Noile misiuni ale armatei chineze

La 80 de ani de la înfiinţare, Armata Populară de Eliberare primeşte sute de miliarde de dolari pentru asigurarea ambiţiilor internaţionale ale Beijingului Misiunea cea mai apropiată

La 80 de ani de la înfiinţare, Armata Populară de Eliberare primeşte sute de miliarde de dolari pentru asigurarea ambiţiilor internaţionale ale Beijingului

Misiunea cea mai apropiată a armatei Chinei este împiedicarea unei declaraţii de independenţă a Taiwanului, dar rachetele sale nucleare pot atinge deja şi teritoriul SUA, iar militarii chinezi fac exerciţii de interoperabilitate în Asia Centrală sau Africa. De la înfiinţare, Armata Populară de Eliberare a fost condusă de Partidul Comunist, al cărui monopol asupra puterii l-a apărat până acum; au început să apară însă lideri militari cu agende politice specifice.

În cele opt decenii de existenţă şi luptă, Armata Populară de Eliberare (APE) a trecut de la un efectiv de 5,5 milioane de infanterişti la 10 secţiuni specializate, deservite de "numai" 2,3 milioane de militari. Mucaliţii spun că armatele naţionale europene nu au oameni nici câţi bucătari are armata chinezilor.

Comanda la Hu

Adunarea de înalţi oficiali şi reprezentanţi ai gradelor inferioare, invitată în Marea Sală a Poporului din Beijing cu ocazia aniversării APE, a fost prezidată de premierul Wen Jiabao. Aşteptat a fost însă discursul preşedintelui Hu Jintao, secretar general al Partidului şi preşedinte al Comisiei Centrale Militare.

China va investi în forţele armate progresiv, proporţional cu creşterea economiei - a asigurat preşedintele statului. Bugetul militar aprobat de Legislativul chinez pe anul fiscal 2007 ajunge la 45 miliarde de dolari, mai mult cu 18% faţă de anul trecut. Modernizarea forţelor de apărare naţională este "misiunea istorică a Armatei Populare de Eliberare şi cauza comună a chinezilor din toate grupurile etnice", cita "China Daily". Strategic, modernizarea presupune nu doar importuri cât mai de ultimă oră, ci şi avansul ştiinţelor şi tehnologiilor cu aplicaţie militară, pentru o capacitate de inovare independentă.

Hu Jintao a subliniat însă că APE trebuie să rămână loială Partidului Comunist Chinez (PCC). "Doar sub conducerea PCC va fi în stare APE să păstreze cursul politic corect şi să-şi menţină puternica coeziune şi eficacitatea de luptă, ca şi spiritul şi vitalitatea", a explicat preşedintele statului chinez, căruia (doar) discursul oficial i-a rămas comunist.

La rândul lor, PCC şi guvernările de toate nivelurile vor sprijini sporirea capacităţilor APE, inclusiv prin tratamentul preferenţial acordat familiilor militarilor. Relaţia dintre armată şi popor va fi şi mai strânsă, prin îmbunătăţirea sistemului naţional de mobilizare şi printr-un amplu program de educaţie pentru apărare, care să cultive o atmosferă de participare a tuturor la apărarea naţională.

Intoleranţă la independenţă

Cu acelaşi prilej, ministrul apărării, Cao Gangchuan, a asigurat Taiwanul că Armata de Eliberare va avea zero toleranţă pentru orice mişcare spre independenţă la Taipei. "Dezvoltarea paşnică a relaţiilor peste Strâmtoarea Taiwan este în interesul nu doar a poporului taiwanez şi a chinezilor continentali, dar şi a comunităţii internaţionale", a atenţionat Cao Gangchuan.

În rest, ministrul chinez al apărării a urgentat armata să-şi continue eforturile întru dezvoltarea socială a ţării, prin participarea la operaţiunile de salvare în cazul catastrofelor naturale, la construirea socialismului, la dezvoltarea regiunilor vestice şi la alte proiecte-cheie naţionale. "Militarii Chinei îşi vor consolida cooperarea şi schimburile cu cei străini, pe bază de egalitate, respect şi beneficii mutuale", s-a adresat ministrul chinez al apărării şi ataşaţilor militari de la ambasadele din Beijing.

Cine pe cine conduce

Cu toate aceste explicaţii publice şi chiar cu raportul asupra modernizării armatei pe care Beijingul l-a publicat la începutul anului, SUA şi vecinii asiatici ai Chinei se declară îngrijoraţi de lipsa de transparenţă a statului chinez în privinţa intenţiilor din spatele creşterii rapide a bugetului militar. Estimări americane urcă bugetul real al APE până spre 125 miliarde de dolari. Există apoi îngrijorări faţă de posibile agende proprii ale unor generali chinezi de top.

Dacă primele sarcini ale APE sunt apărarea teritoriului, inclusiv prin construirea unei forţe care să împiedice independenţa Taiwanului, şi protejarea monopolului PCC asupra puterii, nu e clarificată însă dezbaterea de la nivelul eşaloanelor militare superioare asupra circumstanţelor în care ar fi permise loviturile preventive, chiar cu încărcături nucleare.

David Lague, de la IHT.com, aminteşte că în iulie 2005, generalul maior Zhu Chenghu a pomenit că APE ar putea folosi arsenalul nuclear dacă SUA ar interveni într-un conflict cu Taiwanul. În planul concret, în octombrie, un submarin chinez, convenţional, dar dintre cele mai noi, a fost detectat în apropierea grupului de luptă al portavionului american Kitty Hawk, aflat în apele internaţionale ale insulei japoneze Okinawa, importantă baza militară a SUA - incident sau provocare greu de permis de către liderii civili de la Beijing.

Mai mult, primul test antisatelit chinez părea că i-a luat prin surprindere şi pe oficialii Ministerului de Externe. La care se adaugă cererea de reformă politică din partea generalului-locotenent Liu Yazhou, influent strateg, care chiar trebuie să fi fost percepută drept ameninţătoare de către seniorii comunişti chinezi.

Recucerirea puterii

Manevre militaro-politice în contextul cărora Hu Jintao, devenit şef al statului, partidului şi armatei, caută să dobândească acum şi autoritatea pe care Mao sau Deng au avut-o graţie rezistenţei împotriva japonezilor şi victoriei din războiul civil. David Lague arată că noul lider chinez încearcă aceasta prin promovarea unor seniori loiali, prin combaterea corupţiei din armată şi prin măsuri disciplinare drastice împotriva unor ofiţeri superiori în cazuri precum moartea a 90 de soldaţi în două incidente de anul trecut.

În rapoartele şi gazetele militare, preşedintele Hu se prezintă şi drept gânditor militar, de pildă prin solicitarea accelerării pregătirilor pentru războaiele informatice de mâine - poziţie în tradiţia celor care au realizat transformarea unei armate de ţărani şi muncitori în forţa tehnologizată de astăzi. Până acolo, Hu Jintao oferă armatei o creştere a bugetului anual cu două cifre, care asigură atât dotarea cu armament sofisticat, cât şi îmbunătăţirea vieţii ofiţerilor. A refuzat însă sugestia unor tineri ofiţeri pentru profesionalizarea totală a armatei, preferând să suţină comisarii politici care cer militarilor să nu se abată de la disciplina de partid.

Istoria şi geografia

Abonaţii China Unicom, al doilea operator de telefonie mobilă ca mărime al ţării, pot descărca pe
telefon, pentru numai un dolar pe lună, clipuri din războiul coreean sau cântece militare.

Compania a explicat că are în baza de date peste 300.000 de poze cu arme, alături de clipuri din sute de filme, ca Bătălia pentru Berlin, Debarcarea în Normandia ori Shang Ganglin, film despre războiul coreean.

Clienţii pot primi pe telefon chiar şi ştiri militare, din ziarul armatei. Serviciul se adresează "fanilor milităriei" şi foloseşte aniversarea armatei pentru a oferi "un conţinut mai sănătos pentru mobile".

Asemănător, ţinutul Hong'an, sacru pentru revoluţia chineză, a devenit o destinaţie turistică fierbinte a provinciei Hubei.

Deşi sărac în altele, Hong'an a dat Armatei de Eliberare Populară 223 de generali, ceea ce i-a adus supranumele de "ţara generalilor"; locul a mai dat şi 140.000 de soldaţi ucişi în războaiele dintre
1923 şi 1949.

