe facţiuni care luptă, sunt multe nume greu de propunţat pentru occidentali, tocmai de aceea occidentalii operează întotdeauna cu simplificări când vine vorba de Orientul Mijlociu. De altfel, cred că multe dintre scurtele videoclipuri intitulate ”Conflictul din Siria explicat în 3/5 minute” au devenit virale şi totodată au cărat după ele o anatemă: conflictul din Siria e prea complicat ca să ne preocupe

Ce este, de fapt, războiul din Siria – un proxy war, hybrid war, psywar (razboi psihologic), cyberwar, asymmetric war etc?

Sigur, imaginile cu cadavre au fost distribuite cu fervoare pe Facebook, s-a plâns mult de mila lor, s-au făcut probabil tricouri cu numele lui Assad acoperit de un X roşu etc. Un singur lucru nu s-a făcut şi nu se face: căutarea realistă (nu în sens ideologic) a păcii. Occidentul a pornit greşit la luptă încă de când s-au arătat germenii conflictului: a mizat, aşa cum au făcut SUA în Afganistan, pe cartea islamismului radical. Să fie ăsta motivul pentru care liderul francez Francois Hollande s-a luat recent la braţ cu Puţin, prin susţinerea faptului că lupta împotriva haosului din Siria nu poate fi câştigat decât prin acceptarea lui Assad la putere – un fel de mea culpa prin care Franţa vrea să se exonereze de greşelile Occidentului? Să nu uităm că Franţa însăşi, la începuturile conflictului, atunci când pentru mass-media europeană menţionarea ”teroriştilor” era o erezie jurnalistică şi politică, a trimis arme care au ajuns în mâinile cui nu trebuia. Ptiu – iată cum comit erezia, a teroriştilor! Între timp, Siria a devenit un incubator al terorismului. Cu toate acestea, Washington Post scria în septembrie că ISIS a făcut până acum de şapte ori mai puţine victime decât forţele lui Assad.

Am văzut, de la începutul conflictului sirian, cum mass media – nu doar cea occidentală de data asta, a operat cu două arme notorii ale manipulării. Sub-informare, prin mascarea valului de terorism pe care îl acuza Assad la început, ca să dau doar un exemplu, dar şi (mai ales) prin supra-informare, respectiv umplerea articolelor şi a materialelor video cu balast - un fel de fum îndărătul căruia abia se poate distinge informaţia care contează, pentru că ea devine difuză şi îngropată sub alte informaţii.   

Ce este, de fapt, războiul din Siria – un proxy war, hybrid war, psywar (razboi psihologic), cyberwar, asymmetric war etc? Mai este, în fapt, ”războiul din Siria” sau a fost deja externalizat printr-un amplu proces de outsourcing prin care marile puteri ale lumii au devenit puppet masters incontestabili? Nu putem nega faptul că reflectoarele sunt acum pe marea şi grandioasa coaliţie internaţională – marile puteri îşi dispută princepsul democratic şi laurii victoriei într-o regiune amputată deja de terorism. Marii diplomaţi ai lumii sunt neputincioşi, armatele sunt vetuste în faţa noilor versiuni de war amintite, iar liderii, ei bine, liderii sunt citaţi în discursuri pompoase. 

Textul nu este o pledoarie pro-Assad, este o pledoarie pro-Siria şi contra-war, blestematul flagel care a înarmat copii şi a distrus multe, mult prea multe vieţi. Nu trebuie să ne forţăm prea mult imaginaţia ca să ştim cum a fost Crăciunul copiilor din Siria (unde trăiesc mulţi creştini – care ţineau, până în urmă cu câţiva ani, chiar în mod ostentativ sărbătorile religioase). Cred că Anul Nou va fi unul al speranţei: dacă şi-ar face liste cu New Year’s Resolutions, copiii din Siria ar inventa listele unui singur cuvânt: “pace”, scris în toate limbile pământului.    

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

7 Comentarii

catalin toader
31.12.2015, 03:33:57

Ca in glumele din epoca trecuta, lupta pentru pace nu va mai lasa piatra peste piatra in Siria. Nu stiu daca se poate simplifica razboiul de acolo pana la a spune ca are drept cauze doar interesele marilor puteri globale si a celor regionale. Cauzele sunt interne, in primul rand : modul cum a guvernat tara regimul Assad, de mai bine de 45 de ani. Si nu in ultimul rand, religioase - se bat sunitii cu toata lumea - siiti, crestini , dar si intre ei. Dar si etnice - minoritatile kurde si turcomane contra ISIS si a regimului. Daca ar fi sa cautam explicatii ar trebui sa le gasim in istorie - succesiunea lui Mahomed si mai recent, modul in care interesele marilor puteri au trasat granitele in Orient. Razboiul asta in care toata lumea se bate cu toata lumea imi aduce aminte de cel din tara vecina (Liban). In care cauzele au fost cam tot aceleasi, iar Siria si Israelul au transformat tara in locul lor de "harjoana" sangeroasa. Un razboi caruia ONU si marile puteri nu i-au putut pune capat nici macar cand au fost sincere si care nu s-a terminat decat prin epuizarea factiunilor inamice interne (exact ca un incendiu care se stinge cand a ars tot ce putea arde).

