În lume

articolul anterior articolul urmator

Richard N. Haass: Epoca tulburărilor

2
9 Nov 2014 14:02:36
Dilema Veche
„Rezultatul este o lume cu mai puţină pace” FOTO AP/imagine cu rol ilustrativ
„Rezultatul este o lume cu mai puţină pace” FOTO AP/imagine cu rol ilustrativ

Epocile istorice sînt greu de recunoscut înainte de a se termina. Renaşterea a devenit Renaştere doar privind retrospectiv, iar despre perioada Evului Mediu, care a precedat-o, se poate spune acelaşi lucru, ca şi despre alte epoci anterioare.

Motivul e simplu: e imposibil să ştim dacă unele evoluţii promiţătoare sau problematice sînt ceva izolat sau reprezintă începutul unei tendinţe de durată. 
 
Cu toate acestea, aş spune că astăzi sîntem martorii încheierii unei epoci istorice şi ne aflăm în zorii alteia. Au trecut 25 de ani de la căderea Zidului Berlinului, momentul care a marcat încheierea Războiului Rece. Ce a urmat a fost o epocă de preeminenţă americană, în care, pentru mulţi, a crescut prosperitatea, a apărut un număr mare de societăţi şi de sisteme politice relativ deschise, iar pacea s-a răspîndit, incluzînd şi o considerabilă cooperare între marile puteri. Acum, această epocă s-a încheiat, la rîndul ei, lăsînd loc alteia mai puţin ordonate şi paşnice.
 
Orientul Mijlociu se află într-una dintre fazele timpurii ale unui modern Război de 30 de ani, în care loialităţile politice şi religioase sînt menite să alimenteze conflicte prelungite şi uneori sălbatice, în interiorul şi în exteriorul frontierelor naţionale. Comportamentul Rusiei, în Ucraina şi în alte părţi, pune în discuţie stabilul fundament al Europei, care se baza pe principiul juridic că noi teritorii nu pot fi anexate prin forţă militară.  
 
În acelaşi timp, Asia a rămas în pace, în cea mai mare parte. Dar e o pace precară, care ar putea fi anulată în orice moment, din cauza unui mare număr de pretenţii teritoriale nerezolvate, din cauza naţionalismului în creştere şi a unui număr insuficient de acorduri diplomatice bilaterale, în stare să prevină sau să medieze confruntările. Între timp, eforturile globale de încetinire a schimbărilor climatice, de promovare a comerţului, de stabilire a unor noi reguli legate de era digitală şi de prevenire sau limitare a focarelor unor boli infecţioase se dovedesc inadecvate. 
 
Unele dintre motivele pentru care se întîmplă lucrurile astea reflectă schimbările fundamentale care se petrec în lume, inclusiv difuzarea puterii către un număr tot mai mare de state sau actori nonstatali, de la organizaţii teroriste şi miliţii, pînă la corporaţii şi ONG-uri.  
 
Alte motive ale creşterii tulburărilor la nivel mondial au de-a face cu Statele Unite. Războiul din Irak, din 2003, a exacerbat tensiunile dintre şiiţi şi sunniţi, şi a înlăturat o barieră crucială din calea ambiţiilor iraniene. Mai recent, SUA au făcut apel la o schimbare de regim în Siria, dar au acţionat prea puţin pentru a o pune în practică, chiar şi după ce forţele guvernamentale siriene au ignorat avertismentele americane şi au folosit arme chimice în mod repetat. În regiune a apărut un vacuum care a fost umplut de islamişti. În Asia, Statele Unite au articulat o nouă politică de implicare sporită (aşa-numita strategie „pivot“), dar apoi au făcut prea puţin pentru a o transpune în realitate. 
 
Consecinţa acestor episoade şi a altora a fost apariţia pe scară largă a îndoielilor la adresa credibilităţii Statelor Unite. Ca urmare, un număr tot mai mare de guverne şi organizaţii au început să acţioneze independent. De asemenea, există şi explicaţii locale pentru creşterea instabilităţii la nivel global. Orientul Mijlociu suferă de prea multă intoleranţă şi prea puţin acord în privinţa limitelor dintre guvern şi societate şi a rolului religiei în tot acest cadru. Între timp, ţările din regiune şi din apropiere nu fac nimic pentru a preveni creşterea extremismului sau pentru a-l combate atunci cînd apare. 
 
Rusia sub Vladimir Putin pare hotărîtă să folosească intimidarea şi forţa pentru a recîştiga părţi pierdute ale imperiului său. Europei îi lipsesc tot mai mult mijloacele şi mentalitatea de a juca un rol global semnificativ. 
 
Citeşte continuarea pe dilemaveche.ro
 

Richard N. Haass este preşedintele Consiliului pentru Relaţii Externe şi autor al cărţii Foreign Policy Begins at Home: The Case for Putting America’s House in Order.

©Project Syndicate, 2014 project-syndicate.org 
 
traducere de Andrei MANOLESCU 

 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

2 Comentarii

Sorin Muncaciu
10.11.2014, 06:35:32

Domnilor redactori ai revistei Dilema Veche, eu nu sunt convins ca dumneavoastra intelegeti pe cine reprezinta Council on Foreign Relations sau Chathman House. Council on Foreign Relations reprezinta interesele oligarhiei americane si internationale, acesta organizatie a dominat politica externa a SUA din anii 20' , toti sefii State Department au fost membrii ai Council on Foreign Relations. Politica externa a SUA a fost dictata de marele business banci, corporatii, complexul militar industrial. De la razboi au fost interventii militare, lovituri de stat , comploturi in 50 de tari. Domnul Haass are dreptate , hegemonia americana a unei lumi unipolare, dupa disparitia URSS, incepe sa apuna. Alte centre de putere incep sa apara si, sa manifeste rezistenta fata de ordinea mondiala a ultimilor 25 de ani. Mai ales in SUA, in media alternativa se manifesta opozitia unei parti tot mai insemnate a cetatenilor americani fata de politica interventionista a State Department. Domnul Haass prezinta epoca ultimilor 25 de ani ca fiind o epoca de progres si prosperitate. Realitatea este ca , progres tehnologic a existat dar , conflictele militate au continuat, prosperitatea s-a concentrat la virful piramidei super-bogatii 1% au devenit si mai bogati iar miliarde de oameni pe tot mapamondul traiesc sub pragul de saracie. Predictia pentru viitor a domnului Haass este pesimista si, seamana cu ideile din articolul celebru al lui Huntington : " The Clash of Civilisations". Printre randuri, ni se aminteste de problemele globale, care nu pot fi rezolvate la nivel local, guvenele devenind prea nationaliste si astfel se pierde interdependenta sau integrarea la nivel mondial.Cu alte cuvinte, sansa de a avea un guvern mondial , NWO reprezentand oligarhia care sa " rezolve" toate problemele supranationale, globale. Acelasi argument pe care il sustin globalistii Kissinger sau Brezinski. Este foarte clar ca viziunea domnului Haass este viziunea elitelor intelectuale care reprezinta exclusiv interesele oligarhiei bancar -corporatiste. Ma mir ca, domniii de la Dilema Veche nu au adaugat un comentariu pertinent care, sa ne lamureasca pozitia domniilor lor fata de un asemenea text politic de anvergura. Nu cred ca este tarziu ca, domnii redactori sa ne lumineze si sa ne prezinte ideile domniilor lor despre subiect!

Utilizator Adevărul
22.02.2015, 10:24:46

Comentariu considerat abuziv.

Modifică Setările