Raportul teribil al Pentagonului despre catastrofele climatice, absolut real? - partea a II a

Care vor fi schimbările climatice la nivel planetar care vor influenţa strategiile de securitate ale statelor FOTO Reuters

Publicăm astăzi a doua parte a materialului referitor la catastrofele climatice anunţate de raportul Pentagonului din 2003. Concluziile pentru perioada în care ne aflăm şi cea imediat următoare anunţă schimbări dramatice la nivel planetar, care vor influenţa strategiile de securitate ale statelor.

Raportul teribil al Pentagonului despre catastrofele climatice, absolut real? - partea I

„Ce urmează?

-       Condiţii de climat mai rece, mai uscat şi vânt mai puternic pentru regiunile continentale din emisfera nordică

-       Persistă seceta pe toată durata deceniului în regiuni agricole vitale şi în zonele din jurul principalelor bazine de populaţie din Europa şi în estul Americii de Nord

-       Temperaturile anuale medii scad cu până la 2,75 gr C în Asia şi America de Nord şi cu până la 3,3 gr C în Europa

-       Temperaturile vor creşte cu 2,2 gr C în zone-cheie în ansamblul Australiei, Americii de Sud şi Africii australe

-       Se intensifică furtunile şi vântul în perioada de iarnă, amplificând impactul schimbărilor. Europa Occidentală şi Pacificul se vor confrunta cu o intensificare a vântului din vest.

În fiecare an. între 2010 – 2020 va exista o scădere a temperaturilor medii pe ansamblul Europei de Nord, mergând până la un minus de 3,3 grade Celsius în zece ani. Pluviometria anuală medie scade cu aproximativ 30% în această regiune, iar vântul va fi în medie cu 15% mai puternic. Condiţiile climatice sunt încă şi mai severe în regiunile continentale interioare din Asia şi America de Nord.

Către finele deceniului, climatul din Europa va semăna mai degrabă cu cel din Siberia.

Efectele secetei vor fi şi mai devastatoare decât inconvenienţele produse de scăderea temperaturilor în zonele agricole şi populate. Odată cu reducerea persistentă a precipitaţiilor, lacurile vor seca, debitul fluviilor diminuează şi se recuce aprovizionarea în apă dulce, punând în primejdie mijloacele de conservare şi epuizând rezervele disponibile de apă potabilă. Încep perioade de mega-secetă în principalele regiuni din sudul Chinei şi Europa de Nord (începutul anilor 2010) şi vor dura pe tot deceniul. În acelaşi timp, zonele care erau considerate drept relativ uscate în perioada ultimelor decenii precum şi regiunile consacrate tradiţional agriculturii vor fi afectate timp de mai mulţi ani de ploi torenţiale şi de o ieşire din matcă a fluviilor.

În regiunea Americiii de Nord şi în zona de nord a Asiei, răcirea cea mai accentuată va fi în mijlocul perioadei de iarnă, în lunile decembrie, ianuarie şi februarie, cu toate că efectele sale se vor propaga de-a lungul anotimpurilor, răcirea devenind din ce în ce mai intensă şi mai puţin previzibilă. În timp ce zăpada se acumulează în regiunile muntoase, răcirea durează până în vară. În plus faţă de răcire şi seceta estivală, creşte forţa medie a vântului din cauza unei circulaţii atmosferice care se localizează.

În timp ce schemele meteorologice pe glob sunt perturbate la începutul schimbării climatice, efectele sunt mult mai pronunţate în Europa de nord în primii cinci ani care vor urma căderii circulaţiei termohaline. Începând cu a doua jumătate a deceniului, frigul şi condiţiile atmosferice mai dure se extind şi pătrund mai profund în Europa meridională, în America de Nord şi dincolo de ea. Nordul Europei se răceşte conform unui model climatic în care frigul prelungeşte perioada în care nordul Oceanului Atlantic e, prin în gheţuri, factor suplimentar al răcirii, ceea ce prelungeşte perioada de temperaturi hibernale....

Vântul se intensifică deoarece atmosfera tinde să compenseze gradientul de temperatură accentuat între poli şi ecuator. Aerul rece care suflă peste continentul european provoacă nişte condiţii deosebit de grele pentru agricultură. Combinaţia între vânt puternic şi secetă stă la originea furtunilor de praf de mare amploare şi a sărăcirii solului.

Semenele unei încălziri progresive se anunţă în cele mai multe regiuni din sud de la marginea Atlanciului, dar seceta nu scade. Către finele deceniului, climatul din Europa va semăna mai degrabă cu cel din Siberia.

