În lume

articolul anterior articolul urmator

Recompunerea naţiunii irakiene peste linii etnice şi sectare: 100 morţi, 4000 răniţi în Primăvara arabă tardivă care a unificat Irakul

7
10 Oct 2019 08:34:57
Iulian Chifu
FOTO EPA-EFE
FOTO EPA-EFE

Irakul a intrat în cel de-al treilea val de cutremure sociale, după prăbuşirea Regimului Saddam Hussein, după bătălia sectară sunniţi-şiiţi şi separatismul kurd din nord.

Statul a fost cutremurat de izbucnirea terorismului teritorial al Daesh, autointitulată Stat Islamic, pentru ca acum străzile să fie luate cu asalt de protestatari într-o adevărată Primăvara Arabă tardivă, ce urmează exploziei din Algeria care l-a măturat pe liderul matusalemic Butaflika şi structura sa de putere militaro-politică, Le Pouvoir.

Marea diferenţă în actuala mişcare de stradă - care a făcut deja peste 100 de morţi şi 4000 de răniţi, cu precădere în Baghdad şi în sudul şiit - este că liniile sectare, cele etnice şi cele politice sunt depăşite. Nu există o forţă politică în spatele protestatarilor, care sunt uniţi doar de sărăcie, şomaj şi de invocarea corupţiei liderilor, a imposibilităţii accesului la locuri de muncă şi o viaţă decentă. Explozia de proteste şi de violenţă a fost generată şi de incapacitatea autorităţilor de a răspunde favorabil solicitărilor minimale ale protestatarilor chiar de la început.

Ceea ce nu a reuşit o întreagă politică de aranjamente inter-irakiene, făcută cu scopul de a estompa liniile etnice şi sectare a reuşit nemulţumirea în autorităţi. Care au reacţionat şi de această data haotic şi represiv, deşi invocă respectarea „celor mai înalte standarde internaţionale“. Nu-i vorbă că şi poliţia a dat un număr relevant de victime, în timp ce interdicţiile de circulaţie, blocarea Pieţei Tahrir, stoparea cvasi-totală a accesului la internet nu aveau cum să oprească furia protestatarilor, din contra, i-a aţâţat şi mai tare, i-a împins spre proteste majore.

Interesantă este şi lipsa de susţinere a Parlamentului, boicotat sâmbătă într-o sesiune extraordinară convocată la 5 zile de proteste masive. Motivaţia lui Moktada al Sadr, liderul grupării şiite cu cele mai multe voturi câştigate la ultimele alegeri, a fost că Guvernul nu are nici o soluţie, nici un plan şi nici o posibilitate de redresare. Până nu apar elemente concrete, reunirea Parlamentului era doar un paleativ şi o modalitate de împărţire a responsabilităţii sau de pasare a ei către întreaga clasă politică, lucru respins de către partidele de opoziţie.

După eliminarea lui Saddam Hussein, comunitatea internaţională a construit o formula de aranjament etnico-sectar similară celor din Liban sau Siria vecină. Aranjamentul implică menţinerea autonomiei kurde – care deţine o zonă proprie de autoapărare puternică şi absolut necesară combaterii Stat Islamic, de exemplu – preluarea Guvernului de către un premier şiit, a Parlamentului de către un sunnit şi a preşedinţiei de către un kurd. (În Liban, înţelegerea vizează raportul sunniţi-şiiţi, cu preşedintele creştin maronit dar acceptat de Hezbollah, gruparea şiită proiraniană. În Siria, aranjamentul de perspectivă ar trebui să rezolve aceeaşi dilemă, a unei minorităţi allawite a lui Al Assad - o sectă şiită – la conducerea deplină a statului şi structurilor de foră, o majoritate sunnită şi o grupare kurdă puternic organizată şi bine conturată în nord-est.)

Accesul la electricitate şi apă curentă potabilă este redus la nivelul Irakului, în timp ce rata şomajului a ajuns la 10%, dublu chiar la nivelul tinerilor. 

Răbufnirea irakiană este determinată, în mod substanţial, de situaţia economică, dar mai ales de diferenţele nivelului de trai între majoritatea populaţiei de 40 de milioane – unde 22,5% din populaţie trăieşte cu mai puţin de 1,90 dolari pe zi, iar 60% trăieşte cu sub 6 dolari pe zi, potrivit Băncii Mondiale – în timp ce elita administrează a patra cea mai mare rezervă de petrol a lumii, potrivit FMI. Dacă până recent existau ţinte ale exportării responsabilităţii pentru situaţia existentă – SUA şi eliminarea regimului Saddam, împărţirea sectară, terorismul - dispariţia Daesh-Stat Islamic din postura controlului teritorial la graniţa cu Siria şi estomparea rivalităţilor sectare au scos la iveală şi expus public incapacitatea guvernării.

Cifrele arătau, la 5 octombrie, 93 de victime ale protestelor (acum urcate la peste 100) cu 3978 răniţi, în care raportul identificaţilor era de 38 protestatari şi 3 ofiţeri ai forţelor de securitate ucişi, 1261 demonstranţi şi 363 membri ai forţelor de ordine răniţi. Forţele de Securitate irakiene au făcut 454 arestări, dintre care 287 protestatari au fost deja eliberaţi după identificare şi măsuri legale. Totuşi în stradă s-a tras cu muniţie de război, după ce gazul lacrimogen şi tunurile de apă nu au mai făcut faţă. Furia oamenilor a fost amplificată de acţiunile represive, nemulţumiţi şi că li s-a interzis să mai iasă în stradă şi să ocupe Piaţa Tahrir, dar şi să comunice prin internet sau să se mobilizeze în stradă.


