Revoltă anti-americană? Ţările din OPEC+ refuză ferm cererea lui Biden de a ridica nivelul producţiei de petrol

Poate să fie chiar ceva mai mult şi să fie vorba despre o solidarizare politică care poate avea consecinţe imediate şi directe de o amploare foarte greu de prevăzut.

Oricum ar fi, s-a dat semnalul: ţările membre OPEC (Organization of Petroleum Exporting Countries) şi aliatele lor, grup masiv, cel mai important cartel mondial aflat sub dubla influenţă a Arabiei Saudite şi a Rusiei, au anunţat că refuză să dea curs cererii exprese formulate de americani care vor o ridicare substanţială a nivelului de extracţie la gaze şi petrol.  În schimb, ţările din OPEC + (state membre conduse de Arabia Saudită şi state non-membre având Rusia ca lider) au aprobat doar o creştere de producţie de 400.000 de barili/zi pentru luna decembrie, transmiţând mesajul că, în cazul în care Biden doreşte o producţie mai mare pentru luna decembrie, atunci n-are decât să dea ordin să fie ridicat nivelul producţiei naţionale. Iar Biden ar putea să recurgă la sancţiuni, argumentul tradiţional de politică externă al SUA.

Ce e spectaculos în acest demers? Poate curajul de a lovi în americani cu propriile lor arme deoarece aluzia pe fond este absolut limpede: Statele Unite s-au angajat să nu mărească producţia proprie, asta fiind rezultatul asumării unor ţinte anunţate în platforma politică a democraţilor care pune un accent puternic şi spectaculos pe limitarea producţiei interne de hidrocarburi şi pe lupta împotriva poluării planetei. Cea mai specatculoasă mişcare în acest sens a fost făcută în momentul în care Administraţia Biden a anunţat un moratoriu privind acordarea de permise de foraj în toate zonele aflate sub control federal. Ceea ce a dus la încheierea unui proiect gigant, conducta Keystone XL care pornea din Canada şi ajungea în SUA şi care a fost denunţat în numele problemelor legate de mediu şi din cauza contestărilor puternice venite din partea reprezentanţilor populaţiei indiene autohtone.

Deocamdată, în imediat, întrebarea este dacă situaţia poate evolua şi, dacă da, în ce măsură alte economii majore din grupul celor mai industrializate (nu şi de la nivelul G20, acolo lucrurile pot deveni foarte complicate pentru susţinerea SUA) se vor uni într-un front comun care să exercite, cum se obişnuieşte, setul de presiuni formale şi informale care să îngenuncheze revolta anunţată acum.

Sigur că se poate şi ar fi în logica menţinerii supremaţiei mondiale de către grupul mic şi select de ţări care controlează totul în acest moment. Poate nu chiar totul, răspund cei din OPEC +, conştienţi că, în acest moment, deţin argumentul care poate cel puţin frâna reluarea dezvoltărilor economice post pandemie.  Că-l vor folosi până la capăt sau nu, asta e o altă discuţie. Dar este limpede că poziţia statelor din OPEC + în raport cu marile puteri tradiţionale se schimbă acum foarte rapid, odată cu apariţia unui fenomen cu totul şi cu totul nou: au unde şi cui vinde cantităţi enorme, vedeţi speranţa tuturor legată de finanţele chineze care au intrat deja în funcţiune pentru a acoperi cererea internă uriaşă. Caz în care, foarte uşor, chiar nespus de rapid, veţi auzi rapid că sunt anunţate alianţe geo-strategice noi bazate de accesul la resurse energetice.

Nimic nou, veţi spune. Nu-i aşa.

Totul este acum nou şi complet altfel deoarece discuţia se poartă în termenii angajamentelor luate solemn de şefii de state şi guverne, chiar şi dl. Iohannis, cu ocazia dsfăşurării de forţe pro-climat de la Glasgow. Dacă nu e vorba despre o simplă retorică goală de sens şi de o demagogie climatică foarte bine pusă la punct, atunci trecerea la energie verde şi respectarea ţintelor asumate de reducerea poluării cu CO2, ar presupune renunţarea progresivă la utilizarea combustibililor fosili şi investiţii în instalaţiile de înaltă tehnologie ale viitorului.

În principiu, astea sunt promisiunile. Realitatea spune însă că, departe de a se ostoi curând, nevoia pieţelor - inclusi a clor din Europa - va presupune o cerere cel puţin similară cu disperarea de acum, accesul la conducte şi relaţia strategică cu producătorii fiind elementele-cheie ale supravieţuirii.

Cine va putea, va rezista la implementarea politicilor care promit, la orizontul anilor 2030-2050, o lume mai curată şi un aer mai respirabil. Dar cine nu poate? Face apel la un prieten. În cazul ţărilor din zona noastră, americanii reprezintă prietenul responsabil şi actorul pe care l-am ales drept element garant pentru supravieţuire împotriva duşmanului rus.

Ok, acum este momentul în care, într-o iarnă cum se anunţă cea de vine şi în condiţiile preţurilor în creştere continuă, vom vedea dacă SUA vor ajuta Europa (mai ales statele mici satelitare şi complet dependente din est) cu livrări masive de LPG la preţuri rezonabile care să desfiinţeze monopolul rusesc. Să sperăm că au de unde şi că pot.

Revenind la decizia statelor din OPEC+, este posibil să nu aibă la bază considerente geo-politice. Admiţând această ipoteză, atunci rămâne explicaţia apariţiei şi intensificării nevoii de a-şi proteja propriile resurse. Chestiunea este deosebit de sensibilă deoarece dezbaterea asta cu conotaţii economice a fost prefaţată de apariţia în premieră în istoria lumii a unei campanii deosebit de dure, chiar feroce în unele ţări, pmetru eliminarea oricărei urme a politicilor colonialiste şi a practicilor neo-coloniale. Desigur, ce-aţi văzut erau discuţii despre nevoia ca britanicii să dea înapoi operele de artă furate militarii şi administratorii Imperiul Graţioasei Sale Majestăţi, timp de secole, din ţările ocupate sau de reconsiderarea imedată a monumentelor întru memoria unor neguţători de sclavi. Dar, în spatele acesteu recuperări a istoriei, stă - şi asta este una dintre cauzele de fond ale revoltei statelor din OPEC+ - dorinţa de a nu mai răspunde presiunii de tip colonial: aveţi resurse, noi avem nevoie de ele, foraţi, extrageţi din ce în ce mai mult, noi le păstrăm pe ale noastre inacte ca rezerve naţionale strategice.

Pentru ceilalţi, toate astea constituie priorităţi strategice de nivel înalt. Pentru noi, cum vedeţi, această discuţie, toate aceste discuţii, nu sunt nici interesante şi nici relevante. E decizia noastră căci totul merge bine şi, oricum, la vară să ştiţi că va fi cald.