Occidentul se trezeşte în oroarea ofensivei ruseşti. Dar nu complet. Şi nu toată lumea

Marea lovitură încercată de Putin este împotriva regulilor şi principiilor după care este structurată actuala ordine internaţională şi, evident, împotriva Organizaţiei Naţiunilor Unite, acum sfidată şi ignorată. Semn că alta este construcţia pe care doreşte s-o impună acum Kremlinul, alta e Noua Ordine Internaţională în care crede că va trebui să se dezvolte în perioadele următoare. Sub zodia forţei şi ameninţării cu forţa.

Reacţiile liderilor lumii sunt absolut semnificative pentru a înţelege cum s-ar putea structura pe viitor relaţiile internaţionale şi care ar putea fi, în anume condiţii, şansele de reuşită pentru planul liderului de la Kremlin care-şi păstrează susţinători puternici şi influenţi sau, cel puţin, poate profita, cum o face acum, de nehotărârea şi lipsa reală de autoritate a unor lideri politici, total suprinşi de viteza mişcărilor Moscovei.

În actuala situaţie, prima şi cea mai importantă reacţie, în afara anunţurilor de sancţiuni din partea SUA şi UE, ar fi trebuit să vină - sau cel puţin aşa mi se pare că ar fi trebuit să se întâmple - din partea Naţiunilor Unite care, trezindu-se din dulcele său somn instituţional plătit regeşte din cotizaţiile Statelor Membre, să iasă, într-o pledoarie decisă şi cât mai vizibilă, în apărarea principiilor înscrise în Carta ONU, denunţând încălcarea lor flagrantă prin acţiunile de război ale Rusiei şi cerând mobilizarea liderilor politici responsabili şi a opiniei publice internaţionale.

Ce avem este doar o reacţie la mijloc de drum, ceva care poate fi interpretat oricum, un fel de apă sfinţită distribuită în loc de armament greu şi cu eficienţa corespunzătoare. Aveţi aici poziţia Secretarului General al organizaţiei care numeşte ofensiva declanşată de Federaţia Rusă împotriva Ucraine ca fiind "un lucru greşit, împotriva Cartei ONU, inacceptabilă dar nu ireversibilă".

Adică cum vine asta?

Citind documentul, vedeţi că marea speranţă e că Vladimir Putin va răspunde apelului umanist şi plin de realism politic de a da ordinul de retragere a trupelor din Ucraina şi trimitere a lor la bazele din Rusia. În plus, Secretarul General al ONU anunţă că a fost alocată Ucrainei, "pentru a răspunde nevoilor urgente" suma de 20 milioane $ din "Central Emergency Response Fund", cu precizarea absolut esenţială că "personalul ONU lucrează cu ambele părţi de o parte şi alta a liniei de contact, ghidându-se după principiile umanitare ale neutralităţii, imparţialităţii şi independenţei". Teoretic, în abstract, n-ai ce să zici. Numai că, în realitate, privind la ce se petrece în teren, să pomenşti de existenţa unei acţiuni "de o parte şi alta a liniei de contact" mi se pare o glumă proastă cu nuanţe sinistre, atât timp cât ieri  24 februarie (data la care a fost transmis comunicatul ONU), se ştia foarte bine că NU MAI EXISTĂ LINIE DE CONTACT, cel mult una de front şi că nimic nu mai seamănă cu situaţia anterioară. Lucru care este recunoscut chiar la începutul documentului atunci când se spune că "asistăm la operaţiuni militare reseşti pe teritoriul suveran al Ucrainei la o scară pe care nu am văzut-o de decenii în Europa".

Dar există şi o indicaţie că lucrurile s-ar putea modifica urgent şi se precizează condiţiile care ar putea declanşa viitoarea presiune enormă la care ONU ar putea să fie nevoită să răspundă: "dreptuile internaţionale umanitare şi cele ale omului trebuie să fie respectate. Deciziile care se vor lua în următoarele zile ne vor modela lumea şi vor afecta în mod direct viaţa a milioane şi milioane de oameni. În senul Cartei Onu, nu este prea târziu să salvăm această generaţie de ororile războiului. Avem nevoie de pace". Aici nu mai e vorba doar de teorie abstractă. Combinaţi acest pasaj cu declaraţia de aseară a Biroului pentru Europa al OMS în care se anunţă posibilia apariţie iminentă a unui foarte amplu dezastru umanitar în Ucraina şi care se poate extinde în zonele învecinate şi vedeţi că există deja invocate primele elemente ale unei acţiuni internaţionale echivalente cu o intervenţie umanitară în caz de extremă urgenţă.

Desigur, ştiţi foarte bine că NATO garantează apărarea teritoriului tuturor Statelor Membre, dar amintiţi-vă că există posibilitatea ca decizii de acţiune militară pentru protecţia Aliaţilor pot fi decise şi în cazul în care, în zona teritoriului proxim, apare fenomene destabilizatoare de o gravitate considerată pericol imediat pentru securitatea şi stabilitatea unui stat sau a unui grup de state din spaţiul euro-atlantic. Iar urgenţa umanitară acută poate fi un asemenea factor de destabilizare deoarece generează fluxuri masive de refugiaţi şi deschide noi căi de tranzit pentru migraţia ilegală provenind şi din alte zone de conflict.

Între timp, exact în acest context, după părerea mea repunând întreaga problemă a conflictului din Ucraina în cu totul altă lumină, a sosit confirmarea oficială că, după lupte dure purtate cu toate categoriile de arme grele, ruşii au reuşit să stabilească un control total asupra întregii zone de la Cernobâl (vezi foto), inclusiv asupra fostei centrale nucleare, acum cu reactoul distrus acoperit de un strat de beton protector, dar având încă statutul de "mormânt puternic radioactiv" care poate fi reactivat dacă bombardamentele au atins şi afectat placa de protecţie. Ceea ce nu poate fi nici confirmat nici infirmat în acest moment. Fotografia este de ieri şi arată că există transportoare de trupe şi tancuri grele chiar în "zona exclusivă de protecţie" din jurul centralei nucleare, iată filmarea realizată de un coleg ucrainean:

Iată cum coşmarul nuclear nu ţine neapărat de acţiunea directă a rachetelor rusşti, poate fi oricând activat, extrem de uşor, în condiţiile acestui război în desfăşurare care ridică într-adevăr o ameninţare teribilă la graniţa Europei şi poate afecta generaţiile viitoare, la fel cum a fost cazul exploziei de la Cernobâl pe care autorităţile de la Moscova au încercat s-o ţină ascunsă, avertizând lumea doar când tragedia a fost atât de mare încât Politburo a fost nevoit să admită catastrofa.

Acum este evident că lidrii lumii occidentale încearcă să găsească o soluţie de răspuns, deocamdată cu sancţiunile bine-cunoscute dar care par să nu-l impresioneze pe liderul de la Kremlin, atât timp cât şi-a pregătit din timp o mişcare de rezervă de care este absolut convins că va fi salvatoare, adică pieţele asiatice, poate şi câteva din america de Sud (Brazilia, Venezuela, poate şi Argentina) pentru a înlocui liniile comerciale afectate de eventuala aplicare a sancţiunilor împotriva ţării sale. Asta-i dă forţa de a continua invazia Ucrainei, cu posibilitatea de a repeta, la o scară cu mul mai mare, scenariul aplicat în Crimeea: un referendum pentru ataşarea la Rusia fie "doar" a separatiştilor deja recunoscuţi diplomatic, fie chiar a întregii Ucraine.

De acum, în condiţiile succesului acestei ofensive fulgerătoare, totul pare să fie posibil. În orice sens.