Trei luni de închisoare pe cei care nu poartă măşti de protecţie, în Qatar. Măşti speciale pentru  cei cu deficienţe de auz în Indonezia

Qatarul a început de duminică să aplice sancţiunile cele mai severe din lume împotriva persoanelor care nu poartă mască de protecţie în public, pedepsele putând ajunge până la 3 ani de închisoare, transmite AFP. Circa 50 de ţări susţin în prezent că masca de protecţie este un instrument vital în contextul pandemiei. S-a creat o adevărată industrie a măştilor, dar şi o adevărată mişcare populistă globală.

Guvernul a decis că este obligatorie purtarea de măşti de protecţie în public, începând de duminică şi „până la noi ordine”.

Contravenienţii pot fi sancţionaţi cu până la 3 ani de închisoare şi 200.000 de riali (aproape 51.000 de euro) amendă.

Micul stat din Golf a raportat până acum aproape 30.000 de cazuri de infectare cu noul coronavirus, adică 1,1% din totalul de 2,75 milioane de locuitori, şi 15 decese.

Potrivit autorităţilor, adunările de familie din timpul lunii Ramadanului ar putea favoriza transmiterea virusului.

În Qatar, restaurantele, sălile de cinema, centrele comerciale au fost închise, dar şantierele de construcţii – mai ales cele având legătură cu Cupa Mondială la fotbal din 2022 – au fost menţinute în activitate, cu respectarea regulilor de distanţare fizică şi purtarea obligatorie a măştii din 26 aprilie.

Purtarea măştilor a devenit obligatorie acum în aproximativ 50 de ţări.

În Maroc, persoanele care nu respectă această obligaţie riscă până la 3 luni de închisoare şi 120 de euro amendă, iar în Ciad, până la 15 zile de detenţie.

 Măşti de protecţie transparente, soluţia de comunicare pentru cei cu deficienţe de auz în Indonezia

Măştile de protecţie transparente sunt soluţia găsită de o femeie din Indonezia cu deficienţe de auz pentru a-i ajuta pe surdomuţi să comunice între ei şi cu alte persoane, fără a fi nevoiţi să le dea jos pentru a putea citi pe buze şi risca astfel să se expună contagierii cu noul coronavirus.

Dwi Rahayu, care este surdomută şi lucrează în croitorie, a declarat că şi-a dat seama de problema măştilor de protecţie când s-a dus la spital şi a întâmpinat probleme de comunicare cu medicii, deoarece nu le putea citi pe buze.

"Am fost pentru un tratament la spital, însă medicii nu doreau să renunţe la mască pentru a comunica", a spus Dwi, care locuieşte la Yogyakarta, în insula Java.

"Era greu să comunic cu ei, aşa că am avut ideea să fac nişte măşti transparente", a subliniat Dwi, care a găsit pe Facebook mai multe modele care au inspirat-o să confecţioneze măşti din pânză de bumbac şi plastic transparent pentru ca buzele să fie vizibile.

Prima dificultate era că plasticul se aburea la contactul cu respiraţia. "Deoarece modelul nu era curbat şi se creau aburi şi umezeală. Acum am realizat un alt model, care nu se lipeşte de gură", a spus antreprenoarea care produce 12 măşti pe zi cu ajutorul soţului ei.

Ei donează gratuit o parte din măşti membrilor asociaţiei persoanelor cu deficienţe de auz Gerkatin, în timp ce restul le vând cu 15.000 de rupii (un dolar, 0,90 eurocenţi) şi au deja cereri din mai multe oraşe din Java, dar şi din insulele Sumatra şi Sulawesi.

Circa 50 de ţări susţin în prezent că masca de protecţie este un instrument vital în contextul pandemiei. Stocurile nu sunt încă suficiente, iar personalul medical sau din alte domenii expuse unor riscuri ridicate are prioritate.

În rândul opiniei publice există însă suspiciunea că guvernanţii mint în privinţa eficacităţii măştilor, din cauza penuriei acestora; peste trei sferturi din francezi sunt de această părere, conform unui sondaj. "Oficialii se înşală dacă cred că publicul e stupid şi nu poate înţelege un mesaj complex", observă cu regret Matthew Lesh, expert în politici publice la Institutul Adam Smith din Londra. "De aceea, ei simplifică mesajul şi în loc să menţioneze necesitatea păstrării măştilor pentru cei în pericol (...) preferă un mesaj simplu că masca nu prea are efect."

Portul măştilor este privit foarte diferit în culturile lumii. Asiaticii sunt deja obişnuiţi cu ele, după ce le-au folosit mai întâi împotriva poluării, iar ulterior după o serie de epidemii, începând cu SARS din 2003.

KK Cheng, director al Institutului de Cercetări Aplicate al Universităţii din Birmingham, nu pricepe reticenţa liderilor occidentali. "E fizică elementară. Dacă n-ar funcţiona, de ce naiba le-am cere oamenilor să-şi acopere gura când tuşesc? Nu existe teste clinice pentru asta, dar n-avem nicio îndoială".

Măştile sunt acum peste tot - textile sau din hârtie, albe sau colorate, de unică folosinţă sau lavabile.

"Pandemia are loc în acelaşi timp cu o mişcare populistă globală", constată Pagliari. "Din păcate, măştile au devenit cel mai nou totem al acestei mişcări, ca şi în timpul gripei spaniole din 1919-1920, când erau considerate de manifestanţi un simbol al controlului strict din partea statului", regretă cercetătoarea. 

În Indonezia, noul coronavirus a provocat până în prezent peste 14.000 de cazuri şi peste 1.000 de decese.