O altfel de zonă tensionată la Marea Neagră - Turcia

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Crimeea, Ucraina, Transnistria nu sunt singurele regiuni agitate din zona Mării Negre. Timp de câteva luni bune şi Turcia este o zonă agitată: proteste în stradă, revolte, scandaluri de corupţie, schimbări la nivelurile înalte ale justiţiei şi politicului, adoptarea unor legi controversate privind interzicerea reţelelor sociale şi un control mai accentuat al executivului asupra magistraţilor.

Toate acestea conturau un tablou care părea să sugereze o clătinare a Partidului Justiţiei şi Dezvoltării (AKP).

Duminica trecută, pe 30 martie 2014, au avut loc alegeri municipale în Turcia. În ciuda situaţiei tensionate şi a faptului că opt persoane au murit duminică în urma disputelor politice, AKP a obţinut în jur de 45% din voturi. Cum putem explica situaţia politică din Turcia?


Islamism versus secularism kemalist în lupta pentru putere


Voi porni analiza de la clasica luptă între islamism şi secularismul kemalist, ce  îşi are originea în condiţia geopolitică a Turciei. Poziţia sa strategică, ca punte între Est şi Vest, între Asia şi Europa, între Marea Mediterană şi Marea Neagră, a determinat ca civilizaţia turcă să se concentreze de-a lungul timpului în zona Mării Marmara: comerţul era înfloritor pe această rută, ceea ce a permis dezvoltarea economiei şi a populaţiei în zonă, iar mai târziu din punct de vedere militar, această zonă a reprezentat un punct important de plecare în invazia eurasiatică.

Cealaltă regiune a Turciei, estul Anatoliei, nu a beneficiat de-a lungul timpului, cu excepţia ultimelor decenii, de o dezvoltare asiduă, întrucât este o regiune muntoasă şi aridă. Astfel, estul Anatoliei a devenit mai tradiţională şi totodată şi mai religioasă decât alte regiuni ale Turciei.

Odată cu venirea la putere a lui Kemal Ataturk, această prăpastie între cele două regiuni a fost adâncită, fiindu-i adăugate noi valenţe politice.

Viziunea lui Ataturk asupra a ceea ce mai rămăsese din Imperiul Otoman era aceea de a-i oferi o cale de salvare prin intermediul creării unui adevărat stat-naţional turc, secular, fără accente pan-islamice. Pentru a putea apăra această viziune şi după moartea sa, Ataturk a conceput un sistem statal în care armata să fie garantul statului secular. Cu alte cuvinte, cei mai mulţi politicieni şi militari proveneau din zona Instanbul, fiind adepţii statului secular, spre deosebire de politicienii şi oamenii de afaceri din estul Anatoliei, care erau adepţii unui stat moderat islamic. Timp de decenii, a avut loc o luptă între cele două clase economice şi politice, cu intervenţia armatei atunci când era cazul, şi aproape în fiecare deceniu (a se vedea loviturile de stat din 1960, 1971 şi 1980). De fiecare dată când un partid islamic apărea pe scena politică şi avea şanse la câştigarea alegerilor, era scos în afara legii de Consiliul Naţional de Securitate, care era dominat de adepţii statului kemalist. Viziunea islamică şi-a avut rădăcinile în Mişcarea Milli Gorus din anii 1970, iar apoi din Partidul Bunăstării, care a fost ales în 1995 şi care a fost interzis în mai puţin de doi ani, considerându-se că atacă fundamentele statului kemalist.

Un partid asemănător celor două, dar ceva mai moderat, este considerat şi AKP. Şi, totuşi, de ce AKP nu a avut aceeaşi soartă cu cea a predecesorilor săi şi cum a reuşit să se menţină la putere încă din 2002?

Explicaţia este simplă. AKP nu a fost singura forţă care s-a luptat pentru introducerea clasei anatoliene, conservatoare şi religioasă, pe culoarele puterii din Turcia. Fără Mişcarea Fethullah Gulen acest lucru nu ar fi fost posibil. Această mişcare a avut de-a lungul anilor scopul de a înlocui treptat elita kemalistă ce susţinea statul secular din poliţie, justiţie, servicii secrete, educaţie, mass-media şi economie, pentru a putea pune bazele unei societăţi turce conservatoare din punct de vedere religios. Iar această mişcare, condusă de carismaticul şi totodată misteriosul imam autoexilat în SUA, Fethullah Gulen, alături de un grup de înţelepţi, a reuşit pe deplin acest lucru, cu multă răbdare şi cu un plan deosebit de inteligent, construit în jurul unei reţele impresionante de şcoli şi universităţi de elită, în cadrul cărora au fost educaţi copii şi tineri din regiunea Anatoliei de Est şi care treptat au reuşit să acapereze structurile societăţii turce. Fiind ei înşişi adepţi ai mişcării, care le-a oferit o educaţie şi un drum în viaţă, aceştia, din poziţiile pe care le ocupă, lucrează pentru atingerea scopului mişcării.

Ce se întâmplă astăzi?

În prezent, asistăm la o ruptură a celor două tabere: AKP şi Mişcarea Fethulah Gulen şi totodată o ruptură şi în cadrul AKP. Ca în orice partid politic există tabere şi simpatii în interiorul său. Unele tabere sunt legate de Mişcarea Gulen, altele nu. Unele tabere îl susţin pe Erdogan pentru a candida la preşedinţie în august, altele pe Abdullah Gul (actualul preşedinte ţi favoritul Mişcării Gulen) pentru a candida pentru încă un mandat. Totul este o luptă pentru putere.

Scorul AKP nu este unul surprinzător. Partidul este puternic ca ansamblu, viziunea sa este împărtăşită la nivelul populaţiei, dar problema rezidă în luptele interne din cadrul său.

Este posibil să mai asistăm până în luna august la proteste, la încercări de adoptare a unor acte normative controversate, la încercări de consolidare a puterii din partea lui Erdogan şi poate chiar şi după alegerile prezidenţiale, dacă lucrurile nu vor fi tranşate între timp. Iar alegerile din august 2014 ne vor arăta ce tabără a fost mai puternică. În funcţie de aceste rezultate vom putea asista la o liniştire a tensiunilor sau, din contră, la o agravare a tensiunii. Până atunci, cred că vom avea ce să citim şi să aflăm despre evenimentele din Turcia.

Vă invit să vizionaţi o emisiune la care am fost invitat la începutul anului 2014, unde am discutat despre cauzele acestei situaţii din Turcia şi consecinţele sale în plan internaţional.

Articol redactat de Adrian Corobană, Preşedintele Asociaţiei ASAGRI (Asociaţia de Analize Strategice, Analize Geopolitice şi Relaţii Internaţionale), organizaţie ce editează portalul de analize geopolitice Geopolitics.ro.

Mai multe analize geopolitice puteţi citi aici.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite