Politico: Ţările sărace plătesc mai mult pentru o doză de vaccin anti-COVID-19 decât cele bogate. Care ar fi motivele?

Vaccin Oxford/AstraZeneca FOTO EPA - EFE

Bangladesh, Africa de Sud sau Uganda plătesc mai mult pentru o doză de vaccin Oxford/AstraZeneca decât Uniunea Europeană, semnalează Politico, întrebându-se care ar fi motivele.

Ţările în curs de dezvoltare se confruntă cu o dublă provocare în timp ce încearcă să procure vaccinuri împotriva noului coronavirus: nu doar că le este greu să-şi asigure stocuri - pentru că ţările bogate se ocupă de producţie -, dar şi plătesc mai mult, relatează Politico într-un articol menit să arate că există diferenţe de acces la vaccin între săraci şi bogaţi.

Capacitatea de negociere a ţărilor bogate nu se rezumă doar la cantitatea de doze obţinute, ci şi la preţul acestora, relevă sursa citată. Bangladesh, de exemplu, plăteşte în medie 4 dolari pentru o doză de vaccin Oxford/AstraZeneca, cu 0,5 dolari mai mult decât Uniunea Europeană. Africa de Sud se numără de asemenea printre ţările care plătesc mai mult pentru o doză de vaccin Oxford/AstraZeneca, şi anume 5,25 de dolari. Uganda plăteşte chiar 7 dolari.

Discrepanţe de acest gen există şi în cazul celorlalte vaccinuri. Totuşi, în condiţiile în care vaccinul Oxford/AstraZeneca este mult mai uşor de transportat şi distribuit, a existat speranţa că acest ser ar putea fi mai accesibil pentru ţările mai puţin dezvoltate care nu dispun de infrastructura necesară, notează Politico.

Ori, într-o analiză, ONE Campaign, organizaţie internaţională care luptă împotriva sărăciei, subliniază că cele mai bogate ţări de pe planetă sunt pe cale să aibă un exces de un miliard de doze de vaccinuri anti-COVid-19, în timp ce ţările sărace riscă să rămână expuse.

Contactat de Politico, un purtător de cuvânt al companiei AstraZeneca a declarat că „preţul vaccinului variază în funcţie de un număr de factori, inclusiv costul de producţie şi numărul dozelor cerute”. Potrivit purtătorului de cuvânt, ţările care achiziţionează un număr mai mare de doze primesc o reducere în preţul final, ceea ce se observă în acordul semnat cu UE, care a cumpărat 300 de milioane de doze. Acest principiu, spune el, nu se aplică şi în cazul SUA, care plătesc mai mult pentru aceeaşi cantitate totală.

Preşedintele francez Emmanuel Macron a criticat aceste diferenţe de preţuri, calificându-le drept „astronomice”, dar le-a pus pe seama intermediarilor.

Anban Pillay, un oficial sud-african, avansează un alt motiv pentru diferenţele de preţuri, şi anume că ţările bogate plătesc mai puţin pentru un vaccin anti-COVID-19 pentru că sunt implicate în cercetare şi dezvoltare.

Suerie Moon, co-directoare la Centrul Global pentru Sănătate, a atras atenţia în general asupra factorilor comerciali, cum ar fi costurile de producţie, comenzile mai mici sau termenii de plată neatractivi. Astfel, remarcă ea, puterea de negociere a ţărilor sărace este mai redusă decât cea a ţărilor bogate.

„Nu există reguli la nivel internaţional cu privire la stabilirea preţurilor vaccinurilor şi nici garanţii că acestea vor fi accesibile sau corecte. Nu este nici măcar nefiresc ca ţările cu venituri medii să plătească mai mult decât cele bogate”, a subliniat Suerie Moon.