În lume

articolul anterior articolul urmator

Orientul Mijlociu – Riscul războiului generalizat

24
5 Jan 2016 15:42:55
Horia Blidaru
Disputa saudito-iraniană a inflamat întregul Orient Mijlociu, regiune care aminteşte tot mai mult, prin potenţialul exploziv, de Balcanii anului 1914
Disputa saudito-iraniană a inflamat întregul Orient Mijlociu, regiune care aminteşte tot mai mult, prin potenţialul exploziv, de Balcanii anului 1914

Escaladarea tensiunilor între Arabia Saudită şi Iran împinge Orientul Mijlociu către un război regional total, în locul confruntării prin interpuşi, desfăşurate de cele două puteri în Siria şi Yemen. După disputa ruso-turcă, perspectiva unei soluţii negociate a ecuaţiei orientale a mai primit o lovitură, poate fatală. Teroriştii islamişti intră în 2016 sub bune auspicii: această înfruntare pentru supremaţie lucrează în favoarea lor.

Brusca degradare a raporturilor dintre Ryiad şi Teheran aruncă în aer firavul proces politico-diplomatic iniţiat la finele anului trecut. Adoptarea la 18 decembrie a rezoluţiei 2254 a ONU, cu privire la iniţierea unui proces politic pentru soluţionarea crizei siriene, a fost posibilă numai după ce miniştrii de externe saudit şi iranian au acceptat să se aşeze la masa discuţiilor, în noiembrie, la Viena. La 25 ianuarie, la Geneva, e programată, sub egida Naţiunilor Unite, demararea negocierilor dintre regimul Assad şi opozanţii săi aşa-zişi moderaţi. O posibilă conferinţă de pace, ale cărei şanse sunt pe cale să fie anulate de două importante execuţii, deloc întâmplătoare în actualul context.

Spirala represaliilor

La 25 decembrie, Zahran Alloush, liderul grupării Jaysh al-Islam, principala grupare rebelă de la porţile Damascului, susţinută masiv de saudiţi, a fost ucis într-un raid aerian sirian. Alloush, omul Ryiad-ului pe frontul sirian, urma să facă parte din echipa de negociatori de la Geneva.

La rândul său, Arabia Saudită l-a executat, la 2 ianuarie, pe înaltul cleric şiit Nimr Baqr Al-Nimr, contestatar al regimului saudit, condamnat la moarte încă din octombrie 2014. Această decapitare a inflamat lumea şiită, în special Iranul, unde au avut loc manifestaţii violente în faţa ambasadei şi unui consulat saudite.

În replică, Ryiad-ul a rupt, duminică, relaţiile diplomatice cu Teheranul. Mai mult, saudiţii au anunţat represalii faţă de Iran: suspendarea tuturor relaţiilor comerciale şi a legăturilor aeriene cu rivalul istoric şi interzicerea oricărei deplasări a cetăţenilor saudiţi în Iran. Ieri, Bahreinul şi Sudanul au rupt, la rândul lor, relaţiile diplomatice cu Iranul, Emiratele Arabe Unite şi-a restrâns reprezentarea diplomatică, iar Kuweitul şi-a rechemat ambasadorul de la Teheran. 

Disputa a căpătat, într-un ritm accelerat, o gravă turnură regională, ceea ce complică şansele unei necesare dezescaladări.

Nu e lipsit de relevanţă faptul că, odată cu Al-Nimr, au mai fost executate 46 de persoane, majoritatea terorişti sunniţi. Human Rights Watch acuză execuţia ca fiind cea mai amplă, într-o singură zi, din regatul saudit, din ultimii 35 de ani. O execuţie de masă, explicabilă prin consecvenţa pe două planuri a regimului regelui Salman.

Ofensiva saudită

În decembrie 2015, monarhia saudită a creat o largă coaliţie islamică anti-teroristă. Teroriştii executaţi sâmbătă fuseseră implicaţi, în ultimul deceniu, în atacuri desfăşurate de Al-Qaida. Un semn că recenta coaliţie nu e doar o iniţiativă formală. Mai ales după ultima înregistrare audio a căpeteniei ISIS, autoproclamatul calif Abu Bakr al-Bagdadi, care, la 26 decembrie, i-a îndemnat pe saudiţi la revoltă împotriva monarhiei. De altfel, unul din obiectivele majore ale Statului Islamic îl reprezintă extinderea controlului asupra locurilor sfinte ale islamului de la Mecca şi Medina, aflate pe teritoriul regatului saudit.

În acest context, decapitarea lui Al-Nimr e văzută şi ca o încercare de a atenua nemulţumirea puternicei laturi radical-conservatoare din societatea saudită faţă de lupta anti-jihadistă anunţată de regimul de la Ryiad.

Dar execuţia clericului şiit este, în primul rând, un semnal că noul rege Salman e decis să-şi continue politica agresivă faţă de rivalul istoric persan.

Această tendinţă a dominat primul an de la încoronarea sa şi a devenit evidentă odată cu implicarea oficială, din martie 2015, a Arabiei Saudite în războiul civil yemenit.

Un rol important în această direcţie de forţă îl au cei doi principali miniştri, rivali, pe care îşi bazează puterea bătrânul suveran saudit (80 de ani): fiul său şi al doilea prinţ în linia succesiunii la tron, Mohamed Ben Salman (36 de ani), ministru al Apărării, respectiv nepotul regelui şi urmaşul său la tron, Mohamed Ben Nayef (56 de ani), ministru de Interne. Având în vedere competiţia dintre cei doi prinţi, sunt de urmărit consecinţele acestei crize asupra luptei pentru putere din interiorul dinastiei saudite. După cum, există riscul, de partea iraniană, ca şansele moderaţilor să fie afectate în alegerile legislative programate luna viitoare.

În ceea ce-l priveşte pe şeicul Al-Nimr, e adevărat că îşi exprimase cu cruzime bucuria la moartea, în 2012, a prinţului Nayef, tatăl actualului moştenitor al coroanei. Şi că îndemnase, în timpul protestelor pe care le-a condus în timpul Primăverii arabe, la secesiunea estului şiit al Arabiei Saudite şi fuziunea acestuia cu Bahreinul (majoritar şiit, dar condus de dinastia sunnită Al Khalifa).

Click pe imagine pentru a o mări

Dezangajarea” americană

Triumviratul ce domneşte la Ryiad ştia bine că executarea clericului va inflama spiritele în întregul Orient. Nu e deloc exclus ca tocmai acesta să fi fost obiectivul urmărit, în condiţiile în care dinastia saudită se teme, după acordul considerat istoric, din 14 iulie 2015, privind stoparea programului nuclear iranian, că ”dezangajarea” SUA lasă cale liberă marşului ayatollahilor către hegemonia regională.

Pe de altă parte, elanul belicos al Arabiei Saudite poate fi temperat doar de Statele Unite, într-un moment în care butoiul cu pulbere al Orientului Mijlociu aminteşte tot mai mult de Balcanii anului 1914. În primul rând, pentru că Flota a V-a americană, care controlează Golful Persic, rămâne principala forţă de descurajare în zonă. Apoi, nu e de neglijat, în acest context tensionat, relevanţa celor mai recente vânzări americane de nave de război şi armament către Arabia Saudită, în octombrie şi noiembrie 2015, însumând 12,3 miliarde de dolari.

Cert, deocamdată, e că Statul Islamic va încerca să profite de conflictul în care riscă să se scufunde întreaga regiune.

Deosebirea de obiective între occidentali şi principalii actori zonali conferă o mare marjă de manevră teroriştilor islamişti.

Devine, din păcate, evident că adversităţile locale prevalează asupra necesităţii coalizării în vederea contracarării terorismului. Drept urmare, ISIS îşi continuă, în aceste prime zile ale anului, ofensiva spre câmpurile petrolifere libiene.

 

 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

24 Comentarii

miron miron
5.01.2016, 17:29:27

Trebuie salvat ce se mai poate salva. Daca Isis isi continua ofensiva spre campurile petroliere, de ce stau americanii si occidentalii ca mumaile egiptene? nu iau masuri . Bine s-au implicat in primavara araba fara sa o ceara nimeni.

+4 (6 voturi)
koko mirla
5.01.2016, 18:00:06

Oare nu "dezangajarea" amerlocă spune clar cine e în spatele învrăjbirii ? Combinată cu timingul vînzării de arme amerloce în valoare de zeci de miliarde... Mai ales că Statul Islamic și celelalte "grupări rebele" anti-Assad sunt creațiile Arabiei Saudite la comanda Washington-ului... Și sunt alimentate generos cu bani saudți din petrol inflaționist (tot la comanda amerlocilor) și cu cantități imense de arme de model sovietic cumpărate de SUA de pe piața mondială (cu bani votați în Senat !) ce apoi sunt TRANSFERATE către Statul Islamic prin "grupările rebele" create de CIA exact în acest scop !