Trimiterea de militari în lume

Armata chineză a efectuat primele exerciţii militare comune cu o armată străină în octombrie 2003, împreună cu forţele kârgâze. Pentru a-şi expune soldaţii cunoştinţelor străine şi ca măsură de construire a încrederii reciproce, acum execută manevre antiteroriste cu trupe din Rusia, Pakistan, India, Africa de Sud, Franţa sau Thailanda şi participă la operaţiuni internaţionale de menţinere a păcii, în Sudan sau în Liban.

Cu vecini tot mai sonor îngrijoraţi de bugetul în creştere al armatei chineze, Beijingul se face tot mai auzit la summiturile dedicate securităţii regionale. Absenţa secretarei de stat americane i-a permis ministrului de externe chinez, Yang Jiechi, să domine recentul summit aniversar al ASEAN de la Manila. De altfel, americanii lipsesc de trei ani la reuniunile ASEAN, în timp ce China lucrează de peste un deceniu să-şi sporească legăturile economice cu statele sud-est-asiatice, pe unde trec rutele sale de alimentare cu resurse din import. De la reducerea tarifelor la anumite produse, iar pe viitor şi la servicii, China şi ASEAN au trecut la cooperarea în materie de securitate regională, cu efectul atenuării disputelor de frontieră, mai ales asupra zonelor bogate în petrol şi gaze din Marea Chinei de Sud.

Valori chineze

La al 14-lea Forum Regional ASEAN (ARF) - care reuneşte cele 10 state membre plus 16 invitaţi, între care China şi Rusia, SUA şi UE - Yang a recomandat statelor din "Asia-Pacific" să renunţe la gândirea de secol 20, pentru noi concepţii de securitate. Potrivit lui Yang, mentalitatea de Război Rece determină încă unele state din regiune să stabilească alianţe care să le aducă superioritate militară asupra altora - trimitere la noile relaţii şi chiar acorduri de securitate dintre Japonia, Australia, Filipine şi India.

Beijingul constată că vechea gândire bazată pe forţă naţională, alianţe, descurajare şi monopol al resurselor în loc de pace şi stabilitate în lume a adus mai mult dominare şi chiar conflicte armate, perdante fiind invariabil ţările sărace, slabe şi mici. În schimb, "încrederea reciprocă, beneficiul mutual, egalitatea şi cooperarea" - dincolo de diferenţele de ideologie, sisteme sociale şi niveluri de dezvoltare - ar promova "securitatea şi dezvoltarea comune". Unul dintre exemplele de gândire nouă ar fi Grupul de Cooperare de la Shanghai (SCO), "nealiniat, care nu ţinteşte o a treia ţară şi nu-şi defineşte prietenii pe baze ideologice".

SCO iese în larg

Dincolo de aceste consideraţii doctrinare, efective din China, Rusia, Kazahstan, Kârgâzstan, Tadjikistan şi Uzbekistan îşi perfectează capacităţile de transport, lansare de rachete şi interoperabilitate cu parteneri străini. Operaţiunea "Misiune de Pace 2007", din Urali, este cel mai amplu exerciţiu antiterorist care implică trupe din toate cele şase state ale SCO. În total participă peste 6.000 de militari, dintre care 4.700 sunt ruşi. Din partea Chinei vin 1.600 de militari, dintre care o parte se deplasează cu trenul, din provincia Xinjiang, cale de 10.300 km, alţii ajung cu avioane sau elicoptere.

Este cea mai mare ieşire din ţară a trupelor chineze şi are scopul nu doar de a exersa lucrul cu forţe străine, dar şi interoperabilitatea propriilor unităţi. Concret, chinezii au sarcina de a asigura echipamentele de telecomunicaţii, de a oferi informaţii meteo, logistică şi chiar traduceri.

Manevre de frontieră indo-chineze

Tot contraterorismului îi este dedicat şi exerciţiul comun din octombrie programat de China şi India încă din mai, când şeful statului major indian s-a aflat la Beijing. Prin cooperare militară, cele două state încearcă să-şi sporească încrederea reciprocă: una serios încercată de sprijinul militar pe care China îl acordă Pakistanului şi de disputele teritoriale sino-indiene. Ultimul diferend de frontieră a avut loc chiar luna trecută, când China a reluat revendicarea unei mari părţi din statul indian Arunchal Pradesh, de la poalele Himalayei.