FOTO EPA-EFE

Premierul Adil Abdul Mahdi a avut o ieşire publică vineri mai degrabă conciliatorie, recunoscând că protestele sunt îndreptăţite, când e vorba despre servicii publice, şomaj şi corupţie, invocând nevoia unor eforturi pe această cale, ca şi cum ele trebuiau să vină de la terţi, nu de la conducerea Executivului, care e responsabil. De aceea a şi lansat el convocarea Parlamentului într-o sesiune de urgenţă sâmbătă pentru a dezbate subiectele şi a adopta o legislaţie necesară.

Interesantă este şi solicitarea populaţiei ce excede revendicările de natură socială şi salarială. Protestatarii solicită cu precădere să aibă locuri de muncă, să fie combătută corupţia şi refacerea serviciilor de bază. Accesul la electricitate şi apă curentă potabilă este redus la nivelul Irakului, în timp ce rata şomajului a ajuns la 10%, dublu chiar la nivelul tinerilor. Peste 17% din populaţia activă este neangajată. Statul a promis locuri de muncă absolvenţilor de studii superioare şi a anunţat că va cere companiilor internaţionale să angajeze măcar 50% irakieni, o altă deturnare subtilă a direcţiei protestelor spre alte zări decât guvernul irakian.

Dar singura propunere concretă lansată de premier – rămasă tot fără un proiect de lege asumat de Guvern - a fost aceea a adoptării unei formule de salariu minim de bază pentru cei săraci, care să permit familiilor „să trăiască cu demnitate“. Fără însufleţire şi în lipsă de empatie totală, discursul premierului nu prea a liniştit populaţia, iar valul Primăverii arabe şi evenimentele din Algeria anunţă nori negri pentru Mahdi.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

7 Comentarii

Lucifer
10.10.2019, 10:40:46

"Primăvara arabă", promovată de Franţa care vroia să-şi reia influenţa în Magreb şi în alte state arabe (Egipt, Siria, chiar şi Irak), a fost aproape o tragedie. S-a pornit de la ideea falsă cum că aceste state arabe să fie democratizate şi cu această ocazie să accepte tutela "democratică" a Franţei, Germaniei şi UK. Chestia s-a sfârşit tragic, în final de-abia au influenţat puţin Tunisia şi parţial Libia (unde, deşi l-au omorât pe Gaddafi, a rămas în urmă o anarhie totală). Unele state ca Algeria au pus mâna pe arme şi "au ras" din prima încercările de "democratizare" forţată. Nu, statele islamice nu pot fi democratizate în stil european. Revenind la Irak, acolo, ca şi în Siria şi Liban, există mai multe structuri religioase, dar şi etnice. Conflictele religioase dintre sunniţi şi şiiţi şi cele etnice de tip kurzi vs. turci+sirieni sunt istorice. Problema este că graniţele au fost stabilite arbitrar de către UK+Franţa la sfârşitul WW1, fără a ţine cont de diferitele religii şi etnii. Azi, graniţele sunt forţate pentru a da drept fiecărui popor şi religii să aibă un stat al său (vezi de ex. situaţia poporului kurd, dar şi cel palestinian). NU există soluţie politico-democratică în viesparul din Orientul Mijlociu, nu există decât o soluţie politico-militară. Dar nu impusă de "marile democraţii" occidentale, acele popoare nu vor accepta niciodată aşa ceva. Aceste popoare trebuie lăsate să-şi rezolve singure conflictele dintre ele. Se pare că SUA a înţeles asta.

0 (4 voturi)
constantin constantin
10.10.2019, 12:18:11

Corect! Europenii s-au luptat unii cu alții în două războaie care au devenit mondiale, apoi venit pacea. Arabii trebuie lăsați sa-si rezolve singuri problemele.

-1 (3 voturi)
1mike
10.10.2019, 14:10:20

Exact @Lucifer, asta nu se intelege, faptul ca americanii nu erau doriti acolo si nu puteau sa influenteze politicile si economiile statelor din Orientul Mijlociu. Au inteles acest lucru si s-au carat. Cauza pierduta. Lumea isi urmeaza cursul ei natural.

-2 (4 voturi)
savu cristian
10.10.2019, 11:16:44

Ce inventii Irak este unita . Dupa ce USA si-a bagat coada in petroul irakian s-a ales praful de tara asta. La fel in Egipt care a ajuns o tara de nevizitat dintr-o tara turistica infloritoare. Tot ce a atins USA s-a facut praf si pulbere inclusiv Romania care e mai dezbinata ca oricand cu petrolul si gazele date moka americanilor ca trofeu pentru ca ne vor ''binele''

-4 (4 voturi)
Marius Goicea
10.10.2019, 11:33:55

Efectele redesteptari unor oameni, in general, care au fost supusi la ani multi de tiranie barbara si criminala ruserloca sub Saddam. Peste tot in lume, acolo unde a ajuns cizma ruserloca, populatiile au fost jefuite, masacrate, indobitocite, etc..cu scopul de a-i folosi ca forta de munca ieftina, in folosul unor oligarhi marxisto-comunisti. Acum se vede cel mai bine ca libertatea i-a facut pe irakieni sa inteleaga ca sunt oameni la fel ca toti ceilalti oameni de pe pamant. Pas cu pas, isi vor reveni de sub crunta tiranie a ruserlocului Saddam, si, isi vor face o tara asa cum isi doresc ei. America i-a ajutat enorm, i-a calauzit pe drumul libertati.

+5 (5 voturi)

Vezi toate comentariile (7)