+1 (11 voturi)
Alexandru Ona
5.01.2016, 18:09:11

Situaţia din Orientul Mijlociu nu se rezumă la un conflict religios, cu toate că, în cazul musulmanilor, fie ei sunniţi sau şiiţi, apartenenţa confesională este infinit mai importantă decât în cazul creştinilor. Pe lângă componenta religioasă, există şi o deosebit de importantă miză economică a conflictului dintre saudiţi şi iranieni. De fapt, miza economică ţine , în primul rând, de faptul că aproape toate resursele de petrol ale Arabiei Saudite se află în partea de est a şării , locuită de cei peste 3 000 000de şiiţi discriminaţi şi aproape complet lipsiţi de drepturi. Or , şeicul Nimr Bakir an Nimr al Amawi a fost cel mai important lider spiritual al şiiţilor din ,,paradisul petrolier" Ash Sharizas şi din imensa oază Al Katif, cea mai fertilă şi mănoasă din peninsula Arabică, aceasta cu atât mai mult, cu cât acesta era strănepotul unui ,,erou naţional" al şiiţilor saudiţi, pe numele său Mohammed an Nimr,conducătorul celei mai mari răscoale a şiiţilor din peninsula Arabică împotriva regelui Abdel-Aziz, în 1928. În acelaşi timp, Nimr Bakir an Nimr a fost şi cel mai important agent de influenţă a Iranului în Arabia Saudită şi în Bahrain,toate acţiunile de protest ale şiiţilor de aici, înăbuşite cu brutalitate de monarhia saudită, desfăşurându-se sub lozincile, sloganurile , ba chiar şi sub portretele şeicului. Cu alte cuvinte, şeicul decapitat zilele trecute nu a fost un vajnic apărător al drepturilor omului, ,,un Saharov al şiiţilor", aşa cum este prezentat de unele publicaţii mai puţin informate , ci mai degrabă un pion al Iranului şiit înt-un joc geopolitic de anvergură împotriva monarhiei saudite, miza economică fiind chiar mult mai importantă decât cea religioasă, dacă stăm să ne gândim că aproape toate resursele petroliere ale Arabiei Saudite se află în zonele de est locuite de cei trei milioane de şiiţi. De altfel, seştiecă că şeicul Nimr Bakir an Nimr şi-a făcut, timp de mai bine de zece ani ,studiile în Iran, el fiind un discipol al ayatolahului Muhammad al Shirazy şi , la fel ca şi mentorul său, un teoretician de seamă al statului islamic şiit unitar ce ar urma să înglobeze toate teritoriile locuite de şiiţi în diferite state musulmane, bineînţeles sub oblăduirea Teheranului. De remarcat că şeicul Nimr a fost un critic vehement al Mişcării pentru Drepturile Şiiţilor Al Islahiya, conduse de şeicul ,,colaboraţionist saudit" Hasan al Safar, fiind, totodată , lider spiritual pentru Mişcarea Hizbala din Hijaz, cu toate că şeicul a încercat , în repetate rânduri, să se disocieze şi să se distanţeze de ei, de metodele lor violente , acuzându-i chiar că ar fi,,mult prea violenţi." În acelaşi timp, şeicul Nimr a fost un critic aprig al monarhiei saudite, contestându-i în repetate rânduri legitimitatea, criticându-i vehement pe prinţii moştenitori şi pe rege pentru arestarea la domiciliu a prinţesei Sachar, despre care se speculează ca ar fi devenit şi ea o adeptă a şiismului,deşi nu prea există dovezi clare în acest sens . Culmea e că acest ,,luptător pentru drepturile şiiţilor" i-a criticat vehement pe prinţii moştenitori saudiţi nu numai pentru reprimarea mişcărilor şiite de protest din Bahrain şi în partea de est a Arabiei Saudite, ci şi pentru reformele promovate de ,,prinţul americanizat" Nayef(şi-a făcut studiile în SUA) vizând implicarea femeilor saudite în viaţa politică din Arabia Saudită, portretele acestuia fiind arse în public, în cadrul unor manifestaţii de bucurie a şiţilor, legate de decesul său, încă înaite ca acesta să fie înmormântat, caudiţii suniţi considerţnd asta un adevărat afront şi un sacrilegiu. Aşadar, şeicul Nimr Bakir an Nimr i-a călcat destul de rău pe bătături pe monarhii saudiţi, astfel încât, în momentul arestării sale, doi dintre discipolii săi au fost ucişi, şeicul însuşi fiind rănit în coapsă de un glonte. Saudiţii afirmă că şi un militar saudit şi-ar fi pierdut viaţa, alţi trei fiind răniţi în,,schimbul de focuri" cu prilejul arestării . De cealaltă parte , rudele şeicului susţin că acesta ar fi fost torturat în închisoare, chiar dacă era rănit, iar mai apoi, cu vreo două luni în urmă, intrase în greva foamei, pe care a continuat-o până când A FOST EXECUTAT PRIN DECAPITARE ÎN PUBLIC , CULMEA, ALĂTURI DE 45 DE MEMBRI AL QAEEDA DE ORIENTARE SUNNITĂ.

+15 (15 voturi)
hihihi mare e gradina
5.01.2016, 19:53:14

Daesh, cum numesc vesticii si nu rusii statul islamic, este rezultatul actiunilor macelarului al Assad, sustinut de cine altcineva decat de cei care au dictat distrugerea estului Europei pentru 50 de ani... Armele rusesti au fost vandute direct de rusi, interesant ca si iranienii tocmai au cumparat o gramada de rachete,tot de miliarde... si foarte interesant ca rusii, care sunt in stare doar sa extraga petrol, depind foarte mult de pretul petrolului, astfel ca un eventual razboi intre arabi le-ar veni ca o manusa. Altfel, daca incep sa vanda si iranienii petrol si gaze, pentru ca nu mai e embargoul, si pretul ajunge la 20 de dolari barilul...caderea URSS a fost nimic. asa ca medierea lor va fi ca si "eliberarea Crimeei", ca si "salvarea Siriei", ca si grija purtata tarilor prietene Ungaria si Cehoslovacia, adica crima cu premeditare.

-2 (10 voturi)
Dobrican Felician
5.01.2016, 20:06:53

Un eventual razboi intre arabi ? Care arabi ? Ca in ecuatia asta numai Arabia Saudita este araba.

+4 (4 voturi)

Vezi toate comentariile (24)