În lume

articolul anterior articolul urmator

Război şi pace sub măslini

13
17 May 2021 15:16:17
Laurenţiu Sfinteş
FOTO Arhiva autorului
FOTO Arhiva autorului

Această fotografie este realizată în Iordania, în Umm Qais, pe ruinele unui fost oraş roman, aflat aproape de Valea Iordanului, un loc unde, în prezent, se întâlnesc graniţele a trei ţări, Siria, Israel şi, desigur, Iordania.

Graniţele nu se ating chiar direct, pentru că, prin pierderea Înălţimilor Golan, Siria s-a îndepărtat câteva zeci de kilometri la est.

Este o fotografie care surprinde un moment de pace, dintr-o zi frumoasă de primăvară.

În planul îndepărtat este Marea Galileii / Lacul Tiberias, în prezent în întregime pe teritoriul Israelului.

În planul apropiat sunt doi tineri palestinieni din Iordania, într-o clipă de repaus la o shisha.

Fotografia nu ar spune nimic dacă nu aş adăuga faptul că acest loc oferă una din cele mai cuprinzătoare perspective, din  Iordania, asupra teritoriului israelian. Şi dacă nu aş menţiona şi că pentru mulţi palestinieni aflaţi acum la est de Valea Iordanului, refugiaţi sau deja integraţi în societatea iordaniană, un weekend la Umm Qais este un fel de pelerinaj într-un loc din care pot să-şi vadă ţara pierdută.

Despre memorie şi reconciliere

Ce vreau să spun este că dacă oamenii uită rapid multe lucruri din propriile vieţi, la fel de multe rămân în gena individuală şi se transferă peste generaţii.

Aşa cum evreii nu şi-au uitat mii de ani locul din care au luat calea exodului, tot astfel palestinienii, majoritatea deja născuţi în afara spaţiului dintre Valea Iordanului şi Marea Mediterană, poartă cu ei dorinţa revenirii.

Despre reconciliere între cele două comunităţi nu poate fi vorba, pentru că aceasta ar presupune fie cedări dureroase de ambele părţi (pe care niciuna dintre ele nu doreşte să şi le asume), fie o intervenţie externă decisivă, acceptată şi aceasta de cele două părţi. Nici aici nu e cazul.


FOTO EPA-EFE

Foarte puţin despre conflictul din Gaza

Periodic, frustrările, mai ales ale părţii palestiniene, ies din matcă sub forma unui conflict  cu Israelul, deseori asumat şi pregătit, dar uneori produs ad-hoc, de un incident de graniţă sau din zona Esplanadei Moscheilor din Ierusalim, acolo unde şi pietrele de pe caldarâm au încărcătură sfântă.

Cel care durează deja de o săptămână are semnalmente din ambele ipostaze:

  • pare a fi anticipat de ambele părţi, date fiind rezilienţa militară a Hamas şi asigurarea continuităţii conducerii, prin plecarea în Qatar a liderului  Ismail Haniyeh, pe de o parte, cât şi, pe de altă parte, riposta metodică, punctuală, a Israelului, chiar în condiţiile în care teritoriul său este acum într-o proporţie mai mare decât înainte în raza potenţială a tirului rachetelor Hamas;

  • pare a fi şi spontan, aprins de incidentele de la Moscheea Al-Aqsa, din ultimele zile ale Ramadanului şi din timpul sărbătorii Eid al-Fitr. De unde şi denumirea de Intifada Tik Tok, datorită impactului avut de imaginile postate pe această platformă.


FOTO EPA-EFE

Iron Dome – vedetă sau o nouă „Linie Maginot?”

Imaginile sunt relevante pentru calitatea sistemului israelian de apărare anti-aeriană. Miile de rachete lansate către teritoriul său sunt oprite la mijloc de drum de tirul precis, computerizat, al bateriilor israeliene.

Şi, totuşi, întrebarea din subtitlu este pusă, de mai mulţi ani, chiar în interiorul ţării, de analişti, chiar de militari.

Pentru că existenţa acestui sistem performant a schimbat modul de abordare a ameninţării externe.

Protecţia cvasi-totală a populaţiei face mai puţin necesară o contra-lovitură asupra atacatorului.

Dar riposta, dură şi decisivă, era ceea ce constituia anterior factorul descurajator pentru eventuale alte atacuri.

Fără această operaţie ofensivă, totul se rezumă acum la un tir neîntrerupt al Hamas care se loveşte de un scut impenetrabil israelian.

Şi dacă nu e chiar aşa?

Chiar cifrele oficiale afirmă că există un procent, e adevărat, redus, de rachete neinterceptate.

Conflictul actual poate fi, astfel, doar unul de reglaj, pentru a înţelege deficienţele sistemului şi pentru a le depăşi.

Fără o ofensivă terestră, facilităţile de producţie ale Hamas rămân aproape intacte. Loviturile punctuale de aviaţie şi artilerie pot distruge doar o parte dintre ele.

O demonstrează  deja arsenalul posedat în prezent de gruparea palestiniană care, în doar câteva zile, a lansat peste 3000 de rachete, mai mult de jumătate din numărul de rachete utilizate în cele şase săptămâni de conflict din iulie – august 2014. Unele din acestea, îmbunătăţite, cu rază extinsă de acţiune.

De asemenea, chiar şi în condiţiile funcţionării ireproşabile a sistemului, efectul atacului cu rachete asupra populaţiei israeliene este unul descurajant.

Analiştii care chestionează viabilitatea sistemului o fac nu de pe poziţii de contestare a calităţilor acestuia, aici lucrurile sunt destul de clare, cât privind efectele neaşteptate pe care le poate avea asupra strategiei israeliene de ripostă militară.