+4 (4 voturi)
Corneliu Dusan
2.01.2016, 09:21:55

Cumva autoarea face Occidentul vinovat de Craciunul tragic al copiilor sirieni. Cu o schema mentala de o induiosetoare simplitate, pentru a fi pe intelesul cititorilor implicit desconsiderati , autoarea aminteste de generatia de ziaristi din timpul razboiului din fosta Iugoslavie. Acolo s-a trait tragedia in care toti se omorau intre ei, dar Occidentul -in opinia mediei de stanga- era de vina, mai ales americanii fiind acuzati in acelasi timp si uneori chiar de aceleasi persoane ca nu se implica, dar si ca se "amesteca" si "intervin brutal". Ca si cum oamenii aceia ca si sirienii acum ar fi cu totii redusi mintal si fac ce ii invata diavolul din vest. Cum bine s-a observat intr-un comentariu, cauzele conflictului sunt in principal interne tinand de dominatia minoritatii alawite si regimul de dictatura ale clanului lui Assad. Ma mir ca autoarea critica liderii occidentali care de fapt sunt cum se spune in popor "de-o mama"cu ea. Istoria ne-a invatat cum trebuie tratat in caz de nevoie Orientul Mijlociu: de la generalul Kitchener , la colonelul Lawrence exista un spectru de metode bune de adaptat si aplicat in zilele noastre. In ultima instanta, daca trebuie intervenit, doar cand aceasta este ultima optiune, atunci sa se intervina hotarat si consecvent. Pentru asta Occidentul trebuie sa fie pregatit acum si in viitor. Problemele nerezolvate vor fi mult mai dificile in viitor: avem ca exemplu problema migratiei care va dura prin consecintele sale, decenii. Cum de nu apare in media macar o singura voce care sa mearga la esenta si avem mereu parte de "oane"? Pe principiul omenesc ca pana sa fie bine trebuie mai intai sa fie mai rau!

+2 (2 voturi)
catalin toader
3.01.2016, 07:36:15

@ Corneliu Dusan : Domnule Corneliu, un comentariu foarte bun. Totusi el contine si o afirmatie nedreapta - fata de autoare. Nu pot sa o acuz pe Oana Mihalache de manipulare , poate fi acuzata ca este sensibila, ca orice femeie, la suferintele copiilor. Sa stiti ca i-am citit articolele scrise la apogeul crizei migrantilor si au fost foarte rationale, mult in afara ipocriziei practicate de politicienii si presa mainstream din Occident, sau de la noi. Numai bine!

+3 (3 voturi)
Corneliu Dusan
3.01.2016, 21:07:04

Sigur ca se intampla lucruri infioratoare acolo si nu am cinismul sa afirm ca autoarea manipuleaza cu rea credinta chestiunea copiilor, dar va rog sa observati totusi ca autoarea nu detecteaza cauzele sau ca sa fiu mai precis , nu le acorda ponderea reala cuvenita si acest gen de articole par sa evoce complexul post colonial al intelectualitatii europene de stanga, mai ales franceza. Cu toate ca perioada coloniala a apus de mult, ea pare sa nu fi apus si in Apus! Sa mi se ierte jocul de cuvinte, dar ilustreaza realitatea. Noi cei din estul european nu avem din fericire astfel de complexe: nu am colonizat pe nimeni si nici nu purtam pica rusilor turcilor , polonilor sau ungurilor pe chestii trecute. Daca avem ceva, este pentru chestiuni curente, pentru ca unii nu se potolesc niciodata ( vezi contrastul dintre atitudinea pe care o avem in prezent fata de rusi si unguri pe de o parte si turci si poloni pe de alta parte. E doar un exemplu, chestiunea sigur ca trebuie nuantata, dar nu este subiectul acestui comentariu. Ideea este ca de ce unii (destul de multi din pacate) intelectuali romani trebuie sa-si insuseasca pe nemestecate ideologia de stanga a unor medii din Occident? Aceasta ideologie s-a dovedit oarba fata de stalinism, de maoism etc. Si avem motive sa credem ca asa a ramas. As dori ca sa avem prezente publice, ziaristi profesionisti, care intr-o dezbatere europeana de idei sa prezinte mai bine si daca imi este ingaduit sa spun mai demn gandirea estului european cu o componenta crestina pierduta in vest si cu optica istorica proprie, asa cum au polonezii de pilda. Nu vreau sa fiu interpretat in sensul neaos-ismului si al democratiei originale iliesciene, pentru ca nu e cazul, vreau doar ca noi sa fim noi. Din acest motiv, cantarind plusuri si minusuri , resping "oanele"

+1 (1 vot)
Florin Georgescu
3.01.2016, 11:56:22

Poate sut eu subiectiv,dar iubesc Siria. Socrul meu a lucrat in Siria(chiar in Homs si Alep !!!)Stiu ca unul din cele 2 orase a fost chiar capitala Siriei mult timp.... Siria era o tara mai altfel....erau aproape socialisti,era dictatura,dar erau protejate toate religiile.Cred ca era tara arabizata cea mai toleranta cu crestinii,care acolo erau in procent de aprox.10 %. Era un nivel de trai mai apropiat de cel european,,,,femeile aveau drepturi,nu erau permise casatoriile cu mai multe femei.Populatia era educata si toate acestea se faceau prin munca ,caci Siria nu prea are titei.Nu e mare exportator. Nu erau nici ei chiar usa de biserica...s-au bagat peste libanezi,peste evrei.... Va fi pace ? Greu de spus.Acum cand am aflat cate popoare si religii erau tinute in frau de dictatorul Asad ma cam indoiesc. Si acum cand marile puteri si-au bagat coada.... Am cuniscut chiar si un asirian.Traieste in Suedia de 25 de ani !!!De astia chiar nu stiam ca mai exista !!!! Va spun euȘ sunt musulmani dar nu sunt arabi !!!Cel putin asa sustin ei.Si chiar ai urasc pe arabi !! Deci chiar e greu de facut pace.E turnul lui Babel acolo !

0 (2 voturi)

Vezi toate comentariile (7)

Modifică Setările