În lume

articolul anterior articolul urmator

PASO: alegeri primare în Argentina

3
11 Aug 2015 10:19:07
Caterina Preda
Daniel Scioli şi Cristina Fernandez de Kirchner Sursă foto: http://elestadista.com.ar.
Daniel Scioli şi Cristina Fernandez de Kirchner Sursă foto: http://elestadista.com.ar.

Duminică 9 August 2015 argentinienii au votat în alegerile primare numite PASO (alegeri primare simultane şi obligatorii) organizate începând cu 2011 (ca urmare a unei reforme introduse în 2009) şi care preced alegerile generale, prezidenţiale şi legislative parţiale, din 25 octombrie. Conform primelor rezultate, s-ar părea că peronismul în forma sa majoritară actuală de kirchnerism a rămas pe primul loc.


PASO: alegerile primare simultane şi obligatorii

Alegerile primare numite PASO (alegeri primare simultane şi obligatorii) decid două chestiuni: ce partide participă la alegerile naţionale (cele care câştigă mai mult de 1,5 % în alegerile primare) şi, prin alegeri primare deschise sunt definite listele fiecărui partid sau alianţă electorală pentru alegerile generale. Toţi cetăţenii între 18 şi 70 de ani votează în mod obligatoriu, chiar şi cei care nu sunt înscrişi într-unul din partide, de aceea aceste alegeri sunt văzute drept un fel de prim tur al alegerilor naţionale.

În alegerile de duminică s-a votat pentru preşedinte şi vice-preşedinte, dar şi pentru un număr de mandate de deputaţi şi senatori. Tot duminică, argentinienii au votat în mod direct pentru prima oară şi pentru Parlasur (creat în 2006 şi având sediul la Montevideo)[1], adică pentru trimişii naţiunii în Parlamentul Mercosur (Piaţa comună a sudului). Argentina a ales duminică 43 de aleşi, 19 parlamentari din Argentina considerată un singur district (folosind formula D’Hondt) şi 24 de aleşi, unul pentru fiecare dintre cele 23 de provincii şi Buenos Aires.

Din 15 oferte electorale pentru preşedinte, au mai rămas în competiţie doar 6 pentru alegerile din octombrie: Daniel Scioli candidat unic al Frente Para la Victoria (Frontul pentru victorie), Mauricio Macri din partea alianţei Cambiemos (Să schimbăm), Sergio Massa din partea Una Nueva Alternativa, Margarita Stolbizer lidera partidului GEN care s-a prezentat la alegerile primare din partea frontului Progresistas, Nicolás del Caño lider al Partido de los Trabajadores Socialistas (Partidul Muncitorilor Socialişti) se prezintă din partea Frente del Izquierda (Frontul de Stânga), fostul preşedinte Adolfo Rodriguez Saá care a fost în funcţie doar 7 zile în dramaticul decembrie 2001, candidează din partea Compromiso Federal (Acordul federal), una din disidenţele peronismului. Dintre acestea, primii trei candidaţi se detaşează ca având şanse veritabile de a câştiga preşedenţia la sfârşitul acestui an: Daniel Scioli obţinând 38%, Mauricio Macri, 30% şi Sergio Massa, 20,6% cu o participare la vot de aproape 74%.

12 ani de kirchnerism

Argentinienii votează după 12 ani de guverne kirchneriste, Nestor Kirchner (2003-3007) fiind cel care a redresat Argentina după grava criză economică şi politică din 2001, iar soţia sa, actuala preşedintă Cristina Fernandez de Kirchner (CFK) aflându-se la finalul celui de-al doilea mandat pe care i-l permite constituţia (2007-2011, 2011-2015), pentru un candidat care nu reprezintă familia Kirchner. Pe lângă succesele înregistrate de administraţiile Kirchner în ceea ce priveşte scăderea numărului celor foarte săraci şi extinderea anumitor beneficii sociale, criticii guvernelor kirchneriste remarcă corupţia care a dus la creşterea importantă a averii familiei Kirchner. De altfel, în iulie, judecătorul care investiga o acuzaţie de spălare de bani la adresa uneia din afacerile familiei Kirchner din Santa Cruz, provincia din sudul ţării care reprezintă baza de putere a familiei politice argentiene a fost înlăturat din cauză, ca urmare a unei cereri adresate de nepoata preşedintei. Pe lângă corupţie, CFK a fost acuzată şi de uciderea procurorului Alberto Nisman, găsit sinucis în mod foarte bizar în ianuarie 2015 atunci când se pregătea să o acuze pe preşedintă de încercarea de a muşamaliza colaborarea sa cu guvernul iranian pentru a ascunde implicarea acestuia în atentatul AMIA din 1994, cel mai mare atac terorist de pe teritoriu ţării. În fine, inflaţia galopantă, dar şi insecuritatea extremă mai ales în zonele urbane sunt printre principalele plângeri ale celor care vor vota împotriva Cristinei şi deci a candidatului pe care îl susţine, Daniel Scioli.

Cei trei candidaţi care contează: Scioli, Macri, Massa

Toţi cei trei candidaţi reprezintă în prezent o funcţie politică legată de Buenos Aires. Daniel Scioli s-a plasat pe primul loc în urma PASO de duminică. Scioli (58) este candidatul unic din partea coaliţiei Frente Para la Victoria condusă de Partidul Justiţialist (cunoscut mai bine drept Partidul Peronist după fondatorul său Juan Domingo Peron) şi este guvernatorul provinciei Buenos Aires cea mai mare dintre cele 23 de provincii ale statului Argentina. FPV este partidul actualului guvern al preşedintei Cristina Fernandez de Kirchner care îşi încheie cel de-al doilea mandat în 2015. După o carieră sportivă importantă, fiind campion nautic internaţional, Scioli a intrat în politică la invitaţia fostului preşedinte peronist, Carlos Menem (1989-1999) care a afirmat deja că îl susţine la alegerile generale din octombrie. Judecat pentru corupţie, Menem a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani în 2013, dar fiind senator şi în vârstă (83 de ani atunci) a beneficiat de modificarea pedepsei în arest la domiciliu. Scioli a fost deputat (1997-2002), apoi vice-preşedinte în timpul mandatului lui Nestor Kirchner (2003-2007), şi din 2007, fiind reales în 2011, guvernator al celei mai importante provincii, Buenos Aires. De asemenea, până anul trecut a fost preşedinte al Partidului Justiţialist. Candidatul său la vice-preşedinte este Carlos Zannini considerat un apropiat al lui CFK şi un semn că Scioli acceptă influenţa Cristinei deşi ideologic este apropiat mai degrabă de Menem decât de cuplul Kirchner.

Principatul candidat al opoziţiei la kirchnerism este Mauricio Macri care şi-a consolidat poziţia drept cel mai dur critic al actualei preşedinte. Mauricio Macri (56), şef al guvernului Buenos Aires/primar între 2007 şi 2015, fost preşedinte al Clubului de fotbal Boca Juniors (1995-2008), candidat al coaliţiei Cambiemos, reprezintă partidul PRO (Propuesta Republicana) şi a câştigat în faţa altor doi pre-candidaţi, senatorul Ernesto Senz din partea partidului istoric, Uniunea Civică Radicală şi deputata Elisa Carrio din partea Coalicion Civica.

Sergio Massa, peronistul dizident, a candidat din partea UNA (Una Nueva Alternativa) s-a prezentat în faţa guvernatorului din Cordoba, Jose Manuel de la Sota. Fost primar al oraşului Tigre, ales în 2007 şi reales în 2011, Massa a candidat şi a fost ales deputat de Buenos Aires în 2013. Ruptura sa cu peronismul oficial s-a produs în 2009 după ce Massa a fost şef de cabinet în guvernul Kirchner. Ca urmare a acestei rupturi, Massa a fondat un nou partid, Frente Renovador.



[1] Parlasur are 188 de membri: 76 de parlamentari din Brazilia, 43 din Argentina, 33 din Venezuela, 18 din Uruguay şi 18 din Paraguay.

Vă aştept şi marţea viitoare cu un alt articol despre America latină!

Între timp, puteţi urmări alte ştiri latino-americane pe pagina mea de Facebook, Observator America latină.

 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

3 Comentarii

vbuntv
11.08.2015, 22:37:18

Vamos a ver.. lo de arriba no es periodismo de sustancia, es como muy mucho información periodística. Y tal como lo he mencionado anteriormente, traducir trozos de la prensa hispana rejuntados en una especie de noticia de carácter informativo es un pobre sustituto al periodismo de seriedad. Sin entrevistas locales o algún tipo de corresponsalía mas o menos tradicional, el empeño de la joven autora es de muy poco mérito. Carente de perspectiva, historia y contexto tales artículos no contribuyen en nada a la educación del público de cara a estos temas. Además, al rumano de a pie le vale gorro todo lo referente al continente sudamericano a no ser que se trate de tópicos "amarillistas". Entender que de esta manera se despierta un interes apenas existente sobre el continente equivale a la vanidad cuando no peor aún al desconocimiento de la la realidad rumana. Si la autora aportase algún comentario original o análisis de su propia cosecha, estaría mejor dispuesto a una acogida mas favorable hacia tales esfuerzos..

+1 (1 vot)
Lazaro Espain
12.08.2015, 05:27:52

El siguiente documental argentino independiente, muestra el modo y el móvil por el que se mató Nisman, y lo absurdo de hipótesis del homicidio. www.stripteasedelpoder.com/?p=1076

+1 (1 vot)
vbuntv
12.08.2015, 06:52:13

Cualquier persona con dos dedos de frente sabe que aquello fue un asesinato político..

+1 (1 vot)