FOTO EPA-EFE

Hamas în ofensivă. Israelul singura ţintă?

Nu avem de unde şti care au fost comandamentele pentru care conducerea grupării a decis că e momentul unui nou conflict cu Israelul.

Când oponentul are toate posibilităţile să te facă una cu pământul, o astfel de decizie se ia numai dacă sunt raţiuni extrem de serioase.

La acest moment, se pot face doar câteva supoziţii:

  • gruparea era, oricum, pregătită pentru declanşarea ostilităţilor, dar a aşteptat momentul cel mai potrivit. Acesta s-a ivit odată cu incidentele din Ierusalim şi din vecinătatea estică, mai ales în suburbia Sheikh Jarrah, continuând cu cele din jurul moscheii Al-Aqsa. La acest moment a apărut comunicatul ultimativ al Hamas, cerând inclusiv retragerea poliţiei israeliene din zona locurilor sfinte islamice, solicitare, desigur, de neacceptat de către israelieni. Prin proclamarea apărării Al-Aqsa, Hamas a obţinut coalizarea implicită a tuturor palestinienilor  în jurul acestei lupte sfinte;

  • ţinta a fost Israelul, dar, probabil, la fel de direct, şi Fatah, gruparea rivală din Cisiordania, al cărei preşedinte, Mahmoud Abbas, a anulat, la sfârşitul lunii aprilie, alegerile parlamentare palestiniene. Alegeri care, mai mult ca sigur, ar fi adus câştig de cauză Hamas;

  • o altă ţintă au fost arabii israelieni. Fondatorul grupării, şeicul Yassin, fusese contra legăturilor cu comunitatea palestiniană rămasă în Israel, considerată a nu fi de încredere, poate chiar trădătoare, dar actualul lider Hamas, Ismail Haniyeh, nu se sfieşte să afirme, metaforic, că ”Gaza, Ierusalim (Cisiordania, n.n.)  şi zonele 1948 (majoritar arabe din Israel, n.n.) acţionează împreună”. Incendierea unei sinagogi, în oraşul Lod, în chiar inima Israelului, este o dovadă neaşteptată şi îngrijorătoare că mesajul războinic al Hamas a ajuns unde a fost ţintit.

Efectele colaterale sunt şi ele semnificative

Oxigen politic pentru Netanyahu

Posibil, faptul că e criză politică la Ierusalim a cântărit prea puţin în decizia Hamas.

Perspectiva unui Netanyahu plecat de la putere şi venirea unui nou guvern israelian cu sprijin din partea unui partid arab nu au contat, probabil, în balanţa declanşării ostilităţilor.

Oricum, cărţile privind noua coaliţie de guvernare erau departe de a fi făcute.

Dar menţinerea actualului premier în fruntea executivului israelian are acum mai multe şanse să se întâmple.

Partidele arabilor israelieni rămân în afara jocurilor de putere

Apropierea partidelor arabe israeliene de cercul puterii de la Ierusalim rămâne un pod prea îndepărtat. După recentele incidente interne, niciun partid al majorităţii evreieşti nu va  dori să fie asociat cu acestea.

Nici acordurile de pace cu o serie de state arabe nu se simt prea bine

Ele nu sunt puse în discuţie, desigur, fiind oricum semnate pentru obiective mai curând economice, dar entuziasmul de a strânge noi semnatari ar putea îngheţa pentru moment.

Un nou şerif în oraş?

SUA menţine acelaşi discurs de protejare a intereselor Israelului şi, probabil, iau în calcul o nouă propunere de pace.

Cât timp Washingtonul deliberează asupra politicii de urmat, China, însă, se autopropune gazdă pentru discuţii între părţile din conflict. Are deja şi un plan în patru puncte în acest scop.

***


FOTO Shutterstock

Pacea şi războiul continuă să alterneze vicios în spaţiul din Valea Iordanului şi Marea Mediterană. Diferenţa de anvergură militară dintre cele două părţi tinde să nu mai fie atât de relevantă în condiţiile prezente, în care o lume întreagă asistă online la operaţiile militare.

Nici victoriile, nici înfrângerile nu sunt depline şi decisive.

Filmul distrugerii se reia, astfel, ciclic, de la capăt, fiecare parte sperând că cealaltă va obosi la un moment dat.

În condiţiile unei memorii acut selective, nici reconcilierea nu poate avea loc.

Iar o imagine precum cea care a deschis aceste rânduri rămâne doar o copertă iluzorie pentru tensiunea care se află în interiorul acestui spaţiu.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

13 Comentarii

Noah Scînteia@Vancouver.ca
17.05.2021, 15:24:54

Romanii trebuie sa fie alaturi de Israel... sunt fratii spirituali ... Iisus & familia , apostolii si crestinismul sunt toti evrei... https://www.youtube.com/watch?v=4bbrmfvlyZo

0 (2 voturi)
pathfinder
17.05.2021, 15:52:52

Nu de asta trebuie Romania sa fie alaturi de Israel. Matale aberezi, ca de multe ori...

-3 (7 voturi)
Noah Scînteia@Vancouver.ca
17.05.2021, 16:09:29

Why then?...Did I hurt your feelings ?....Humor me ! ... si pe fratii antisemiti...

pathfinder
17.05.2021, 16:20:33

Pentru ca e singura democratie din estul mijlociu. Simplu.

-6 (8 voturi)
Noah Scînteia@Vancouver.ca
17.05.2021, 16:27:44

"Si" pentru ca e ... O conditie necesara, dar nu suficienta.

+1 (1 vot)

Vezi toate comentariile (13)

Modifică Setările