Occident contra islam. Începutul sfârşitului?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Oraşul Kobane din Siria FOTO BBC
Oraşul Kobane din Siria FOTO BBC

Dincolo de clasificări şi interpretări, fie el fundamentalist, neotradiţionalist sau liberalist, islamul şi societăţile umane pe care le-a generat rămâne la fel de teo-orientat, pe cât de antropo-orientat rămân Occidentul şi societăţile care se guvernează în conformitate cu doctrinele sale.

Dintr-o astfel de perspectivă şi atât timp cât se va vorbi de o democraţie occidentală şi de o democraţie islamică, de un liberalism occidental şi de un liberalism islamic, de drepturi fundamentale ale omului în variantă occidentală şi de drepturi fundamentale ale omului în variantă islamică, este greu de crezut că relaţiile dintre cele două culturi şi civilizaţii vor reuşi să iasă din traiectoriile lor paralele şi să ofere viitoare puncte de sprijin pentru un dialog real, lipsit de resentimente şi prejudecăţi.

Situaţia internaţională deosebit de complexă care se desfăşoară sub ochii noştri de mai bine de un deceniu pare să se înscrie, treptat, pe coordonatele unui alt fel de război rece, care opune două sisteme ideologice antagonice, inegale atât din punct de vedere material, cât şi din punct de vedere spiritual, deoarece, dacă Occidentul îşi păstrează un ascendent clar, economic şi militar, asupra islamului, islamul conduce la capitolul spiritual. Iar până în prezent, cel puţin, cea de a doua componentă pare mai importantă decât cea dintâi, atâta timp cât motivaţiile de ordin transcendental, definitorii încă pentru statutul ontologic al omului islamic, vor duce la imposibilitatea rezolvării clare şi definitive a oricăror divergenţe sau situaţii conflictuale.

Războaiele din Afganistan şi din Irak s‑au încheiat, atât cât s-au încheiat, cu rezultate cel puţin incerte din punct de vedere militar, iar din punct de vedere strategic, cu o victorie a islamului militant, deoarece, dacă Occidentul nu a reuşit să anihileze grupările jihadiste şi nici măcar să le facă să nu mai reprezinte o ameninţare la adresa sa, aceste grupări nu numai că au rezistat, ci au proliferat, s-au regrupat şi s-au reorganizat la un nivel superior celui anterior şi, beneficiind de un sprijin material şi logistic de mari dimensiuni din partea unor sponsori generoşi, au reuşit să pună bazele unui nucleu statal incipient, necesar, potrivit Tradiţiei islamice, dezvoltării unui nou imperiu deja proclamat, prezent, la nivel conceptual, în mai toate lucrările şi manifestele islamiste din ultimele decenii.

Occidentul pare debusolat de complexitatea situaţiei, având în vedere terenul câştigat de fundamentalism în sânul islamului atât autohton cât şi „transplantat”

Este foarte probabil ca Occidentul să obţină un rezultat favorabil de moment în războiul recent declarat Statului Islamic din Levant şi Irak (iată, oraşul Kobane a fost eliberat) dar, chiar dacă un astfel de rezultat va duce la o reaşezare a lucrurilor pe făgaşul lor normal, este puţin probabil ca aceasta să dureze. Va apărea probabil un alt „stat”, cu un alt nucleu, cu noi strategii şi, poate, cu şi mai mulţi adepţi, organizat la fel sau în moduri diferite, ceea ce riscă să îi transforme pe militarii occidentali în navetişti, după cum pare să se întâmple în prezent.

Conjuncturile internaţionale care au în centru conflictelele din Orientul Mijlociu par mai grave şi mai complicate decât înainte, dat fiind faptul că Occidentul pare debusolat de complexitatea situaţiei, având în vedere terenul câştigat de fundamentalism în sânul islamului atât autohton cât şi „transplantat”.

În plus, deschiderea succesivă de teatre de operaţiuni militare şi neînchiderea niciunuia dintre ele, ridică semne de întrebare referitoare la rezultatul final al confruntării cu un sistem religios şi ideologic unitar şi, în acelaşi timp, lipsit de unitate, monoform şi, în egală măsură, plurimorf, greu de înţeles şi de acceptat, ale cărui motivaţii ultime sunt în continuare dificil de anticipat. Oricum, pentru ca toate aceste probleme să-şi găsească o rezolvare, simpla încercare de combatere a efectelor nu va avea niciun rezultat, dacă nu se va căuta identificarea, abordarea responsabilă şi soluţionarea reală a cauzelor care duc la lipsa de înţelegere, la intoleranţă şi ură. Acest lucru însă, date fiind noile evoluţii globale, este destul de îndepărtat.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite