Percepţia negativă asupra Chinei, în evoluţie ascendentă în spaţiul occidental

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Foto Shutterstock
Foto Shutterstock

O cercetare sociologică amplă dată publicităţii marţi de către Pew Research Centre (PEW) arată modul în care a evoluat în spaţiul ultimului an percepţia asupra Chinei în 14 ţări reprezentative pentru grupul naţiunilor cel mai dezvoltate şi generatoare de progres economic şi social: Australia, Marea Britanie, Germania, Olanda, Suedia, SUA, Coreea de Sud, Spania şi Canada.

"Părerile negative despre China au ajuns la punctul cel mai în comparaţie cu tot ce PEW a înregistrat în întreaga sa activitate, de la debuturile sale în urmă cu peste un deceniu...Vederile negative au crescut cel mai mult în Australia unde vedem cum, în acest moment, 81% dintre repondenţi văd China în mod nefavorabil, mai mult cu 24% faţă de anul trecut. În UK, aproape trei pătrimi au o percepţie negativă asupra Chinei, în creştere cu 19%. În SUA, această percepţie negativă asupra Chinei a crescut cu aproape 20% de când preşedintele Trump a ajuns la Casa Albă, cn 13% în plus doar în perioada ultimului an".

zz

Foarte interesante aceste evoluţii în măsura în care opinia publică reprezintă acum un factor de presiune mai direct şi mai evident pe timp de pandemie, cu atât mai mult cu cât oamenii politic în general şi mai ales guvernele devin mai nesigure tocmai deoarece principalul risc cu care se confruntă este modul în care au gestionat răspunsul naţional la pandemie.

Slabele sau foarte slabele rezultate ale politicilor interne şi incapacitatea lor de a ajunge să lucreze împreună devin nu numai foarte vizibile dar şi, extrem de probabil, vor crea crize imprtante pe măsură ce se va adânci criza actuală şi vor începe problemele uriaşe legate de accesul la medicamente.

Este limpede că referinţa generală negativă în creştere faţă de China este legată de nevoia subconştientului colectiv de a găsi totuşi o sursă identificabilă a pandemiei şi, în acest sens, de a stabili comparaţii între performanţele guvernamentale şi responsabilităţile aferente pentru managementul de criză şi "ştiinţa guvernării". Şi, dacă acceptaţi acest raţionament, analiza celor de la PEW vine cu o surpriză majoră :

"la nivelul repondenţilor din cele 14 ţări analizate, avem o medie de 61% care afirmă că China şi-a făcut prost treaba în managementul pandemiei. Adică mai prost decât s-au comportat propriile lor ţări sau organizaţii internaţionale precum UE sau OMS. Doar SUA primesc un calificativ mai prost din partea repondenţilor, cu o medie de 84% spunând că SUA au avut un răspuns slab la pandemiei".

a

Asta înseamnă că există argumente suplimentare pentru teza care spune că unul dintre efectele majore ale pandemiei este creşterea neîncrederii nu numai în cazuri evidente de mannagement neprofesionist cu consecinţe tragice ca în SUA, dar şi că se sancţionează în continuare ceea se percepe ca lipsă de reacţie reală şi rapidă la începuturile epidemiei, atunci când guvernul central de la Beijng a intervenit târziu şi a comunicat şi mai târziu. Nou pare a fi că se întăreşte convingerea publică asupra valorii răspunsului naţional în caz de criză, sancţionându-se întârzierea, ineficienţa sau lips unei decizii ferme cu consecinţe reale la nivelul UE sau OMS.

Care va fi oare relevanţa politică viitoare a acestei stări de spirit în măsura în care convingerile respective vor trebui să motiveze un vot politic sau când aceste analize vor fi prelucrate pentru a servi drept bază pentru modificările în curs negociate între principalele puteri politice ale lumii?  

aaa

Este o întrebare cu un răspuns complet deschis, vom vedea un prim răspuns cu valoare decisivă atunci când vom şti modul în care această percepţie a influenţat sau nu alegerile din SUA. Care, cu certitudine, nu va redefini sau consolida actualele diferende majore, ci s-ar putea să le atenueze sau să le schimbe direcţia. Nu este totalmente imposibil deoarece sondajul realizat de cei de la PEW apare şi această realitate europeană (desigur, repet, în ţările pe care cercetătorii americani le consideră relevante pentru spaţiul UE), adică opinii diferenţiate dar majoritar în favoarea considerării Chinei ca putere glonală de mare importanţă.

ss

Întrebarea pentru viitorul imediat este dacă - pentru spaţiul european-  percepţia negativă globală asupra Chinei din cauza răspunsului la pandemie este într-adevăr un factor într-atât de puternic încât să influenţeze decisiv marea partidă care se joacă acum, adică faza ultimă a negocierilor pentru Acordul de liber schimb UE-China, cel care, odată semnat, ar confirma definitiv intrarea UE la masa celor câţiva decidenţi politici globali.

Decizia va fi deosebit de dificilă deoarece liderii din UE sunt presaţi de o realitatea economică marcată de scăderi dramatice de indici economi, cu contracţii economice naţionale prezise şi confirmate (https://www.imf.org/en/Publications/WEO/Issues/2020/06/24/WEOUpdateJune2020) şi doar cu o promisiune teoretică de restartare a economiilor naţionale, dar cu China singura ţară din lume care prezintă un raport de creştere a indicilor economici şi care şi-a păstrat intactă uriaşa rezervă de devize şi aurul din bănci. Pe de altă parte, este incontestabil că asta provoacă şi teamă deoarece nimic din ce se petrece acum, inclusiv uriaşa ofensivă multiplex a Chinei, nu are un precedent istoric şi, de aici, extrem de posibilm reacţia de respingre faţă de preşedintele XI Jinping, privit drept arhitectul acestei strategii a Chinei.

sss

Aici stă, după părerea mea, miza reală pe care ne-o descoperă acest sondaj excelent făcut şi care, ca deobicei, poate fi citit în mai multe direcţii de interpretare şi provocând trimiţând la răspunsuri cu mult mai complicate decât ar lăsa să se îmţeleagă o primă lecturare rapidă a documentului. E vorba despre o fotografie foarte realist făcută, a stării de spirit din ţările aparţinând grupului bogat şi puternic, în momentul în care se pregăteşte un mare salt în necunoscutul post-pandemic. Cu conştiinţa foarte temătoare că, în spate, va urma şi saltul celorlalte  naţiuni, cele sărace şi din ce în mai disperate. Imprevizibil de disperate şi care vor reacţiona la nu se ştie încă ce tip de semnal, stimulent sau accelerator de criză care să le pună sub semnul întrebării capacitatea naţională de supravieţuire.

Caz în care la ce putere mondială vor face apel pentru a reechilibra situaţia?

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite