În lume

articolul anterior articolul urmator

Răzbunarea pe simboluri: tot ce mai rămâne din cea mai frumoasă aventură a omenirii

25
5 Jul 2022 09:16:54
Cristian Unteanu
FOTO Shutterstock
FOTO Shutterstock

Pentru generaţia mea, aventura spaţială era miracolul împlinit de către oamenii care reuşiseră să-şi depăşească condiţia implicită dată de gravitaţia terestră şi îndrăzniseră să spere că pot începe cucerirea lumilor infinite de dincolo de orizont.

 Şi, mai ales, lucru realmente uluitor, cel puţin la un moment dat, realizaseră că pot chiar să şi treacă peste toate convenţiile ideologiilor politice imbecile şi restrictive şi să lucreze împreună pentru o construcţie deloc simbolică, o structură spaţială pe care s-o amplaseze pe orbită fixă pentru a deveni punct de observaţie şi, posibil, bază ulterioară pentru misiuni de mare complexitate înlăuntrul sistemului nostru solar şi, de ce nu, înspre adâncurile Galaxiei.

Efortul în comun nu mai era un simplu deziderat. Nu numai că începuse lucrul în comun, dar devenise ceva normal şi echipele comune nu mai aminteau cu nimic epocile trecute, foarte apropiate de noi, în care „cursa spaţială” era un fel de prelungire a impunerii imaginii de forţă a superiorităţii unui lider mondial care trebuia să arate în orice clipă că avea cele mai puternice şi perfecţionate arme, că rachetele sale, cum avea să spună cu atâta sinceritate Trump, sunt mai mari decât cele ale adversarilor.

Părea că raţionamentul acesta adversativ avea să dispară definitiv. Falsă speranţă şi aducătoare de iluzii nefondate.

Asistăm acum la finalul acelei epoci de deschidere în comun de noi drumuri spre orizontul infinit de dincolo de noi. Se încheie brutal, urât şi în acord cu instalarea tuturor noilor baraje impuse de ceea ce înseamnă Epoca Noului Război Rece. În consecinţă, ca mereu în istoria episoadelor negre ale civilizaţiei umane, sunt anulate toate simbolurile care puteau sau încă mai pot să spună generaţiei tinere că, odinioară, chiar s-a putut visa împreună la un ideal comun mai presus de urii, intoleranţele şi ura care acum hrăneşte conflictele.

Nu confundaţi asta cu operaţiunile diverse tip cancel culture, cu toate că şi ele sunt parte a aceleiaşi inversări de drum a destinului planetar. Nu, de data asta este anulată şi inversată valoarea reprezentată de simbolul suprem, cu atât mai preţios cu cât este şi unic: Staţia Spaţială Internaţională.

Cosmonauţii ruşi prezenţi acolo, Denis Mateev, Serghei Korsakov şi Oleg Artemiev au arborat (foto) drapelele republicilor separatiste auto-proclamate Doneţk şi Lugansk. „Celebrăm evenimentul pe Terra şi în spaţiul cosmic – au scris ei pe contul Telegram al ROSCOSMOS – Forţele ruseşti şi cele de la Lugansk au preluat controlul Lisiansk, ultimul mare oraş”.

Priviţi şi reţineţi această imagine care, cu siguranţă, va rămâne în istorie.

Se întâmplă pentru prima oară când, oficial, la vedere, aventura spaţială este transformată în trambulină electorală pentru propagandă militară, celebrând un act de război. Este cumplit pentru că semnificaţiile acestui episod cu adevărat tragic depăşesc cu mult spaţiul confruntării directe din Ucraina, arată ceva cu mult mai mult.

Arată că, cel puţin în această etapă de evoluţie a omenirii, Spaţia Spaţială Internaţională a reprezentat nu numai tot ce-am putut inventa mai mult într-o întreprindere a entuziasmului şi inteligenţei, ci şi că tot acesta este şi punctul limită, de acolo de unde începe involuţia. Care să ducă, eventual, căci înspre acolo duce în final drumul, spre acel al treilea război mondial despre care vorbea Einstein după care ne va rămâne să ne batem cu pietre şi ciomege la intrarea peşterilor. Cu multă tristeţe în suflet, mă mau uit la poza asta sinistră – prima poză de acest fel din istoria omenirii – şi realizez că scenariile care vorbesc despre auto-destrucţia planetei nu sunt deloc SF, ci expresia cea mai corectă a nivelului de imbecilitate de care pot da dovadă unii dintre liderii politici în mâinile cărora am aşezat mecanismele de supravieţuire ale speciei umane.

Mai priviţi fotografia şi gândiţi-vă dacă nu cumva Arthur C. Clarke nu avea cumva dreptate când spunea că „sunt sigur că universul este plin de viaţă inteligentă... Numai că mult prea inteligentă ca să vină aici la noi”.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

25 Comentarii

Vânatorul/d.c.
5.07.2022, 09:31:14

Incepand cu anul revolutiei bolsevice a lui Lenin(1917), Rusia, condusa peste o suta de ani numai de comunisti si kaghebist.i a devenit cel mai mare dusman al omenirii..!

-27 (43 voturi)
UnRoman
5.07.2022, 09:45:35

foarte trist .... ce caractere pot sa aiba acei rusi de pe SSI .... puteau refuza chiar daca era ordin direct .... dar nu au facut-o ....

+2 (8 voturi)
Vladescu Adrian
5.07.2022, 10:27:58

@ Rotaru: stii difertenta intre victima si agresor?

db
5.07.2022, 10:04:42

Orgoliile și mândria distrug planeta, nu liderii politici. Aceștia doar trezesc cele 2 "emoții" la popoarele pe care le conduc și, culmea, acestea le asigură puterea mai bine decât dacă le-ar da cetățenilor bunăstare ...

0 (2 voturi)
Utilizator Adevărul
5.07.2022, 10:21:03

Comentariu considerat abuziv.

Vezi toate comentariile (25)

Modifică Setările