După decenii de tensiuni, cooperarea militară sino-indiană a început să se îmbunătăţească în 2006, când a şi fost semnat primul Memorandum de înţelegere în domeniul apărării - care prevede "schimburi frecvente", "dialog anual de securitate" şi "exerciţii comune în domeniul căutării şi salvării, luptei împotriva pirateriei şi contraterorismului".

Dincolo de ineditul unor punţi de comunicare între armatele chineză şi indiană, rămân litigiile regionale, internaţionalizate. Unul este implicarea Chinei în favoarea Pakistanului în conflictul cu India din Kashmir - şi încă în pofida filiaţiei mişcărilor jihadiste din Kashmir şi Xinjiang.

De partea sa, India încearcă să convingă că recentul acord nuclear cu SUA nu este îndreptat împotriva Chinei, aşa cum ar dori partenerul american. Atât Beijingul, cât şi New Delhi vorbesc despre "o lume multipolară" - în care însă ambele sunt noi centri de putere, care se monitorizează reciproc. De pildă, postul de ascultare chinez din Insulele Coco urmăreşte testarea rachetelor pe poligonul Balasore. Pe de altă parte, în acest scop al construirii încrederii reciproce cu vecinii, China şi-a redus efectivele şi armamentul de la graniţe şi a sporit transparenţa apărării frontierelor: în pregătirea extinderii influenţei în lume, avertizează analişti indieni.

Greu de numărat

-Forţe combinate de 2,3 milioane de oameni, plus 800.000 de rezervişti; poliţia paramilitară, grănicerii şi forţele de securitate internă adaugă 1,5 milioane.

-Trupele active numără 1,6 milioane de militari, în mod egal recruţi şi voluntari, divizaţi în opt grupuri de infanterie, artilerie şi antiaeriană, desfăşurate în şapte regiuni militare.

-Forţele de Rachete Strategice, secţiunea nuclearizată, include 100.000 de militari şi 800 de rachete - dintre care 46 sunt intercontinentale, capabile să transporte focoase nucleare la 8.000 km.

-Trei flote, deservite de 255.000 de oameni, 76 nave de suprafaţă şi 58 de submarine - dintre care doar unul nuclear, Xia, cu capacitatea de a lansa rachete balistice.

-Forţele aeriene au 210.000 militari şi 2.500 avioane de luptă: majoritatea sunt aparate J-7, după MiG-21F, sau J-8, de concepţie proprie; China a importat însă din Rusia şi bombardiere SU-27, după ce a renunţat la încercarea de producere a unui echivalent capabil de reîncărcare aeriană şi luptă maritimă.

Istorie militară recentă

-1 august 1927 - trupele revoluţionare, în frunte cu Zhu De şi Zhou Enlai, lideri ai Partidului Comunist Chinez, au condus revolta din Nanjing, anunţând crearea unei noi armate aflate în lupta pentru o nouă Chină
-septembrie 1927 - Mao Zedong conduce revolta din provincia Hunan, în fruntea unor trupe pe care le-a botezat Armata Roşie a Muncitorilor şi Ţăranilor - braţul armat al Partidului Comunist Chinez (PCC); în aprilie 1928, Mao Zedong şi Zhu De îşi unesc forţele pentru apărarea bazei revoluţionare din Munţii Jinggang
-iulie 1933 - Guvernul provizoriu al republicii sovietice chineze declară 1 august ca zi a armatei
-martie 1934 - octombrie 1935 - Armata Roşie porneşte la Lungul Marş
-august 1937 - Armata Roşie se alătură forţelor naţionaliste, iar PCC şi Kuomintang creează un al doilea front unit al războiului de rezistenţă împotriva agresiunii japoneze
-noiembrie 1948 - Toate forţele sub comanda PCC sunt adunate sub numele Armata Populară de Eliberare (APE)
-noiembrie 1949 - se creează Forţele aeriene ale APE
-aprilie 1950 - se creează Marina APE
-septembrie 1955 - introducerea formală a sistemului de grade în APE, abolit în mai 1965, pentru a fi reintrodus în octombrie 1988
-iulie 1966 - crearea Forţelor de Artilerie Secunde, dotate cu rachete strategice
-iulie 1997 - Garnizoana APE din Hong Kong îşi asumă apărarea regiunii administrative speciale
-decembrie 1999 - Garnizoana APE din Macao îşi asumă apărarea regiunii administrative speciale