Regiunile: 2010 – 2020

Europa

Lovită dur de schimbarea climatică, cu o temperatură medie care scade cu 3,3 grade Celsius în mai puţin de un deceniu şi cu diferenţe încă şi mai importante pe coasta de nord-vest. Climatul din Europa de nord-vest este mai friguros, mai secetos şi cu vânt puternic, semănând cu Siberia. Europa de sud va cunoaşte mai puţine schimbări, dar suferă totuşi de pe urma unor episoade bruşte de răcire şi a unor schimbări rapide de temeratură. Reducerea nivelului de precipitaţii face din sărăcirea solurilor o problemă la nivelul întregii Europe, contribuind la penuria alimentară. Europa face eforturi pentru a limita emigraţia naţiunilor scandinave şi din Europa de nord în căutarea unor tărâmuri mai calde, precum şi pentru interzicerea imigraţiei provenite din ţările care suferă de pe urma fenomenelor climatice, din Africa şi din alte zone.

SUA

Un climat mai rece, cu mai mult vânt puternic şi mai sec care face ca perioadele de cultură şi recoltă să fie mai scurte şi mai puţin productive în zona de nord-est a SUA, mai lungi şi mai secetpoase în sud-vest. Zonele deşertice sunt expuse la o creştere a furtunilor în timp ce zonele agricole suferă de pe urma unei sărăciri a solului datorită creşterii vitezei vântului şi reducedrii umidităţii în sol. Evoluţia către un climat mai uscat este mai pronunţată în statele din sud. Deoarce continuă creşterea nivelului oceanului, rămân în pericol zonele litorale, exact aşa cum au fost în perioada de încălzire climatică. SUA se vor concentra spre interior, investind resurse pentru a-şi hrăni propria populaţie, întări paza frontierelor şi pentru a gera tensiunea mondială aflată în creştere.

China

Din cauza nevoilor sale alimentare foarte mari determinate de numărul ridicat de populaţie, China va fi puternic afectată de ploile musonice care au devenit aleatorii. Acestea, ocazionale pe timpul verii, sunt binefăcătoare datorită apei pe care o aduc, dar au efecte devastatoare căci inundă soluri în general neprotejate. Ierni mai lungi, mai reci şi veri mai calde, provocate de o diminuare a răcirii prin evaporare din cauza reducerii precipitaţiilor, diminuează resursele şi aşa mici în energie şi apă. Declanşarea unei foamete la nivel mare produce haosul şi lupte interne, în timp ce China se uită cu invidie înspre resursele aflate dincolo de frontierele sale cu Rusia şi cu ţările situate la vest.

Concluzie

Este extrem de plauzibil ca, peste un deceniu, o schimbare bruscă şi iminentă a climatului să devină o evidenţă clară şi sigură. Este posibil şi ca modelele noastre să permită o mai bună prevedere a consecinţelor. În acest scenariu, deplasări masive de populaţie apar ca inevitabile. A învăţa cum să controlezi aceste populaţii, tensiunile şi refugiaţii care apar de-a lungul frontierelor, va deveni o problemă primordială. Vor fi necesare şi noi formule de acord în domeniul securităţii, vizând mai ales domeniile energetic, aprovizionare alimentară şi rezerve de apă. Pe scurt, în timp ce SUA va ieşi mai bine din toate, având o mai bună capacitate de adaptare, se vor găsi într-o lume în care Europa va lupta pe frontul intern, confruntată cu valuri de refugiaţi şi în care Asia va traversa o criză gravă în raport cu rezervele de hrană şi apă. Bulversări de toate felurile şi conflictele vor deveni caracteristicile endemice ale vieţii."

După zece ani de la publicare, Raportul se dovedeşte neaşteptat de actual. Desigur, între limitele obişnuite ale unei asemenea previziuni pe termen lung, dar concluziile sale se dovedesc în multe cazuri, din păcate, confirmate de realitate. De accea, poate, ar trebui luate foarte în serios cele câteva studii care s-au desprins din acest raport, care i-au folosit datele şi metoda de modelare ştiinţifică şi au dezvoltat alte previziuni, cu aplicaţii militare, economice şi sociale, oferind unora dintre decidenţii planetei posibilitatea de a formula politici noi, sau de a le reorienta pe cele existente.

Este vorba despre un tip de previziuni strategice care, cu toată marja lor de eroare de la început asumată ca fiind importantă, sunt din ce în ce mai solicitate de decidenţii politici în condiţiile în care discuţia despre natura viitoarelor mari conflicte planetare face să revină obsedant aceleaşi motivaţii: accesul la resurse, energetice, de hrană şi apă. 

Adevărat, discuţie veche de când lumea, poate însă acum motivată de un nou tip de presiune imediată, cea pe care o anunţă Raportul Pentagonului. 

Studiile ulterioare la care am avut acces sunt, veţi vedea şi dumneavoastră în articolele care vor urma în ADEVARUL pe această temă, cel puţin la fel de interesante, unele dintre ele deja integrate în strategiile de securitate naţionale adoptate de marile puteri ale planetei. Şi nu numai...